ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 209/2004

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.4 din 30 ianuarie 2002, Colegiul Jurisdicțional Ialomița al Curții

de Conturi a admis în parte actul de sesizare al procurorului financiar și a

dispus obligarea pârâtului I.V. la plata către Prefectura județului Ialomița a

sumei de 20.347.707 lei despăgubiri civile plus dobânda  bancară de 35% până la

achitarea integrală a  prejudiciului.

S-a

dispus de asemenea,  obligarea Prefecturii județului Ialomița să vireze către

bugetul de stat sumele de 20.347.707 lei contravaloarea convorbirilor

telefonice nelegale, plus foloasele nerealizate, 4.733.118 lei impozit pe

salarii și 18.895.143 lei majorări de întârziere aferente.

Instanța

Curții de Conturi a respins sesizarea referitoare la pârâții I.V. și  A.A.

pentru plata sumelor de 4.733.118 lei și  respectiv, 18.895.143 lei.

Pentru

a pronunța această sentință, colegiul a reținut că în calitate de prefect,

pârâtul I.V. a utilizat serviciul de roaming și convorbiri telefonice

internaționale cu încălcarea prevederilor Legii nr.72/1996 a finanțelor

publice, cauzând un prejudiciu de 20.347.707 lei pe perioada 1999 – 2000.

Referitor

la obligarea Prefecturii Județene Ialomița la virarea aceleiași sume către

bugetul de stat s-a constatat că plata convorbirilor internaționale s-a făcut

din credite bugetare, din finanțarea anilor 1999 și 2000, fiind datorată

statului.

De

asemenea, s-a reținut necesitatea virării la buget a  diferenței de impozit pe

salariu nereținut cu ocazia plății indemnizațiilor acordate la alegerile

generale din noiembrie 1996 și care nu mai putea fi  recuperată de la

persoanele care au beneficiat de plata nedatorată.

În același

sens, pârâta, în calitate de plătitor al drepturilor bănești asimilate celor

salariale, a fost obligată și la plata  majorărilor de întârziere aferente

diferenței de impozit pe salarii.

Prin

decizia nr.307 din 14 iunie 2002, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a

respins recursurile jurisdicționale declarate de Prefectura Județeană Ialomița

și de I.V.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de conturi a reținut că paguba de

4.733.118 lei este reală, indemnizațiile plătite membrilor comisiilor care au

răspuns de alegerile generale din 1996 nefiind impozitate cu respectarea legii.

Întrucât diferența de impozit pe salarii nu mai putea fi recuperată întrucât

s-a împlinit termenul de  prescripție de 3 ani, iar  prejudiciul nu s-a

datorat  celor doi pârâți persoane fizice, I.V. și A.A., s-a angajat în mod

corect răspunderea plătitorului drepturilor salariale la bugetul de stat,

potrivit Legii nr.32/1991, Legii nr.72/1996 și legii bugetare anuale.

Referitor

la recursul declarat de I.V., Secția jurisdicțională a reținut că simpla

aprobare a ordonatorului de credite de a se utiliza telefonul mobil nu poate

constitui temei pentru convorbirile internaționale și serviciul de roaming,

peste  plafonul abonamentului, de 20 USD.

Împotriva

sentinței au declarat recurs Prefectul Județului Ialomița și I.V., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

prefectul a învederat că nu există prejudiciu privind indemnizațiile plătite la

alegerile din 1996, întrucât acele sume au fost impozitate, iar chiar în cazul

cumulului indemnizațiilor cu salariile primite de membrii comisiilor, debitul

nu poate fi stabilit în sarcina prefecturii, vinovat fiind fostul subprefect,

persoană angajată de Guvernul României, care eventual ar fi fost competent să

emită decizie de imputare conform art.107 Codul muncii.

I.V. a

criticat decizia Secției Jurisdicționale întrucât s-a reținut în mod greșit că

toate convorbirile telefonice care au depășit valoarea de 20 USD a

abonamentului reprezintă o depășire a creditelor bugetare aprobate.

În

realitate creditele bugetare aprobate pentru cheltuielile cu telefoanele nu au

fost niciodată depășite, iar convorbirile telefonice internaționale efectuate

în anii 1999 și 2000 au fost în legătură  cu activitatea prefecturii,

prefecților impunându-li-se să fie permanent, chiar și în timpul concediului de

odihnă, în contact cu aparatul propriu și factorii de decizie din județ.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate, Curtea va constata că recursurile

formulate sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Referitor

la recursul Prefectului județului Ialomița, din actele dosarului rezultă că

diferența de impozit pe salariu de 6.752.331 lei, din care s-a recuperat suma

de 2.019.213 lei ce a fost virată la bugetul de stat, a fost stabilită încă din

anul 1997, când s-a decis ca prefectura să recupereze sumele de plată, inclusiv

majorările de întârziere, de la persoanele care au beneficiat.

Întrucât

Prefectura județului Ialomița nu a luat măsurile necesare, neînregistrând

debitele în evidența contabilă și neurmărind recuperarea lor, s-a dispus în mod

justificat impunerea prejudiciului în sarcina autorității care nu a luat

măsurile de recuperare în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de

Decretul nr.167/1958.

Cât

privește recursul declarat de I.V., criticile aduse de acesta deciziei Secției

jurisdicționale sunt de asemenea, neîntemeiate.

Cheltuielile

privind convorbirile telefonice internaționale și roaming, în valoare de

20.347.707 lei au fost în mod justificat considerate ca nelegale, nerezultând

necesitatea angajării acestor cheltuieli,  recurentul neefectuând deplasări oficiale

în străinătate în perioada vizată, interval în care nici nu au fost primite

delegații străine din țările cu care s-au efectuat convorbirile.

Așadar,

s-a reținut în  mod corect că recurentul, în  calitate de ordonator de credite

a încălcat prevederile Legii nr.72/1996 a finanțelor publice potrivit cărora

avea obligația de a angaja și utiliza credite bugetare numai pentru cheltuieli

strict legate de activitatea instituției publice la care lucra.

Având

în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge ambele recursuri declarate în

cauză, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursurile declarate de Prefectura județului Ialomița prin Prefect și de I.M.N.V.

împotriva deciziei nr.307 din 14 iunie 2002 a Curții de Conturi – Secția

jurisdicțională, ca nefondate.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.