ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8771/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 mai

2002, la Tribunalul Dolj, reclamanta C.F. a chemat în judecată Ministerul

Educației și Cercetării, Consiliul Județean Dolj și Școala Giurgița

solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați intimații,

la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de 40%, acordată conform

H.G. nr. 769/1998 și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.

În motivarea acțiunii,

contestatoarea arată că este cadru didactic la Școala Giurgița, până la 28 martie

2002 a beneficiat de o indemnizație de 40% din salariul de bază și că prin H.G.

nr. 167/2002, acest spor a fost diminuat nejustificat, la 5%.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și litigii de muncă, prin sentința nr. 673 din 5 iunie 2002, a respins

acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, R.C., ca reprezentant al membrilor de sindicat din Uniunea

Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, susținând că Ministerul

Educației și Cercetării a defavorizat județul Dolj, în comparație cu alte județe.

Curtea de Apel Craiova, secția

litigii de muncă, prin sentința nr. 1980 din 4 octombrie 2002, a admis

recursul, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, în primă

instanță, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,

reținând că reclamanta a înțeles să conteste H.G. nr. 167/2002 și actele

premergătoare acesteia, astfel că acțiunea privește un act administrativ emis

de o autoritate publică centrală, pentru care competența revine secției de contencios

administrativ.

Procedând la judecarea cauzei, ca

instanță de fond, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,

cu citarea și a Guvernului României și Inspectoratului Școlar al județului

Dolj, a respins acțiunea, prin sentința nr. 560 din 12 decembrie 2002, reținând

că prin H.G. nr. 769/1998 s-a aprobat o altă diferențiere a indemnizației pentru

cadrele didactice, din zonele ce intră în sfera de cuprindere a art. 49 alin. (2)

din Legea nr. 128/1997, în limitele prevăzute de lege.

Mai reține că s-a urmărit stimularea

cadrelor didactice calificate, de a locui și presta activități în zone mai

puțin atractive sau cu condiții grele de trai și că prin emiterea H.G. nr. 167/2002,

nu se încalcă dreptul deja câștigat în baza H.G. nr. 769/1998, ci se dispune

pentru viitor.

Uniunea Sindicatelor Independente

din Învățământ, în calitate de reprezentant al reclamantei, prin președintele

acesteia, R.C., a declarat recurs împotriva ultimei sentințe, susținând că este

nelegală și netemeinică.

Consideră că drepturile salariale

erau deja câștigate și că H.G. nr. 167/2002 este discriminatorie, prin măsura

stabilirii procentului între 5 - 12%, față de procentul de 5 - 80% prevăzut de

Legea nr. 128/1997, în acest fel nefiind stimulate cadrele didactice calificate,

să se stabilească în zone mai puțin atractive.

Menționează și că nu au fost

consultate sindicatele, în luarea acestei hotărâri și că, în baza acelorași

criterii și condiții similare, altor județe le-au fost alocate fonduri

salariale mai mari, respectiv procente mai mari.

Consiliul Județean Dolj a formulat

întâmpinare la cererea de recurs, prin care invocă excepția lipsei calității

procesuale pasive, susținând că are calitate procesuală pasivă emitentul

actului, și că între Consiliul Județean Dolj și reclamantă nu există raporturi

juridice, pentru că unitățile de învățământ nu îi sunt subordonate.

Referitor la fondul cauzei, arată că

H.G. nr. 167/2002 este legală, fiind dată în aplicarea Legii nr. 128/1997.

Și Ministerul Educației și

Cercetării a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii

prealabile administrative, considerând că reclamanta nu a respectat

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul de a face dovada

formulării unei cereri, anterior introducerii acțiunii, la Guvernul României sau la Ministerul Educației și Cercetării, în vederea anulării H.G. nr. 167/2002.

În ce privește fondul cauzei, s-a menționat

că hotărârea atacată este legală, dată în baza art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997,

ținându-se cont de influența factorilor economici și sociali ai localităților,

condiții ce determină încadrarea acestora într-o anumită zonă.

Având în vedere caracterul dirimant

al excepțiilor invocate, în raport cu art. 137 C. proc. civ., Curtea le-a

analizat în prealabil.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Județean Dolj, se va reține că este

întemeiată, deoarece prin acțiune s-a solicitat anularea unei hotărâri a

Guvernului, iar aplicarea ei nu intră în atribuțiile Consiliului Județean Dolj,

acesta neavând nici un raport juridic cu Școala Giurgița sau cu alte unități de

învățământ.

Curtea constată că există identitate

între persoana reclamantei și persoana care este titular al dreptului în raport

juridic dedus judecății (calitate procesuală activă), dar, pe de altă parte, nu

există identitate între persoana pârâtului și cel obligat în același raport

juridic (calitate procesuală pasivă), respectiv Consiliul Județean Dolj,

nefăcându-se dovada încălcării dreptului pretins.

Întemeiată este și excepția lipsei procedurii

prealabile.

Întrucât privește o cerință pentru

declanșarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea instanței, excepția

lipsei procedurii prealabile este o excepție de fond, peremtorie și absolută,

norma care o reglementează, fiind imperativă.

În acest sens legiuitorul nu a lăsat

la latitudinea părții interesate sau a ambelor părți, dacă efectuează sau nu

procedura prealabilă, ci a condiționat sesizarea instanței, de îndeplinirea ei.

Conform dispozițiilor art. 5 alin. (1)

din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ: „înainte de a cere

instanței, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră

vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de

la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului

prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente, care este obligată să

rezolve reclamația, în termen de 30 de zile de la aceasta”.

Potrivit art. 109 alin. (2) C. proc.

civ.: „În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se

poate face, numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile

stabilite de acea lege”, iar conform art. 18 din Legea nr. 29/1990,

dispozițiile Codului de procedură civilă completează pe cele ale Legii

contenciosului administrativ nr. 29/1990.

În cauză însă, recurenta-reclamantă

nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile reglementată de art. 5

Legea nr. 29/1990, în sensul de a se adresa Guvernului României, înainte de

introducerea acțiunii inițiale, pentru a solicita anularea sau modificarea H.G.

nr. 167/2002, lipsind, astfel, condiția de exercițiu a acțiunii. Se constată,

astfel, că acțiunea fiind inadmisibilă, se impunea respingerea acesteia ca

atare.

Cu toate că instanța de fond a

respins acțiunea, urmărind fondul pricinii, în raport cu motivele expuse mai

sus, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ., Curtea admițând excepțiile

invocate, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.F.

împotriva sentinței civile nr. 560 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2004.