ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1889/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Olt, reclamanta U.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar

Județean Olt, anularea dispoziției nr. 273 din 13 august 2001, privind

sancționarea cu destituirea din funcția de director al Școlii cu clasele I-VIII

Ștefan cel Mare, începând cu data de 14 august 2001, plata indemnizației lunare

de conducere, până la încadrarea în funcția deținută anterior destituirii,

plata salariului de merit pe anul 2002 și obligarea membrilor Consiliului de Administrație

al Inspectoratului Școlar Județean Olt, care au adoptat hotărârea de

sancționare, la daune morale în valoare de 100.000.000 lei.

La termenul din 3 iulie 2002,

reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să conteste hotărârea nr.

1 din 27 martie 2003, emisă de Colegiul Central de Disciplină din cadrul

Ministerului Educației și Cercetării, situație în care tribunalul a pus în

discuția părților, excepția de necompetență.

Prin sentința civilă nr. 786,

pronunțată la 3 iulie 2002, Tribunalul Olt a declinat competența de soluționare

a cauzei, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,

reținând că în speță este vorba de un act emis de o autoritate centrală, ce

excede controlului său.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 368, pronunțată la 29

noiembrie 2002, a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantei i-a fost admisă parțial contestația împotriva

dispoziției 273 din 13 august 2001, dispunându-se eliberarea acesteia din

funcție, în locul destituirii, Colegiul central de disciplină stabilind că nu

sunt întrunite elementele unei abateri disciplinare și că deficiențele

constatate în activitatea managerială impun eliberarea din funcția de director.

În ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Culturii, instanța a

reținut că aceasta a fost corect analizată de Tribunalul Olt.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, susținând în esență în temeiul art. 304 pct. 2 C. proc. civ., că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că potrivit art. 304 pct. 9,

este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii.

În sensul articolelor precizate, recurenta a arătat că

Inspectoratul Școlar Județean Olt a încălcat dispozițiile Legii nr. 128/1997,

care stabilesc că sancțiunea disciplinară se aplică numai după cercetarea

faptei sesizate în scris, audierea celui în cauză și verificarea susținerilor

făcute în apărare.

Prin întâmpinare, Ministerul

Educației Cercetării și Tineretului a susținut că nu are calitate procesuală

pasivă și că autoritatea care a emis actul, nu este subordonată acestuia,

pentru a fi responsabil de deciziile luate.

Recursul este fondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, este nelegală și netemeinică.

În legătură cu excepția invocată în

întâmpinare, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 137

1

C. proc. civ., urmează să constate că este nefondată, că aceasta a mai făcut obiectul

analizei și că în mod întemeiat s-a reținut că Ministerul Educației, Cercetării

și Tineretului are calitate procesuală activă, întrucât emitenta actului

atacat, ca organ jurisdicțional, este subordonată acestuia.

Pe fondul cauzei și corelativ

criticilor formulate, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunțată nu

este motivată, că instanța de fond nu a făcut trimitere la nici o probă care să

demonstreze temeinicia hotărârii Colegiului Central de Disciplină, care a stat

la baza deciziei nr. 188 din 4 iulie 2002 a Inspectoratului Școlar Județean Olt.

Instanța a preluat fără nici o

analiză că deficiențele din activitatea managerială impun eliberarea din

funcția de director, fără a sesiza că au fost încălcate prevederile art. 119

din Legea nr. 128/1997, cu privire la audierea celui în cauză, verificarea

susținerilor făcute în apărare.

Rezultă că însăși Colegiul Central

de Disciplină nu a putut reține faptele imputate recurentei, legate de un

comportament excesiv de autoritar, de lipsa de colaborare cu autoritățile

locale, ca abateri disciplinare și ca deficiențe în activitatea managerială.

Or, pe acest aspect, din probele

dosarului a rezultat că recurenta-reclamantă și-a îndeplinit toate atribuțiile

funcției: s-a ocupat de organizarea activității școlii, a aprovizionării, a

lucrărilor de reparații și îmbunătățiri, context în care actele atacate nu

întrunesc condițiile de legalitate.

Ca o consecință a admiterii recursului, urmează a se

modifica sentința atacată și în fond, a se admite în parte acțiunea

dispunându-se reintegrarea reclamantei în funcția avută, Inspectoratul Școlar

Județean Olt fiind obligat la plata indemnizației lunare de conducere, începând

cu data de 14 august 2001, până la reîncadrarea definitivă.

În legătură cu celelalte capete de

cerere, salariul de merit și daunele morale, Curtea urmează să constate

referitor la primul aspect, că acesta este o vocație, și nu un drept, iar

daunele morale nu au fost dovedite.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de U.P. împotriva

sentinței civile 368 din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond,

admite acțiunea reclamantei, în parte.

Anulează dispoziția nr. 273/2001 a

Inspectoratului Școlar Județean Olt și hotărârea nr. 1/2002 a Colegiului

Central de Disciplină din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, precum

și decizia nr. 188 din 4 iulie 2002 a Inspectoratului Școlar Județean Olt.

Dispune reintegrarea reclamantei, în

funcția avută anterior. Obligă Inspectoratul Școlar Județean Olt la plata

indemnizației lunare de conducere, începând cu data de 14 august 2001, până la

încadrarea efectivă.

Respinge celelalte capete de cerere.

Obligă pârâții, la plata

cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 6.461.000 lei.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2004.