ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1889/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Olt, reclamanta U.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Olt, anularea dispoziției nr. 273 din 13 august 2001, privind sancționarea cu destituirea din funcția de director al Școlii cu clasele I-VIII Ștefan cel Mare, începând cu data de 14 august 2001, plata indemnizației lunare de conducere, până la încadrarea în funcția deținută anterior destituirii, plata salariului de merit pe anul 2002 și obligarea membrilor Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Olt, care au adoptat hotărârea de sancționare, la daune morale în valoare de 100.000.000 lei.

La termenul din 3 iulie 2002, reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să conteste hotărârea nr. 1 din 27 martie 2003, emisă de Colegiul Central de Disciplină din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, situație în care tribunalul a pus în discuția părților, excepția de necompetență. Prin sentința civilă nr. 786, pronunțată la 3 iulie 2002, Tribunalul Olt a declinat competența de soluționare a cauzei, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, reținând că în speță este vorba de un act emis de o autoritate centrală, ce excede controlului său. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 368, pronunțată la 29 noiembrie 2002, a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantei i-a fost admisă parțial contestația împotriva dispoziției 273 din 13 august 2001, dispunându-se eliberarea acesteia din funcție, în locul destituirii, Colegiul central de disciplină stabilind că nu sunt întrunite elementele unei abateri disciplinare și că deficiențele constatate în activitatea managerială impun eliberarea din funcția de director. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Culturii, instanța a reținut că aceasta a fost corect analizată de Tribunalul Olt. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, susținând în esență în temeiul art. 304 pct. 2 C. proc. civ., că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că potrivit art. 304 pct. 9, este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În sensul articolelor precizate, recurenta a arătat că Inspectoratul Școlar Județean Olt a încălcat dispozițiile Legii nr. 128/1997, care stabilesc că sancțiunea disciplinară se aplică numai după cercetarea faptei sesizate în scris, audierea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute în apărare. Prin întâmpinare, Ministerul Educației Cercetării și Tineretului a susținut că nu are calitate procesuală pasivă și că autoritatea care a emis actul, nu este subordonată acestuia, pentru a fi responsabil de deciziile luate. Recursul este fondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, este nelegală și netemeinică.

În legătură cu excepția invocată în întâmpinare, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 137 1 C. proc. civ., urmează să constate că este nefondată, că aceasta a mai făcut obiectul analizei și că în mod întemeiat s-a reținut că Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului are calitate procesuală activă, întrucât emitenta actului atacat, ca organ jurisdicțional, este subordonată acestuia. Pe fondul cauzei și corelativ criticilor formulate, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunțată nu este motivată, că instanța de fond nu a făcut trimitere la nici o probă care să demonstreze temeinicia hotărârii Colegiului Central de Disciplină, care a stat la baza deciziei nr. 188 din 4 iulie 2002 a Inspectoratului Școlar Județean Olt.

Instanța a preluat fără nici o analiză că deficiențele din activitatea managerială impun eliberarea din funcția de director, fără a sesiza că au fost încălcate prevederile art. 119 din Legea nr. 128/1997, cu privire la audierea celui în cauză, verificarea susținerilor făcute în apărare. Rezultă că însăși Colegiul Central de Disciplină nu a putut reține faptele imputate recurentei, legate de un comportament excesiv de autoritar, de lipsa de colaborare cu autoritățile locale, ca abateri disciplinare și ca deficiențe în activitatea managerială. Or, pe acest aspect, din probele dosarului a rezultat că recurenta-reclamantă și-a îndeplinit toate atribuțiile funcției: s-a ocupat de organizarea activității școlii, a aprovizionării, a lucrărilor de reparații și îmbunătățiri, context în care actele atacate nu întrunesc condițiile de legalitate.

Ca o consecință a admiterii recursului, urmează a se modifica sentința atacată și în fond, a se admite în parte acțiunea dispunându-se reintegrarea reclamantei în funcția avută, Inspectoratul Școlar Județean Olt fiind obligat la plata indemnizației lunare de conducere, începând cu data de 14 august 2001, până la reîncadrarea definitivă. În legătură cu celelalte capete de cerere, salariul de merit și daunele morale, Curtea urmează să constate referitor la primul aspect, că acesta este o vocație, și nu un drept, iar daunele morale nu au fost dovedite. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de U.P. împotriva sentinței civile 368 din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantei, în parte. Anulează dispoziția nr. 273/2001 a Inspectoratului Școlar Județean Olt și hotărârea nr. 1/2002 a Colegiului Central de Disciplină din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, precum și decizia nr. 188 din 4 iulie 2002 a Inspectoratului Școlar Județean Olt. Dispune reintegrarea reclamantei, în funcția avută anterior. Obligă Inspectoratul Școlar Județean Olt la plata indemnizației lunare de conducere, începând cu data de 14 august 2001, până la încadrarea efectivă.

Respinge celelalte capete de cerere. Obligă pârâții, la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 6.461.000 lei. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.