ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 16 iunie 2003 reclamantul L.A. a solicitat anularea hotărârii nr.5158/2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 fiind persoană născută în timpul refugiului părinților săi, la 17 octombrie 1942 în localitatea Zecehotare, județul Bihor. Prin sentința civilă nr. 284/2003 a Curții de Apel Oradea, Secția de Contencios Administrativ acțiunea a fost admisă. Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta susținând că reclamantul nu are calitate de refugiat nefiind întrunite cerințele art.1 din Legea nr.189/2000.

S-a mai arătat că legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput decât pentru recunoașterea dreptului la moștenire. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304 pct. (9) C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Potrivit dispozițiilor art.1 lit.c) din O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin H.G. nr.127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinții și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, atât asupra părinților cât și asupra copiilor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului. Cum reclamantul s-a născut la data de 17 octombrie 1942 în localitatea Zecehotare, județul Bihor, unde se refugiaseră părinții săi în urma Dictatului de la Viena, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.189/2000. Nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput decât recunoașterea dreptului la moștenire.

Capacitatea de folosință a persoanei fizice începe, în principiu, de la data nașterii. De la această regulă există o excepție, în sensul că drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune dacă se naște viu și dacă este vorba de drepturile copilului (art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954). Petru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 284/CA/2003-P din 7 iulie 2003 a Curții de Apel Oradea-Secția comercială și de contencios administrativ,ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.