ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8258/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 mai

2002, la Tribunalul Dolj, reclamantul T.I. a chemat în judecată, Ministerul

Educației și Cercetării, Consiliul Județean Dolj și Școala Scăiești, județul

Dolj, solicitând obligarea primului pârât, la plata drepturilor bănești,

constând în indemnizația de 40%, cuvenită cadrelor didactice calificate, în

baza prevederilor H.G. nr. 769/1998 și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că este cadru didactic calificat la Școala Scăiești, județul Dolj, că

până la data de 28 februarie 2002, a beneficiat de indemnizația de 40% din

salariul de bază, și că prin H.G. nr. 167/2002, acest spor a fost diminuat

nejustificat, la 5%.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și litigii de

muncă, prin sentința nr. 663 din 5 iunie 2002, a respins acțiunea, ca

neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, R.C., ca reprezentant al membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatelor

Independente din Învățământ Dolj, susținând că Ministerul Educației și

Cercetării a defavorizat județul Dolj, în comparație cu alte județe.

Curtea de Apel Craiova, secția litigii de muncă, prin

decizia nr. 1970 din 4 octombrie 2002, a admis recursul, a casat sentința și a

trimis cauza, spre rejudecare, în primă instanță, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, reținând că reclamantul a înțeles

să conteste H.G. nr. 167/2002 și actele premergătoare acesteia, astfel că

acțiunea privește un act administrativ emis de o autoritate publică centrală,

pentru care competența revine secției de contencios administrativ a Curții de

Apel Craiova.

Procedând la judecarea cauzei, ca

instanță de fond, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,

cu citarea și a Guvernului României și Inspectoratului Școlar al județului

Dolj, a respins acțiunea, prin sentința nr. 550 din 12 decembrie 2002, reținând

că prin H.G. nr. 167/2002, s-a abrogat H.G. nr. 769/1998, aprobându-se o altă

diferențiere pe zone geografice și localități, a indemnizației pentru cadrele

didactice din zonele ce intră în sfera de cuprindere a art. 49 alin. (2) din

Legea nr. 128/1997, în limitele prevăzute de lege.

Mai reține că s-a urmărit stimularea

cadrelor didactice calificate, de a locui și presta activități în zone mai

puțin atractive sau cu condiții grele de trai și că prin emiterea H.G. nr. 167/2002,

nu se încalcă dreptul deja câștigat în baza H.G. nr. 769/1998, ci se dispune

numai pentru viitor.

Uniunea Sindicatelor Independente

din Învățământ, în calitate de reprezentant al reclamantului, prin președintele

acesteia, R.C., a declarat recurs împotriva ultimei sentințe, susținând că este

nelegală și netemeinică.

Consideră că drepturile salariale

erau deja câștigate și că H.G. nr. 167/2002 este discriminatorie, prin măsura

stabilirii procentului între 5 - 12%, față de procentul de 5 - 80% prevăzut de

Legea nr. 128/1997, în acest fel nefiind stimulate cadrele didactice calificate,

să se stabilească în zone mai puțin atractive.

Menționează și că nu au fost

consultate sindicatele în luarea acestei hotărâri și că, în baza acelorași

criterii și condiții similare, altor județe le-au fost alocate fonduri

salariale mai mari, respectiv procente mai mari.

Consiliul Județean Dolj a formulat

întâmpinare la cererea de recurs, prin care invocă excepția lipsei calității

procesuale pasive, susținând că are calitate procesuală pasivă, emitentul

actului, și că între Consiliul Județean Dolj și reclamant nu există raporturi

juridice, pentru că unitățile de învățământ preuniversitar nu îi sunt

subordonate.

Referitor la fondul cauzei, arată că

H.G. nr. 167/2002 este legală, fiind dată în aplicarea Legii nr. 128/1997.

Întâmpinare a depus și Ministerul

Educației și Cercetării, care invocă excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile administrative, considerând că reclamantul nu a respectat

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul de a face dovada că ar fi

formulat cerere, anterior introducerii acțiunii, la Guvernul României sau la Ministerul Educației și Cercetării, în vederea anulării H.G. nr. 167/2002.

În ce privește fondul cauzei,

menționează că hotărârea atacată este legală, dată în baza art. 49 alin. (2)

din Legea nr. 128/1997, ținându-se cont de modificările intervenite între timp,

în ce privește evoluția localităților din punct de vedere economic și social.

Conform prevederilor art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte,

cercetarea în fond a pricinii”.

Ca atare, se impune ca întâi să se

analizeze cele două excepții invocate de Consiliul Județean Dolj și de

Ministerul Educației și Cercetării.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Județean Dolj, se va reține că este

întemeiată, deoarece prin acțiune s-a solicitat anularea unei hotărâri a

Guvernului, iar aplicarea acesteia nu intră între atribuțiile Consiliului

Județean Dolj, acesta neavând nici un raport juridic cu Școala Leu sau cu alte

unități de învățământ preuniversitar.

Întemeiată este și excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile administrative.

Conform dispozițiilor art. 5 alin.

(1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, „Înainte de a cere

instanței, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se

consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30

de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea

termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente, care este

obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile de la aceasta”.

Reclamantul nu a făcut dovada că s-a

adresat Guvernului, înainte de introducerea acțiunii de față, pentru a solicita

anularea sau modificarea H.G. nr. 167/2002.

Cum această procedură era

obligatoriu de îndeplinit, iar reclamantul nu s-a conformat, se constată că

acțiunea apare ca inadmisibilă și se impunea a fi respinsă ca atare, această

excepție fiind întemeiată, făcând de prisos cercetarea în fond, a pricinii.

Deoarece instanța de fond a respins

totuși acțiunea, chiar dacă respingerea este urmarea analizării fondului

pricinii, prezentul recurs nu poate fi admis.

Ca atare, în temeiul art. 299 și 312

C. proc. civ., se va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepțiile invocate.

Respinge recursul declarat de T.I.,

prin reprezentantul Uniunii Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj - R.C.,

președinte, împotriva sentinței civile nr. 550 din 12 decembrie 2002 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 noiembrie 2004.