ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7360/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 februarie 2002, la Tribunalul Dolj, reclamanta G.I. a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Județean Dolj și Școala Leu, solicitând obligarea primului pârât, la plata drepturilor bănești, constând în indemnizația de 40%, cuvenită cadrelor didactice calificate, în baza prevederilor H.G. nr. 769/1998 și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 128/1997. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este cadru didactic calificat, la Școala Leu, că până la data de 28 februarie 2002, a beneficiat de indemnizația de 40% din salariul de bază, și că prin H.G. nr. 167/2002, acest spor a fost diminuat nejustificat, la 5%.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința nr. 860 din 5 iunie 2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Împotriva sentinței a declarat recurs, R.C., ca reprezentant al membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, susținând că Ministerul Educației și Cercetării a defavorizat județul Dolj, în comparație cu alte județe. Curtea de Apel Craiova, secția litigii de muncă, prin decizia nr. 2209 din 10 octombrie 2002, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, în primă instanță, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, reținând că reclamanta a înțeles să conteste H.G. nr. 167/2002 și actele premergătoare acesteia, astfel că acțiunea privește un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, pentru care competența revine secției de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova.

Procedând la judecarea cauzei, ca instanță de fond, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, cu citarea și a Guvernului României și Inspectoratului Școlar al județului Dolj, a respins acțiunea, prin sentința nr. 749 din 12 decembrie 2002, reținând că prin H.G. nr. 167/2002, s-a abrogat H.G. nr. 769/1998, aprobându-se o altă diferențiere pe zone geografice și localități, a indemnizației pentru cadrele didactice, din zonele ce intră în sfera de cuprindere a art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, în limitele prevăzute de lege . Mai reține că s-a urmărit stimularea cadrelor didactice calificate, de a locui și presta activități în zone mai puțin atractive sau cu condiții grele de trai și că prin emiterea H.G.

nr. 167/2002, nu se încalcă dreptul deja câștigat în baza H.G. nr. 769/1998, ci se dispune numai pentru viitor. Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ, în calitate de reprezentant al reclamantei, prin președintele acesteia, R.C., a declarat recurs împotriva ultimei sentințe, susținând că este nelegală și netemeinică. Consideră că drepturile salariale erau deja câștigate și că H.G. nr. 167/2002, este discriminatorie, prin măsura stabilirii procentului între 5 - 12%, față de procentul de 5 - 80%, prevăzut de Legea nr. 128/1997, în acest fel nefiind stimulate cadrele didactice calificate, să se stabilească în zone mai puțin atractive. Menționează și că nu au fost consultate sindicatele, în luarea acestei hotărâri și că, în baza acelorași criterii și condiții similare, altor județe le-au fost alocate fonduri salariale mai mari, respectiv procente mai mari.

Consiliul Județean Dolj a formulat întâmpinare la cererea de recurs, prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că are calitate procesuală pasivă emitentul actului, și că între Consiliul Județean Dolj și reclamantă nu există raporturi juridice, pentru că unitățile de învățământ preuniversitar nu îi sunt subordonate. Referitor la fondul cauzei, arată că H.G. nr. 167/2002 este legală, fiind dată în aplicarea Legii nr. 128/1997. Întâmpinare a depus și Ministerul Educației și Cercetării, care invocă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, considerând că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul de a face dovada că ar fi formulat cerere, anterior introducerii acțiunii, la Guvernul României sau la Ministerul Educației și Cercetării, în vederea anulării H.G.

nr. 167/2002. În ce privește fondul cauzei, menționează că hotărârea atacată este legală, dată în baza art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, ținându-se cont de modificările intervenite între timp, în ce privește evoluția localităților din punct de vedere economic și social. Conform prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”. Ca atare, se impune ca întâi să se analizeze cele două excepții invocate de Consiliul Județean Dolj și de Ministerul Educației și Cercetării.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Dolj, se va reține că este întemeiată, deoarece prin acțiune s-a solicitat anularea unei hotărâri a Guvernului, iar aplicarea acesteia nu intră între atribuțiile Consiliului Județean Dolj, acesta neavând nici un raport juridic cu Școala Leu sau cu alte unități de învățământ preuniversitar. Întemeiată este și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative. Conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, „Înainte de a cere instanței, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația în termen de 30 de zile de la aceasta”.

Reclamanta nu a făcut dovada că s-a adresat Guvernului, înainte de introducerea acțiunii de față, pentru a solicita anularea sau modificarea H.G. nr. 167/2002. Cum această procedură era obligatoriu de îndeplinit, iar reclamanta nu s-a conformat, se constată că acțiunea apare ca inadmisibilă și se impunea a fi respinsă ca atare, această excepție fiind întemeiată, făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii. Deoarece instanța de fond a respins totuși acțiunea, chiar dacă respingerea este urmarea analizării fondului pricinii, prezentul recurs nu poate fi admis. Ca atare, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepțiile invocate. Respinge recursul declarat de G.I., prin reprezentantul Uniunii Sindicatelor Independente din Învățământ - Dolj, împotriva sentinței civile nr. 749 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2004.