ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7095/2004

Asupra recursurilor de față; Analizând actele dosarului, constată următoarele: Prin procesul-verbal nr. 1781 din 11 aprilie 2000, Cap. C pct. 6.1., încheiat de controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 518/1995, referitoare la plata drepturilor de diurnă acordate în cazul deplasărilor în străinătate, la Ministerul Privatizării, respectiv că nu au fost respectate prevederile art. 12 alin. (1) din H.G. nr. 518/1995, referitoare la sumele în valută cuvenite personalului care se deplasează în străinătate, acordate sub formă de avans, pe baza documentelor justificative. În acest sens, s-a reținut efectuarea unor cheltuieli nejustificate, în valoare de 2.464,1 mii lei, la care s-au calculat foloasele nerealizate, în sumă de 2.727,2 mii lei, conform anexei 8 a procesului-verbal nr. 1781 din 11 aprilie 2000 Cap. C pct. 6.1.

Pentru paguba produsă, s-a reținut nerespectarea normelor legale și răspunderea numitelor C.R. - director general economic și ordonator principal de credite, care a aprobat efectuarea cheltuielilor menționate în perioada februarie - august 1998 și M.M. - director financiar-contabil, ordonator principal de credite cu delegare în perioada 28 octombrie - 31 decembrie 1998. Totodată, controlorii financiari au reținut în procesul-verbal nr. 1781 din 11 aprilie 2000, Cap. C pct. 5.2, că în 6 cazuri menționate în anexa 6, s-a plătit unui număr de 5 salariați, din care 3 demnitari, suma totală de 6.514,4 mii lei, pe baza unor dispoziții de plată, care nu poartă semnăturile de primire ale beneficiarilor.

De asemenea, în alte 14 cazuri specificate în aceeași anexă 6, s-a mai plătit unor salariați, sub forma de diurnă pentru deplasări externe, fără deconturi justificative, numai pe bază de dispoziții de plată, emise de casiera instituției, suma de 36.367,1 mii lei, care împreună cu suma de 6.514,4 mii lei, nu a fost evidențiată în contabilitate pe conturile de debitori, ci trecute direct asupra contului de cheltuieli al instituției. Referitor la deplasările efectuate în străinătate pe bază de invitație primită din partea unor organizatori, cu suportarea integrală de către aceștia, a cheltuielilor de deplasare, controlul efectuat de Curtea de Conturi a stabilit că persoanelor care au efectuat deplasarea, în afara diurnei primite de la partenerii organizatori, li s-a decontat în țară, echivalentul în lei al diurnei de care ar fi beneficiat în cazul deplasării în interesul instituției, ceea ce contravine normelor statutare în H.G.

nr. 518/1995, privind decontarea cheltuielilor de deplasare în străinătate. Controlorii financiari au reținut că plata cheltuielilor de deplasare, în sumă totală de 42.881,6 mii lei, s-a făcut pe de o parte, cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 518/1995, cu privire la acordarea drepturilor de diurnă pe timpul deplasărilor în străinătate, iar pe de altă parte, cu nerespectarea reglementărilor cuprinse la art. 40 alin. (1) din Legea nr. 72/1996. La suma de 42.881,6 mii lei, reprezentând plăți efectuate fără documente justificative, au fost calculate foloase nerealizate în sumă de 46.909,3 mii lei (anexa 6), reținându-se răspunderea numitelor C.R., M.M. și D.M. Ministerul Privatizării s-a menționat că a fost prejudiciat de sus-menționații prepuși, precum și de B.C., prin acceptarea plății necuvenite a drepturilor de diurnă.

Curtea de Conturi a fost sesizată de secția de control ulterior, prin încheierea nr. 2 din 11 ianuarie 2001, pentru clarificarea neregulilor financiar-contabile din cadrul Ministerului Privatizării, iar prin încheierea din 26 noiembrie 2001, a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, și pe A.V. - director general adjunct la D.G.E. și Resurse Umane din cadrul Ministerului Privatizării, pe perioada 16 februarie - 31 decembrie 1998 și ordonator principal de credite, începând cu data de 15 august 1998 și până la data de 28 octombrie 1998. Curtea de Conturi - Colegiul jurisdicțional, prin sentința nr. 24 din 8 aprilie 2002, a reținut nelegalitatea plății sumei de 42.881.600 lei, drepturi de diurnă acordată și a foloaselor nerealizate, în sumă de 46.909.300 lei, cu care Ministerul Privatizării a fost prejudiciat în cazul deplasărilor externe efectuate pe cheltuiala organizatorilor și decontate fără documente justificative, contrar art. 3 din H.G.

