ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7360/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 februarie 2002, la Tribunalul Dolj, reclamanta G.I. a chemat în judecată

Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Județean Dolj și Școala Leu,

solicitând obligarea primului pârât, la plata drepturilor bănești, constând în indemnizația

de 40%, cuvenită cadrelor didactice calificate, în baza prevederilor H.G. nr. 769/1998

și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată că este cadru didactic calificat, la Școala Leu, că până la

data de 28 februarie 2002, a beneficiat de indemnizația de 40% din salariul de

bază, și că prin H.G. nr. 167/2002, acest spor a fost diminuat nejustificat, la

5%.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și litigii de muncă, prin sentința nr. 860 din 5 iunie 2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, R.C., ca reprezentant al membrilor de sindicat din Uniunea

Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, susținând că Ministerul

Educației și Cercetării a defavorizat județul Dolj, în comparație cu alte

județe.

Curtea de Apel Craiova, secția

litigii de muncă, prin decizia nr. 2209 din 10 octombrie 2002, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, în primă instanță, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, reținând că reclamanta a înțeles

să conteste H.G. nr. 167/2002 și actele premergătoare acesteia, astfel că

acțiunea privește un act administrativ emis de o autoritate publică centrală,

pentru care competența revine secției de contencios administrativ a Curții de

Apel Craiova.

Procedând la judecarea

cauzei, ca instanță de fond, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, cu citarea și a Guvernului României și Inspectoratului Școlar al

județului Dolj, a respins acțiunea, prin sentința nr. 749 din 12 decembrie

2002, reținând că prin H.G. nr. 167/2002, s-a abrogat H.G. nr. 769/1998,

aprobându-se o altă diferențiere pe zone geografice și localități, a

indemnizației pentru cadrele didactice, din zonele ce intră în sfera de

cuprindere a art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, în limitele prevăzute de

lege .

Mai reține că s-a urmărit

stimularea cadrelor didactice calificate, de a locui și presta activități în

zone mai puțin atractive sau cu condiții grele de trai și că prin emiterea H.G.

nr. 167/2002, nu se încalcă dreptul deja câștigat în baza H.G. nr. 769/1998, ci

se dispune numai pentru viitor.

Uniunea Sindicatelor

Independente din Învățământ, în calitate de reprezentant al reclamantei, prin

președintele acesteia, R.C., a declarat recurs împotriva ultimei sentințe,

susținând că este nelegală și netemeinică.

Consideră că drepturile

salariale erau deja câștigate și că H.G. nr. 167/2002, este discriminatorie,

prin măsura stabilirii procentului între 5 - 12%, față de procentul de 5 - 80%,

prevăzut de Legea nr. 128/1997, în acest fel nefiind stimulate cadrele

didactice calificate, să se stabilească în zone mai puțin atractive.

Menționează și că nu au fost

consultate sindicatele, în luarea acestei hotărâri și că, în baza acelorași

criterii și condiții similare, altor județe le-au fost alocate fonduri

salariale mai mari, respectiv procente mai mari.

Consiliul Județean Dolj a

formulat întâmpinare la cererea de recurs, prin care invocă excepția lipsei

calității procesuale pasive, susținând că are calitate procesuală pasivă

emitentul actului, și că între Consiliul Județean Dolj și reclamantă nu există

raporturi juridice, pentru că unitățile de învățământ preuniversitar nu îi sunt

subordonate.

Referitor la fondul cauzei,

arată că H.G. nr. 167/2002 este legală, fiind dată în aplicarea Legii nr. 128/1997.

Întâmpinare a depus și

Ministerul Educației și Cercetării, care invocă excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile administrative, considerând că reclamanta nu a respectat

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul de a face dovada că ar fi

formulat cerere, anterior introducerii acțiunii, la Guvernul României sau la Ministerul Educației și Cercetării, în vederea anulării H.G. nr. 167/2002.

În ce privește fondul

cauzei, menționează că hotărârea atacată este legală, dată în baza art. 49 alin.

(2) din Legea nr. 128/1997, ținându-se cont de modificările intervenite între

timp, în ce privește evoluția localităților din punct de vedere economic și

social.

Conform prevederilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor

de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în

parte, cercetarea în fond a pricinii”.

Ca atare, se impune ca întâi

să se analizeze cele două excepții invocate de Consiliul Județean Dolj și de

Ministerul Educației și Cercetării.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Județean Dolj, se va reține că este

întemeiată, deoarece prin acțiune s-a solicitat anularea unei hotărâri a

Guvernului, iar aplicarea acesteia nu intră între atribuțiile Consiliului

Județean Dolj, acesta neavând nici un raport juridic cu Școala Leu sau cu alte

unități de învățământ preuniversitar.

Întemeiată este și excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile administrative.

Conform dispozițiilor art. 5

alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, „Înainte de a

cere instanței, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se

consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30

de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea

termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente, care este

obligată să rezolve reclamația în termen de 30 de zile de la aceasta”.

Reclamanta nu a făcut dovada

că s-a adresat Guvernului, înainte de introducerea acțiunii de față, pentru a

solicita anularea sau modificarea H.G. nr. 167/2002.

Cum această procedură era

obligatoriu de îndeplinit, iar reclamanta nu s-a conformat, se constată că

acțiunea apare ca inadmisibilă și se impunea a fi respinsă ca atare, această

excepție fiind întemeiată, făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Deoarece instanța de fond a

respins totuși acțiunea, chiar dacă respingerea este urmarea analizării

fondului pricinii, prezentul recurs nu poate fi admis.

Ca atare, în temeiul art. 299

și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepțiile invocate.

Respinge recursul declarat

de G.I., prin reprezentantul Uniunii Sindicatelor Independente din Învățământ -

Dolj, împotriva sentinței civile nr. 749 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2004.