ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2635/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2635/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 4 septembrie 2001,
Inspectoratul Școlar al județului Olt a contestat hotărârea nr. 94 din 18 iulie
2001, prin care Colegiul Central de Disciplină al Ministerului Educației și
Cercetării a admis contestația formulată de B.Ș., a anulat dispoziția nr. 73
din 6 aprilie 2001 privind destituirea din funcția de director al Grupului
Școlar Industrial Construcții Mașini Balș și a dispus reintegrarea
contestatorului în funcție, cu plata indemnizației de conducere cuvenite.
Prin acțiune, Inspectoratul Școlar
al județului Olt a invocat nelegalitatea și netemeinicia dispoziției care nu
cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, se întemeiază pe o
gravă greșeală de fapt și a fost dată cu încălcarea prevederilor legale în
vigoare.
Curtea de Apel Craiova, secția de
contencios administrativ, a respins acțiunea prin sentința nr. 205 din 21 iunie
2002.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că la aplicarea sancțiunii, nu au fost respectate cerințele
prevăzute în Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, iar
dispoziția de sancționare nu este motivată.
Împotriva sentinței a declarat
recurs Inspectoratul Școlar al județului Olt, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie.
Astfel, recurentul a învederat că
instanța a apreciat în mod eronat probele dosarului și a făcut o aplicare
greșită a prevederilor legale, aplicabile speței deduse judecății.
În acest sens, s-a arătat că
dispoziția a cărei anulare s-a dispus prin hotărârea Colegiului Central de
Disciplină, nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nu a analizat probele
administrate în cauză. Dispoziția de sancționare a respectat cu strictețe
procedura stabilită de art. 116 din Legea nr. 128/1997, în sensul că
Inspectoratul școlar a constituit o comisie pentru cercetarea abaterilor
atribuite lui B.Ș., comunicându-i această dispoziție.
În urma cercetărilor a rezultat că
directorul B.Ș a comis abateri grave, pentru care s-a dispus destituirea din
funcție, măsură, de asemenea, comunicată potrivit legii.
Recurentul a mai arătat că lipsa
motivării dispoziției nu are suport, în preambul fiind expuse motivele măsurii
dispuse, iar cât privește nerespectarea prevederilor art. 122 din Legea nr.
128/1997, textul de lege a fost greșit interpretat de instanță, sancțiunea disciplinară
putând fi aplicată înăuntrul termenului de 30 zile și nu după expirarea lui.
Inspectoratul Școlar Olt a mai
criticat sentința și sub aspectul că a dispus reintegrarea contestatorului,
fără a distinge perioada înăuntrul căreia operează, în condițiile în care
contractul de management educațional, încheiat în 1998, a expirat în luna
martie 2002.
Prin întâmpinare, Ministerul
Educației și Cercetării a invocat excepția lipsei calității sale procesuale
pasive, ministrul nefiind responsabil de deciziile luate de Colegiul Central de
Disciplină, ca organ administrativ jurisdicțional.
Examinând cauza, în raport de
motivele invocate în cererea de recurs, scrisă și în întâmpinare, Curtea va
respinge recursul ca nefondat.
Cu privire la lipsa calității
procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării, această excepție a
fost invocată și în fața primei instanțe, care a respins-o, partea nedeclarând
recurs.
Soluția de respingere a excepției
este corectă, Colegiul Central de Disciplină care a emis actul administrativ-jurisdicțional
atacat, neavând personalitate juridică și funcționând în cadrul ministerului de
resort, care, în calitate de reprezentant, figurează în proces ca
intimat-pârât.
Pe fondul cauzei, sentința atacată
este legală și temeinică.
Emițând hotărârea nr. 94 din 18
iulie 2001, Colegiul Central de Disciplină a constatat că procedura de
sancționare este viciată, dispoziția de destituire din funcția de director
nefiind motivată în fapt, iar comisia de cercetare a avut în vedere la
aplicarea sancțiunii și ancheta Poliției Balș.
Această motivare, deși sumară, își
are corespondent în actele dosarului format la Colegiul Central de Disciplină
nr. 94/2001, sancțiunea dispusă de Inspectoratul Școlar Olt, fiind aplicată cu
încălcarea prevederilor legale în vigoare.
Astfel, dispoziția nr. 73 din 6
aprilie 2001 nu este motivată în fapt, contrar prevederilor imperative ale art.
134 alin. (1) C. Muncii.
Din întâmpinările depuse de recurent
pe parcursul soluționării contestației și din raportul comisiei de cercetare
rezultă că abaterile avute în vedere la stabilirea sancțiunii, încălcarea
prevederilor legale referitoare la transferul elevilor, deficiențe grave în
legătură cu întreținerea și utilizarea bazei materiale și cu modul de cheltuire
a banului public, au fost comise în anii 1998 - 1999.
Față de data săvârșirii acestor
abateri, nu au fost respectate prevederile art. 122 alin. (1) din Legea nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora cercetarea
propunerii de sancționare și comunicare a deciziei se fac în termen de cel mult
30 de zile de la data constatării abaterii, consemnată în condica de inspecții
sau la registratura generală a unității școlare.
În consecință, hotărârea luată de
Colegiul Central de Disciplină, prin care a anulat dispoziția de sancționare și
a dispus reintegrarea contestatorului în funcție, cu plata indemnizației
cuvenite, este legală și temeinică.
Referitor la aspectul că, în
prezent, a expirat durata contractului de management educațional, încheiat de
Inspectoratul Școlar Olt cu B.Ș., această împrejurare nu prezintă relevanță
decât în faza de executare a hotărârii colegiului.
La data emiterii hotărârii nr.
94/2001, 18 iulie 2001, contractul de management era în vigoare, atacarea în
justiție a actului administrativ-jurisdicțional nefiind suspensivă de
executare, iar partea nemulțumită, nesolicitând suspendarea executării.
În raport de cele expuse mai sus,
Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Inspectoratul Școlar al județului Olt împotriva sentinței nr. 205 din 21 iunie
2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 septembrie 2003.