ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 166/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 1

octombrie 2001 și precizată ulterior, E.B.F. a solicitat obligarea Ministerului

de Interne și Inspectoratului de Poliție a Județului Iași  să-i acorde solda de

merit pe anul 1999 și să-i recalculeze sumele de  bani acordate cu titlu de

ajutor în temeiul art.31 din Legea nr.138/1999, la nivelul funcției de șef

serviciu I pentru combaterea criminalității  economico-financiare, cu

includerea soldei de merit, fără impozitare, având  în vedere data trecerii în

rezervă – 31 decembrie 1999 – plus  daune cominatorii și cheltuieli de

judecată.

De asemenea, a cerut obligarea

autorităților publice-pârâte la  actualizarea sumei datorate.

In motivarea  acțiunii, reclamanții a

arătat  că prin  sentința civilă nr.40/CA/2000 a Curții de Apel Iași s-a

dispus  anularea ordinului  de zi nr.0323 din 10 noiembrie 1998, emis  de

pârâtul secund și repunerea sa  în drepturile de care a fost lipsit de la data

luării acelei măsuri, până la plata efectivă.

A precizat  că a primit  suma de

37.495.686 lei, luându-se în calcul solda de merit  doar pentru perioada 10

noiembrie – 31 decembrie 1998. Pentru anul 1999 nu s-a avut  în vedere solda de

merit și nici ajutorul de trecere în rezervă, iar suma de bani cuvenită i-a

fost impozitată în mod nelegal.

Având în vedere că pârâții au refuzat

acordarea sumelor pretinse, pentru valorificarea drepturilor, sale, E.B.F. s-a

văzut nevoit a se adresa  instanței de  contencios administrativ competentă.

Reinvestită cu soluționarea pricinii ca

efect al casării cu trimitere a unei hotărâri  anterioare, Curtea de Apel Iași

prin sentința civilă nr.57/CA din 31 martie 2003 a admis în parte  acțiunea și

a obligat pe pârâți să plătească reclamantului  suma de 219.752.769 lei,

compusă din:

-6.634,030 lei diferență de  soldă;

-213.118.739 lei ajutor  reactualizat

pentru trecerea în rezervă.

Totodată, au fost obligați pârâții la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 14.033.000 lei.

Capetele de  cerere privind  contestația

la titlu, actualizarea cuantumului cheltuielilor de judecată și daunele cominatorii

au fost respinse.

In esență, instanța a reținut că

neacordarea soldei de merit, reclamantului, pentru anul 1999, este justificată.

Cât privește ajutorul cuvenit  în baza

art.31 din Legea lnr.138/1999, cuantumul acestuia se  stabilește  în funcție de

solda lunară  brută avută  în luna  schimbării poziției de  activitate, în

raport de vechimea de la data pensionării reclamantului – 31 decembrie 1999.

Aceasta se acordă anual în condițiile art.5 din lege și cele prevăzute  în

Ordinul M.I. nr.S/441/1995, anexa 6 pct.3 și 4, cu precizarea  că în anul 1999,

E.B.F. nu a beneficiat de solda de merit.

S-a precizat  că  în calculul  ajutorului

cuvenit nu se putea  include  solda de merit, dar trebuia luată în considerare

funcția de șef serviciu I.

Referitor la impozitarea aplicată de

pârâți asupra  ajutorului acordat, instanța a apreciat că pretenția

reclamantului pentru restituirea impozitului se justifică întrucât dreptul său

la încasarea acestor sume s-a născut la 31  decembrie 1999, conform art.31 din

Legea nr.138/1999, în vigoare la data  de la 1 august 1999.

O concluzie similară a fost reținută în

legătură cu cererea  pentru actualizarea sumelor de bani datorate,

corespunzător  indicelui de inflație și în raport de data solicitării

ajutorului pentru trecerea în rezervă.

Impotriva  sentinței au declarat recurs pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor.

Recurentul a criticat  hotărârea numai în

ce privește rezolvarea dată cererii reclamantului de  plată  a ajutorului în

sumă de 213.118.739 lei și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate

acestuia.

