ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 432/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 ianuarie 2004, reclamanta M.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 1042 din 7 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani și constatarea calității sale de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii arată că familia sa a fost strămutată din comuna Mănăstirea Doamnei, județul Botoșani, în comuna Țânțăreni, județul Dolj, la 20 martie 1944 și s-a reîntors în localitatea de domiciliu, la 11 aprilie 1945. Mai arată că refugierea sa și a familiei sale s-a datorat faptului că soțul era ofițer concentrat și ar fi avut de suferit, dacă era prins de armata sovietică.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 59 din 10 martie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată. Instanța reține că reclamanta nu se include între categoriile de persoane prevăzute de O.G. nr. 105/1999, deoarece s-a refugiat ca urmare a războiului, nu din cauza unei persecuții din motive etnice. Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că refugierea s-a făcut din motive etnice și din acest motiv se include între persoanele prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată prin Legea nr. 586/2002. Recursul este nefondat. Corect au reținut intimata și instanța de fond, că recurenta nu a suferit persecuții din motive etnice, pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/ 1999, adoptată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările aduse prin Legea nr. 586/2002. Conform dispozițiilor art. 1 lit. c) din ordonanță (în forma actuală): „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează (...) lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”. Din textul menționat mai sus rezultă că numai persoana care a fost refugiată, expulzată sau strămutată din cauza persecuțiilor din motive etnice, poate beneficia de prevederile ordonanței.

Însă, recurenta nu a părăsit localitatea de domiciliu, din cauză că ar fi fost persecutată din motive etnice, ci s-a retras din cauza înaintării frontului, ca o măsură de protecție a sa. Din adresa nr. C.R 39 din 25 iulie 1968, a Centrului Militar Județean Botoșani, către soțul recurentei, rezultă că la 9 ianuarie 1944, acesta a fost concentrat, iar din Copia-extras din Situația refugiaților din comuna Țânțăreni, reiese că recurenta și copiii săi au fost evacuați din județul Botoșani, în județul Dolj, în baza ordinului de serviciu emis de Regimentul 8 Roșiori. Ca atare, recurenta și familia sa nu au fost strămutați din motive etnice, din localitatea de domiciliu, ci au venit în zona unde se afla unitatea militară la care era concentrat soțul recurentei.

De altfel, mutarea recurentei și copiilor săi a fost și o măsură de protecție a acestora, de pericolele existente în zona de conflict armat. Astfel fiind, în temeiul art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, art. 312 și 314 C. proc. civ., se va respinge recursul, sentința atacată va fi casată, iar pe fond, se va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 59 din 10 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2005.