ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1881/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

pârâta S.C. „L.I.” SRL Bistrița împotriva deciziei nr.162/C din 20 aprilie 2000

a Curții de Apel Oradea.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura a fost legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că

recursul este legal timbrat și motivat și recurenta solicită judecarea în lipsă

conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă după care, Curtea constată pricina

în stare de judecată și o reține spre soluționare.

C U

R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.602/LC din 28 octombrie 1999

s-a admis acțiunea  formulată de reclamanta S.C. „S.I.E.”SRL Cluj Napoca,

împotriva pârâtei S.C.” L. I.” SRL Bistrița și a fost obligată pârâta la

22.953.475 lei pretenții, 21.805.801 lei daune și 2.930.557 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond

a reținut existența unui contract de mandat, unde pârâta în calitate de

mandatar, a obținut gestiunea magazinului proprietatea mandantului, cu

obligația răspunderii materiale pentru asigurarea, încasările și decontarea

fondului de marfă către mandant. Că, în urma inventarierii s-a constatat lipsă

mărfuri în valoare de 22.953.475 lei pentru care este ținută să răspundă față

de reclamanta care a preluat prin fuziune activul și pasivul.

Sentința a fost menținută de curtea de apel

care a respins apelul declarat de pârâtă.

Împotriva deciziei nr.162/C 200-A din 20

aprilie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pârâta S.C. „L.I.”SRL

Bistrița a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât

deși cauza a fost soluționată de către prima instanță cu procedura de citare

prin afișare încălcând dispozițiile art.92,99 Cod procedură civilă, la primul

termen de judecată, fără a-i da posibilitatea formulării cererii

reconvenționale, încălcând și dreptul la apărare, instanța de apel a considerat

corectă soluția instanței de fond.

Se mai susține că instanța de fond nu a fost

investită cu pretenții izvorâte din executarea contractului de mandat. Recursul

s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7,9 și 10 Cod procedură civilă.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este

nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă:

La 21 octombrie 1995 între S.C. „M.I.E.”SRL

Cluj și pârâta recurentă a fost încheiat contractul de mandat, că în baza

acestui contract recurenta pârâtă și-a depus candidatura pentru magazinul nr.5,

în calitate de mandatar, condiționat de răspunderea față de mandant sub

aspectul valorii mărfurilor, al încasărilor, și al decontărilor, ori de câte

ori i se va cere de către mandant.

Activul și pasivul precum și drepturile procesuale

au fost preluate prin fuziune de către reclamanta intimată, situație față de

care legal cele două instanțe au constatat că pârâta recurentă răspunde de

lipsa în gestiune a stocului de marfă de 22.883.257 lei și lipsă obiecte

inventar stabilite prin procesul verbal de inventariere din 18 februarie 1997,

fiind irelevant faptul că acest contract de mandat încetase din 18 februarie

1997 față de faptul că reclamanta prin fuziune a preluat toate drepturile.

Cât privește procedura de citare aceasta a

fost corectă în raport cu dispozițiile art.88,89,92 și 100 Cod procedură

civilă, procesul verbal de îndeplinire a procedurii fiind semnat chiar de

administratorul societății recurente.

Recurenta

a cunoscut termenul acordat și a solicitat prin cererea de la fila 18 a

dosarului instanței de fond declinarea competenței, încă de la 18 octombrie

1999, dată la care avea posibilitatea să formuleze și cerere reconvențională.

Astfel fiind recursul declarat fiind nefondat, a

fost respins conform art.312 Cod procedură civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta

S.C. „L. I.” SRL Bistrița împotriva deciziei nr.162/C din 20 aprilie 2000 a

Curții de Apel Oradea-Secția Comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

martie 2003.