ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1809/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de sesizare

din 7 decembrie 2001, secția de control ulterior II a Curții de Conturi a

solicitat Colegiului jurisdicțional, să stabilească răspunderea civilă

delictuală în sarcina intimaților B.Ș., R.M., I.D., B.C., I.A., V.V., Z.I.,

aflați în raporturi de serviciu cu C.N.V.M., instituție care a fost

prejudiciată conform actului de control, cu următoarele sume: 474.598.067 lei

indemnizații, prime de vacanță și sărbători legale; 4.132.800 lei, c/val daune

interne; 5.731 dolari SUA, 2.889 A.U.D. și 28.020 ATS, avansuri decontate

pentru deplasări în străinătate și 121.681.215 lei c/val bunuri.

Colegiul jurisdicțional al

Curții de Conturi, prin sentința nr. 100 din 13 noiembrie 2002, a respins încheierea

de sesizare nr. 2070 din 7 decembrie 2001, reținând că regulamentele C.N.V.M. au

fost legal aprobate, necontestate, că pentru bunurile constatate lipsă la pct. 4

din sesizare, nu s-a făcut dovada apartenenței lor în patrimoniul C.N.V.M.

Împotriva acestei sentințe,

Procurorul general financiar, în temeiul art. 73 din Legea nr. 94/1992, a

declarat recurs jurisdicțional, criticând hotărârea Colegiului jurisdicțional,

în sensul că în mod incorect s-a reținut în competența C.N.V.M., să emită

reglementări proprii pentru indemnizarea personalului, acesta fiind exceptat de

la aplicabilitatea Legii nr. 154/1998, după cum pentru pct. 2 și 3 din sesizare

au fost ignorate prevederile Legii nr. 52/1994 și Legii nr. 66/1997, cu

trimitere la Legea nr. 154/1998, iar cu referire la pct. 4, sentința este criticată

pe lipsa de rol activ și considerente contradictorii.

Recursul este nefondat.

Prin sentința nr. 100,

pronunțată la 13 noiembrie 2002, Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi a

respins încheierea de sesizare nr. 2070 din 7 decembrie 2000, a secției de control

financiar ulterior II, constatând, în esență, că intimații B.Ș., R.M., I.D., B.C.,

I.A., V.V., Z.I., nu au prejudiciat patrimoniul C.N.V.M., respectiv cu sumele

menționate în actul de sesizare, la pct. 1 - 4, fiind, astfel, exonerate de răspunderea

civilă delictuală, după cum urmează:

- pentru suma de 474.598.067

lei, reprezentând indemnizații, sporuri majorate nelegal și a sumei de

256.165.264 lei, cu titlu de foloase nerealizate;

- pentru suma de 4.132.800

lei, diurnă nelegal acordată pentru deplasări în țară și, respectiv, 2.503.857

lei, foloase nefondate, sume prevăzute la pct. 2 din sesizare;

- pentru suma de 5.731,57

dolari SUA, 2.289 A.U.D., 28.020 ATS, sume decontate pentru deplasări în

străinătate, respectiv pentru 150.327.080 lei, cu titlu de foloase nerealizate,

prevăzute la pct. 3 din sesizare, după cum și pentru suma de 121.681.215 lei,

cu titlu de despăgubiri civile, menționate la pct. 4.

Colegiul jurisdicțional al

Curții de Conturi a constatat, pentru a pronunța această sentință, că nu există

o pagubă în patrimoniul C.N.V.M., că sumele din actul de control nu au

corespondent în realitate, deoarece potrivit Legii nr. 52/1994, C.N.V.M. este

autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică de drept public,

sub autoritatea Parlamentului - art. 15 din Legea nr. 52/1994. C.N.V.M., în

exercitarea prerogativelor sale, a fost abilitată să emită acte individuale,

norme, să dispună măsuri, ce sunt puse în aplicare prin ordine semnate de

președinte [art. 13 alin. (1) și (2) din legea de organizare și funcționare].

Aceste regulamente și instrucțiuni, sunt supuse controlului, putând fi atacate,

pentru nelegalitate, în instanță, dacă se constată această situație, procedură prevăzută

de art. 17 din lege, acțiune ce nu a fost declanșată împotriva regulamentului privind

salarizarea, normelor și drepturilor de diurnă pentru deplasări interne și

externe, și alte asemenea instrucțiuni, situație care a fost constată de

Colegiul jurisdicțional și care în mod legal a respins sesizarea privind sumele

menționate la pct. 1 - 3 din încheierea de sesizare.

Soluția Colegiului jurisdicțional

este legală, constatându-se că în conformitate cu prevederile legii de

organizare și funcționare, C.N.V.M. a emis reglementări proprii privind

domeniile în care avea competență, reglementări legale în ceea ce privește

emiterea și efectele lor, în condițiile în care nu au fost contestate sub

aspectul legalității, conform art. 17 din Legea nr. 52/1994.

Este de menționat că

începând cu data de 1 aprilie 1999, C.N.V.M. a fost finanțată integral din

venituri extrabugetare, bugetul fiindu-i aprobat de către Parlament, conform art.

3 din O.G. nr. 6/1999, aprobată prin Legea nr. 139/1999, astfel că această

autoritate nu mai este ordonator de credite bugetare, cu consecințele și

efectele respective.

În raport cu aceste

dispoziții legale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința în

ceea ce privește soluția pentru pct. 1 - 3 din încheierea de sesizare, este

legală, Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi reținând corect

inexistența prejudiciului și a unei fapte culpabile și astfel a inexistenței răspunderii

civile delictuale.

Cu referire la criticile

formulate prin recurs, asupra respingerii sesizării și în ceea ce privește pct.

4, pentru suma de 121.681.215 lei, reprezentând despăgubiri civile, se constată

că bunurile au fost restituite, fiind în patrimoniul C.N.V.M.

Față de considerentele

expuse, se constată că sentința nr. 100 din 13 noiembrie 2002, pronunțată de

Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, este legală, iar pe cale de

consecință, recursul declarat de Procurorul general financiar urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României,

împotriva sentinței nr. 100 din 13 noiembrie 2002, a Colegiului jurisdicțional

al Curții de Conturi, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2005.