ÎCCJ, Decizia nr. 614/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 756/2000 al Tribunalului Brașov, urmare a admiterii cererii de strămutare a judecării cauzei de la Tribunalul Maramureș, reclamanții G.G. și S.T. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, făcându-se aplicarea art. 131 din Legea nr. 31/1990, să se constate nulitatea absolută a hotărârilor adunării generale a acționarilor S.C. „U” S.A. Sighetu Marmației, din 25 noiembrie 1999. În susținerea acțiunii, reclamanții au arătat că structura reală a acționariatului, la data când a avut loc adunarea generală a acționarilor, era alta decât cea consemnată pe listele de prezență.

Astfel, în urma finalizării plasamentului secundar privat în favoarea investitorilor S.C. „A.T. ‘94” S.R.L. și S.T., S.I.F „M.” S.A., deținătoarea unui număr de 94.338 acțiuni, își pierduse calitatea de acționar al societății comerciale pârâte. Totodată, S.C. „S.” S.A. avea numai 120.948 acțiuni, rezultate din majorarea capitalului social cu aportul său în natură, constând în investiții la corpul vopsitorie al societății pârâte, restul de 22.539 acțiuni fiind fictiv. Mai mult, adunarea generală a acționarilor din 27 octombrie 1997, pe care s-a întemeiat încheierea judecătorului delegat, din 5 august 1999, nu a discutat problema majorării capitalului social. Ca atare, adunarea generală extraordinară a acționarilor, din 25 noiembrie 1999, nu a întrunit condițiile de cvorum cerute de Legea nr. 31/1990 pentru validitatea deliberărilor.

Reclamanții au mai arătat că între ordinea de zi dată publicității și hotărârile adoptate de adunarea generală a acționarilor nu a existat o corespondență clară, în sensul că nu a fost dat publicității textul integral privitor la proiectul de divizare. De asemenea, locul ținerii adunării generale a acționarilor a fost ilegal stabilit la București, deși societatea comercială are sediul la Sighetu Marmației. Prin întâmpinare, pârâtele S.C. „C.” S.R.L. București și S.C. „T.U.” S.A. București, rezultate prin divizarea S.C. „U.” S.A.

Sighetu Marmației, care și-a încetat activitatea urmare a divizării, și introduse în cauză în calitate de pârâte, au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cu referire la faptul că nu se poate cere anularea unei hotărâri a adunării generale a acționarilor a societății care și-a încetat activitatea, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S.T., motivat de faptul că la data ținerii ședinței adunării generale a acționarilor acesta nu avea calitate de acționar, precum și lipsa calității procesuale active a reclamantei G.G. care, în calitate de director general, nu era îndreptățită la promovarea unei acțiuni în anulare. Pe fond, pârâtele au susținut că adunarea generală a acționarilor S.C.

„U.” S.A. Sighetu Marmației din 25 noiembrie 1999 a respectat dispozițiile legii societăților comerciale, atât cu privire la cvorum, cât și cu privire la locul ținerii acesteia. În cauză, S.C. „A.T. 94” S.R.L. a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamanților, susținând că la data ținerii adunării generale a acționarilor se cunoștea faptul că structura acționariatului este alta, ca urmare a pierderii de către S.I.F. „M.” S.A. a calității de acționar al S.C. „U.” S.A. Invocând lipsa calității de acționar a intervenientei, la data de 25 noiembrie 1999, pârâtele au invocat excepția inadmisibilității cererii de intervenție formulată în cauză. Prin sentința nr. 1468/C din 30 noiembrie 2000, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepțiile invocate, a admis acțiunea reclamanților, a admis în fond cererea de intervenție în interesul acestora și a constatat nulitatea absolută a hotărârii atacate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a arătat că adunarea generală extraordinară a acționarilor S.C. „U.” S.A. Sighetu Marmației din 25 noiembrie 1999 a fost convocată de către administratori, prin publicarea în M. Of., nr. 3028/03.11.1999 și cotidiene de rezonanță în localitatea în care este situat sediul social al societății comerciale pârâte, potrivit art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și dispozițiilor statutare. În ordinea de zi propusă și dată publicității prin convocator, a fost înserat și un punct privind divizarea societății comerciale, precum și majorarea capitalului social prin emisiune de noi acțiuni . La adunarea generală extraordinară a acționarilor S.C. „U.” S.A. Sighetu Marmației din 25 noiembrie 1999 au fost prezenți acționarii U.S.E., S.I.F.

„M.” S.A. și S.C. „S.B.” S.R.L. Pentru a aprecia asupra cvorumului s-a avut în vedere structura acționariatului la data de 8 noiembrie 1999, așa cum aceasta rezulta din Registrul acționarilor. La acea dată S.C. „S.” S.R.L. avea un număr de 120.948 acțiuni, S.I.F. „M.” S.A. avea un număr de 94.338 acțiuni, iar U.S.E. un număr de 1.156 acțiuni. Restul de acțiuni era deținut de alte persoane fizice. La 11 noiembrie 1999 a fost însă încheiat plasamentul privat secundar efectuat de Societatea de Intermediere a Valorilor Imobiliare „T.” S.A., în numele S.I.F. „M.” S.A., prin vânzarea către S.C. „A.T. ’94” S.R.L. și S.T. a acțiunilor deținute la S.C. „U.” S.A. Deși aveau calitatea de acționari, S.C.

