ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1837/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 55 din 19

octombrie 2000, Colegiul Central de Disciplină din cadrul Ministerului

Educației Naționale, actualmente Ministerul Educației și Cercetării, a admis

contestația formulată de C.G., a dispus reintegrarea petentului la Grupul

Școlar Agricol Corabia, în postul avut anterior desfacerii contractului de

muncă, cu plata către petent a tuturor drepturilor salariale, corespunzătoare,

începând cu data de 15 iulie 2000 și până la executarea hotărârii în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Inspectoratul Școlar Județean Olt, susținând că hotărârea se întemeiază

pe o greșeală gravă, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor

administrate în cauză.

În motivare s-a arătat că desfacerea

contractului individual de muncă al contestatorului, s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor art. 115-123 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul

personalului didactic, care au fost nesocotite la pronunțarea hotărârii nr. 55

din 19 octombrie 2000.

Examinând acțiunea, în raport cu

actele dosarului și criticile formulate, instanța de fond, prin sentința civilă

nr. 263 din 6 septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, a respins acțiunea reclamantului Inspectoratul Școlar Județean

Olt.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, faptul că în ședința Consiliului profesoral din 15 iunie

2002, s-a propus sancționarea pârâtului, pentru încălcarea dispozițiilor art.

117 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic,

însă din probele administrative nu a rezultat dacă măsura sancționării a fost

luată cu respectarea numărului de cel puțin 1/3 din numărul total de semnături.

De asemenea, lipsește din dosar

hotărârea prin care a fost numită comisia respectivă, iar procesul-verbal de

ședință nu a fost înregistrat.

S-a mai reținut faptul că au fost

încălcate și dispozițiile art. 119 alin. (2) din aceiași lege, cu privire la

numirea membrilor comisiei.

Totodată, reține instanța, nu

rezultă din procesul-verbal al comisiei, faptele ce i se impută pârâtului, cât

și împrejurarea în care acestea s-ar fi săvârșit și urmările acestora, iar în

ceea ce privește calificativul acordat pârâtului la sfârșitul anului 1999, de

„insuficient”, acesta nu constituie o abatere disciplinară, așa cum greșit a

fost interpretată de Comisia de cercetare.

Cât privește excepția ridicată de

pârât, în sensul că Ministerul Educației și Cercetării nu are calitate

procesuală pasivă în cauză, aceasta a fost înlăturată de instanța de fond,

plecând de la prevederile art. 122 alin. (2) din teza a II-a din Legea nr.

128/1997.

Împotriva sentinței astfel

pronunțate a declarat recurs Inspectoratul Școlar al județului Olt, criticând

soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând drept motiv de casare că

sentința s-a întemeiat pe o greșeală gravă, decurgând dintr-o apreciere eronată

a actelor din dosarul cauzei, precum și că sentința a fost dată cu

interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale în vigoare, aplicabile

speței.

Verificând cauza în raport cu

dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge

recursul pentru cele ce urmează.

Obiectul cauzei îl constituie

solicitarea recurentului, Inspectoratului Școlar al județului Olt, de anulare a

hotărârii nr. 55 din 19 octombrie 2000, emisă de Colegiul Central de Disciplină

din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, prin care intimatul C.G. a

fost reintegrat pe postul deținut anterior.

Decizia de sancționare a

intimatului, nr. 96 din 15 iulie 2000, a avut la bază raportul Comisiei de

cercetare, constituită conform prevederilor art. 123 din Legea nr. 128/1997, în

care s-a consemnat că acesta a avut o atitudine necorespunzătoare, a obținut

calificativul „insuficient” la evaluare, fiind chemat în judecată pentru

calomnie și a încălcat art. 7 și 15 din Statut.

De asemenea, dispoziția de desfacere

a contractului de muncă s-a întemeiat și pe decizia de sancționare nr. 324 din

12 mai 2000, prin care acesta a fost sancționat cu diminuarea salariului, cu

10% pe 3 luni.

Legea nr. 128/1997, privind Statutul

personalului didactic, instituie o procedură specială privind numirea pe post

și sancționarea disciplinară prevăzută în Titlul VI al legii, intitulat

„Răspunderea disciplinară și materială a personalului didactic, didactic

auxiliar, a personalului de conducere, îndrumare și control”.

La art. 119 alin. (1), legea prevede

că sancționarea disciplinară se face numai după cercetarea prealabilă a faptei,

sesizate în scris și aduse la cunoștința celui în cauză și verificarea

susținerilor făcute apărare.

La pct. 2 al aceluiași articol se menționează

că pentru cercetarea abaterilor disciplinare, se constituie o comisie formată

din 3-5 membri, având o anumită structură (compunere).

Conform art. 122 alin. (2), persoana

sancționată are dreptul de a contesta în termen de 15 zile de la comunicarea

deciziei, la Colegiul de Disciplină de pe lângă Inspectoratul Școlar și la

Colegiul Central de Disciplină al Ministerului Învățământului, după caz.

Din hotărârea nr. 55/2000, a cărei

anulare s-a solicitat, rezultă că procedura de sancționare a intimatului nu a

fost respectată.

Astfel, nu rezultă respectarea

numărului de cel puțin 1/3 din numărul total al membrilor Consiliului

profesoral, conform prevederilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 128/1997.

Totodată, au fost încălcate

dispozițiile art. 119 alin. (2) din aceeași lege, privind numărul membrilor

comisiei de cercetare ce prevede:

„Pentru cercetarea abaterilor

disciplinare se constituie o comisie formată din 3-5 membri...”, având, de

asemenea, o anumită compunere expres stipulată în text.

De asemenea, nu rezultă, din

procesul-verbal al comisiei, faptele ce i se impută pârâtului, împrejurările în

care au fost săvârșite și urmările acestora.

Nu s-a făcut dovada audierii

pârâtului, a verificării apărării acestuia, cerințe instituite la art. 119

alin. (1) și art. 120 din Legea nr. 128/1997.

Aceste nereguli au fost corect

reținute de instanța de fond, prin sentința atacată, astfel încât sentința

apare ca fiind judicios motivată sub toate aspectele.

În ceea ce privește excepția

invocată de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, în sensul că nu are

calitate procesuală pasivă, în cauză și sub acest aspect se reține că instanța

de fond corect a înlăturat-o, făcând trimitere la prevederile art. 122 din

Legea nr. 128/1997.

În consecință, Curtea constată că sentința

a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale, astfel încât motivele de

casare sunt nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Inspectoratul Școlar al județului Olt, împotriva sentinței civile nr. 263 din

16 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2003.