nr. 518/1995. De asemenea, s-a reținut răspunderea pentru prejudiciul în sarcina pârâților: C.R., M.M., D.M., B.C. și A.V. Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 594 din 5 noiembrie 2002, a respins recursul jurisdicțional declarat de pârâți, reținând răspunderea lor, referitor la suma de 42.881.600 lei, reprezentând drepturi de diurnă nelegal acordate, contrar art. 3 din H.G. nr. 518/1995. Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs, Ministerul Dezvoltării și Prognozei, precum și pârâții C.R., M.M., B.C. și A.V., criticând-o pentru nelegalitate. potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Ministerul Dezvoltării și Prognozei, a cărui activitate a fost continuată de Comisia Națională de Prognoză, conform Protocolului nr. CNP 42 din 24 iulie 2003, completat la 29 august 2003, a susținut nelegalitatea deciziei atacate, potrivit art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., cu privire la sumele de: 2.464.200 lei, plată neeconomicoase efectuate pentru procurarea de valută pentru deplasări externe, cu foloase nerealizate în sumă de 2.727.200 lei; suma de 24.837.500 lei, foloase nerealizate calculate asupra sumei de 211.617.000 lei, contravaloarea unor servicii juridice și neurmărite pentru încasarea în termen; suma de 29.279.900 lei, reprezentând plăți efectuate pentru servicii telefonice ce nu privesc activitatea ministerului, împreună cu majorările aferente sumei menționate. Ca atare, s-a solicitat admiterea capetelor de cerere din acțiune menționate la pct. 2a, 3 și 4 și obligarea pârâților, la plata sumelor datorate. Criticile formulate în recursul declarat de Ministerul Dezvoltării și Prognozei, continuat de Comisia Națională de Prognoză, sunt neîntemeiate.

Probele administrate, respectiv actele depuse la dosar, nu confirmă vinovăția pârâților și fapta ilicită, ca elemente ale răspunderii civile delictuale. Totodată, este de observat că H.G. nr. 518/1995, cu modificările ulterioare, nu prevede în mod restrictiv, cumpărarea valutei de la bănci, încât în anumite cazuri unde există urgență, aceasta să poată fi cumpărată și de la casele de schimb valutar. Referitor la capetele 3 și 4, probele administrate confirmă că pârâții nu sunt responsabili, deoarece prin plata facturilor telefonice s-au evitat consecințe nefaste pentru instituția în cauză. Acest fapt necontestat de ministerul recurent, este de natură să înlăture neglijența pârâților, astfel cum se susține, constând în neurmărirea recuperării cu celeritate a sumelor plătite de către instituție, în contul terților și a celor plătite pentru serviciile telefonice cu taxă adăugată.

Același aspect este de reținut și în privința plății convorbirilor telefonice efectuate de către alte instituții și achitate de către fostul Minister al Privatizării, neputându-se constata neglijența pârâților în recuperarea acestora, astfel cum s-a susținut prin recursul Ministerului Dezvoltării și Prognozei, continuat de Comisia Națională de Prognoză. Prin recursurile declarate de pârâții C.R., M.M., B.C. și A.V., s-a susținut nelegalitatea deciziei atacate, arătându-se în esență că nu s-a făcut dovada vinovăției pârâților, în raport cu atribuțiile de serviciu, respectiv a existenței prejudiciului constatat prin decizia nr. 594/2002 a Curții de Conturi, în legătură cu drepturile de diurnă acordate contrar H.G.

nr. 518/1995, solicitându-se înlăturarea obligației de plată a sumei de 42.881.600 lei. În sprijinul recursurilor declarate, pârâții au depus la dosar în recurs, înscrisuri, potrivit art. 305 C. proc. civ. Examinarea dovezilor administrate în cauză este de natură să demonstreze că drepturile de diurnă au fost acordate legal, potrivit H.G. nr. 518/1995, că deplasările în străinătate au fost reale și efectuate în baza aprobărilor date de secretarul de stat din perioada efectuării lor. Lipsa prejudiciului produs, precum și inexistența vinovăției pârâților-recurenți, elemente definitorii ale răspunderii, este de natură să conducă la admiterea recursurilor pârâților. Actul de sesizare nu a fost însoțit de documente justificative pentru diurnă, iar instanța de recurs a Curții de Conturi nu a avut în vedere prevederile art. 11 din H.G.

nr. 420/1998, de modificare și completare a H.G. nr. 518/1995, în sensul că indiferent dacă organizatorii externi asigură masa, delegații beneficiază de o cotă „de până la 50% din totalul diurnei și al plafonului de cazare”, deci putea să fie acordat eronat și să fie supus discuției în acest dosar, cel mult restul de 50% din diurnă. Faptul că lipsesc documente justificative, care trebuiau anexate la ordinele de plată a avansurilor de deplasări externe, respectiv că aceste documente nu s-au găsit cu ocazia controlului de fond, nu poate fi imputat pârâților-recurenți. Așa fiind, recursurile pârâților sunt întemeiate și prin admiterea lor, se vor casa hotărârile atacate și pe fond, se va respinge capătul 2 lit. b) din sesizare, respectiv încheierea nr. 2 din 11 ianuarie 2001 a Curții de Conturi, pentru suma de 42.881.600 lei, drepturi de diurnă acordate.

Se vor menține celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării și Prognozei și continuat de Comisia Națională de Prognoză, împotriva deciziei nr. 594 din 5 noiembrie 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat. Admite recursurile declarate de M.M., B.C., A.V. și C.R. Casează hotărârea atacată, precum și sentința nr. 24 din 8 aprilie 2002 a Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi și pe fond, respinge capătul 2 lit. b) din sesizare, pentru suma de 42.881.600 lei, drepturi de diurnă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței nr. 24 din 8 aprilie 2002 a Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2004.