ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea  formulată la data de 16 iunie 2003 reclamantul L.A. a solicitat

anularea hotărârii nr.5158/2003 emisă de Casa Județeană de  Pensii Bihor și

obligarea pârâtei  să-i acorde drepturile prevăzute  de Legea nr.189/2000 fiind

persoană născută  în timpul  refugiului părinților săi, la  17 octombrie 1942

în localitatea  Zecehotare, județul Bihor.

Prin

sentința  civilă nr. 284/2003 a Curții de Apel Oradea, Secția de Contencios

Administrativ acțiunea a fost admisă.

Impotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta susținând  că reclamantul

nu are  calitate de  refugiat nefiind  întrunite  cerințele art.1 din Legea

nr.189/2000. S-a mai arătat că  legislația  română  nu recunoaște capacitatea

de folosință  în favoarea fătului conceput  decât pentru recunoașterea

dreptului la moștenire.

Verificând

cauza  în funcție de motivarea recursului în lumina  dispozițiilor art. 304

pct. (9) C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Potrivit

dispozițiilor art.1 lit.c) din O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea

nr.189/2000, beneficiază de  drepturile conferite  de acest act normativ

persoanele de cetățenie  română care, în perioada 6 septembrie 1940-6 martie

1945, au avut de  suferit persecuții din motive etnice fiind strămutate în altă

localitate decât  cea de domiciliu.

Prin H.G.

nr.127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate și cele refugiate.

Textele

legale au avut  în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse

unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinții și

copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe

identice, atât  asupra părinților cât și asupra  copiilor, indiferent că au

fost născuți înainte sau în timpul  refugiului.

Cum

reclamantul s-a născut la data de  17 octombrie 1942 în localitatea Zecehotare,

județul Bihor, unde se refugiaseră părinții săi în urma  Dictatului de la

Viena, curtea de apel a  apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr.189/2000.

Nu

poate fi primită susținerea recurentei în sensul că legislația  română nu

recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput  decât

recunoașterea dreptului la moștenire.

Capacitatea

de  folosință a persoanei fizice începe, în principiu, de la data nașterii. De

la această regulă există o excepție, în sensul că drepturile copilului sunt

recunoscute de la  concepțiune  dacă se naște viu și dacă este vorba  de

drepturile copilului (art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954).

Petru

considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând

temeiuri de casare de ordine publică a sentinței conform dispozițiilor  art. 306

alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor  împotriva  sentinței civile nr. 284/CA/2003-P

din  7 iulie 2003 a Curții de Apel Oradea-Secția  comercială și de  contencios

administrativ,ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  27 ianuarie 2004.