S-a susținut  că potrivit  normei legale

în vigoare, reclamantul avea dreptul la un ajutor reprezentând 20 de solde

lunare brute, calculate  în baza  soldei lunare  brute avută la data schimbării

poziției de  activitate (31 decembrie 1999).Că, Inspectoratul de Poliție al

Județului Iași a  achitat acestuia, prin compartimentul financiar, ajutorul  de

20 de solde impozitat, conform prevederilor OG nr.73/1999, motiv pentru care în

opinia  recurentului , suma  datorată  trebuia să reprezinte  doar impozitul reținut,

de 72.082.438 lei și  nu întreg ajutorul menționat în hotărâre.

Pe  de altă parte, din  însumarea

chitanțelor depuse  în dosar, rezultă un total al cheltuielilor de judecată făcute

de reclamant, de 12.000.000 lei și  nu de  14.033.000 lei.

Recursul este nefondat sub aspectul

ambelor critici formulate.

Prin decizia de casare nr.3430 din 12

noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție a stabilit că este justificată

cererea reclamantului E.B.F.  de calculare a ajutorului cuvenit la trecerea în

rezervă, cu luarea  în considerare a funcției de șef serviciu I, dar fără

includerea soldei de merit.

In privința pretenției de restituire a

impozitului pentru ajutorul datorat conform art.31 din Legea nr.138/1999 și a

actualizării sumei de bani, operațiunea trebuie realizată în raport de indicele

de inflație.

S-a dat îndrumarea  instanței de

trimitere de încuviințare a probei  cu o expertiză  contabilă care să

calculeze:

-cuantumul ajutorului datorat

reclamantului, cu luarea în considerare a funcției de șef serviciu I, fără

includerea soldei de merit;

-cuantumul impozitului reținut în mod

nejustificat din ajutorul stabilit conform art.31 din Legea nr.138/1990;

-cuantumul diferenței de plată, avându-se

în vedere plățile făcute de pârâți cu titlu de ajutor, precum și actualizarea

acestei diferențe, cu indicele de inflație la zi.

Conformându-se  îndrumărilor date prin

decizia de casare, în fond după casare, instanța a încuviințat  proba cu

expertiză contabilă, care a fost efectuată de expertul A.M..

Acest expert a ținut seama de obiectivele

fixate, actele existente  în dosarul cauzei, înscrisurile puse la dispoziție de

serviciul financiar-contabilitate al Inspectoratului de Poliție al Județului

Iași și de  normele juridice aplicabile speței.

De asemenea, a avut în vedere  plățile

făcute de pârâți, concluzionând că,  cuantumul ajutorului datorat ofițerului la

data  ieșirii la pensie ca șef serviciu I, fără includerea soldei de merit,

luându-se  în calcul și impozitul reținut  în mod nejustificat,  corelat cu

indicii prețurilor de  consum la data efectuării expertizei, precum și  plățile

făcute în lunile februarie 2000 și iulie 2001, este de 213.118.739 lei.  La

suma respectivă se  adaugă  diferența de soldă cuvenită în sumă de 6.634.030

lei, deci  în total, suma de 219.752.769 lei.

Concluziile expertului contabil  nu au

fost  combătute de pârâți pe calea unor obiecțiuni, note de concluzii sau oral,

în fața instanței de judecată.

De asemenea, nu s-au administrat alte

mijloace  de probațiune concludente care  să justifice  înlăturarea  concluziilor

formulate  în raportul de  expertiză contabilă întocmit de  Marinela Axinte.

Referitor la cheltuielile de judecată,

instanța de fond a avut în vedere deconturile prezentate de cei doi experți

contabili numiți  pe parcursul desfășurării procesului, care atestă  plata de

către reclamant a unor onorarii în sumă totală de 14.000.000 lei, cu chitanțele

nr.2409419 din 28 noiembrie 2001 și respectiv, nr.2409426 din 18 ianuarie 2002.

La acele sume au fost adăugate taxa

judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoarea totală de 33.000 lei.

Apreciind că sentința pronunțată  în fond

după casare este legală și temeinică, Inalta Curte de Casație și Justiție va

respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva

sentinței civile nr.57/CA din 31 martie  2003  a Curții de Apel Iași, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  20 ianuarie 2004.