„A.T. ’94” S.A. și S.T. nu au fost avuți în vedere la repartizarea acțiunilor, deși S.C. „U.” S.A. a fost înștiințată expres cu privire la modificarea structurii acționariatului. Ca atare, au fost încălcate dispozițiile art. 101 alin. (1) din Legea societăților comerciale privitoare la dreptul la vot. Totodată, s-a mai reținut că au fost nesocotite dispozițiile art. 236 din Legea nr. 31/1990, cu referire la procedura divizării totale, în sensul că nu s-a dovedit parcurgerea celor două etape prevăzute de lege, ce se concretizează în emiterea a două hotărâri a adunării generale a acționarilor, cu respectarea termenului legal pentru formularea și depunerea opozițiilor. Împotriva hotărârii primei instanțe, pârâtele au declarat apel, susținând că în mod greșit aceasta a reținut că la data ținerii adunării generale extraordinare a acționarilor structura acționariatului era alta decât cea din Registrul acționarilor, în raport de care s-a statuat cu privire la prezență.

Totodată, s-a susținut că obiectul acțiunii cu care instanța de fond a fost sesizată privea legalitatea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor din 25 noiembrie 1999 și nu legalitatea procedurii divizării. De altfel, prin hotărârea atacată s-a declanșat, potrivit art. 236 din Legea nr. 31/1990, procedura de divizare. Ca atare, toate formalitățile prevăzute de lege trebuia să urmeze acestei hotărâri, iar nu să o preceadă, așa cum a conchis prima instanță, prin hotărârea atacată cu apel. Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și intervenienta, calea de atac exercitată privind doar obligarea la cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 404 din 27 iunie 2002, a admis apelul declarat de către cele două pârâte și a schimbat hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților, precum și a cererii de intervenție în interesul acestora și constatării nulității absolute a hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor S.C. „U.” S.A. Sighetu Marmației, numai cu privire la divizare. Prin aceeași decizie, instanța de control judiciar a admis și apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe de intervenientă și a obligat pârâtele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut în esență, că reclamanții au calitate procesuală activă, dată fiind calitatea lor de acționari la data de 8 noiembrie 1999. S-a mai reținut că a fost îndeplinită condiția cvorumului, în raport de dispozițiile art. 122 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora acționarii cu drept de vot sunt cei care, la data de referință, sunt înscriși în evidențele furnizate de registrul independent al acționarilor. Instanța de control judiciar a reținut însă că administratorii societății comerciale nu au respectat procedura divizării, cu referire la dispozițiile art. 236, art. 237 și art. 240 din Legea nr. 230/1990, așa încât hotărârea adunării extraordinare a acționarilor este lovită de nulitate numai sub acest aspect.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâtele și reclamantul S.T. Reclamantul, invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., a criticat decizia pronunțată în apel sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor legii societăților comerciale privitoare la dreptul la vot în adunarea generală a acționarilor. Pârâtele și-au întemeiat recursul pe motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, reținând un alt conținut al hotărârii adunării generale a acționarilor atacate decât cel real și că, soluționând calea de atac exercitată, aceeași instanță nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate.

Prin decizia nr. 7528 din 10 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de reclamantul S.T. și a modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul declarat de aceeași parte împotriva hotărârii primei instanțe și a schimbat în parte sentința, constatând nulitatea absolută a hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor S.C. „U.” S.A. Sighetu Marmației. Celelalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe au fost menținute. Prin aceeași hotărâre, recursul declarat de pârâte a fost respins ca nefondat. Instanța de recurs a reținut că hotărârea atacată, atât cea a adunării ordinare cât și cea a adunării extraordinare, sunt nule absolut, ca urmare a adoptării acestora cu nerespectarea condițiilor de cvorum.

Împotriva celor trei hotărâri pronunțate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare , întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. S-a susținut că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și că, totodată, acestea sunt și vădit netemeinice.

Astfel, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că adunarea generală extraordinară a avut loc efectiv la a doua convocare, la data de 25 noiembrie 1999, prima convocare fiind făcută pentru data de 24 noiembrie 1999. Potrivit convocatorului, data de referință pentru determinarea acționarilor îndreptățiți să participe la vot a fost stabilită ca fiind 8 noiembrie 1999. Din examinarea hotărârilor adunării generale extraordinare a acționarilor rezultă că acestea au fost adoptate, în prezența acționarilor reprezentând 90,5% din capitalul social, determinați în raport de data de referință menționată, cu votul acționarilor reprezentând 51,07% din capitalul social. Prin urmare, rezultă că au fost îndeplinite condițiile de cvorum prevăzute de art. 115 din Legea nr. 31/1990.

S-a mai susținut că, în raport de cele arătate, rămâne fără relevanță în cauză faptul transmiterii acțiunilor S.I.F. „M.” S.A. la 11 noiembrie 1999, ulterior datei de referință, către reclamantul S.T. și intervenienta S.C. „A.T. ’94” S.R.L. În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților. Recursul în anulare este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prin recursul în anulare declarat împotriva hotărârilor menționate, se susține că adunarea generală extraordinară a acționarilor a îndeplinit condițiile de cvorum, în raport de data de referință stabilită, împrejurare în raport de care în mod greșit hotărârile adoptate au fost respinse , pentru acest motiv.

Or, este adevărat că prin art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 s-a statuat în sensul stabilirii unei date de referință. Însă, potrivit alin. (2) al art. 122 din actul normativ menționat, data de referință vizează legala ținere a adunării generale a acționarilor, scop realizat prin identificarea acționarilor „îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării generale”. Ca atare, obligația stabilită în sarcina administratorilor societății comerciale, cu privire la precizarea datei de referință, constă în identificarea acționarilor cu drept de vot în adunarea generală, în raport de structura reală a acționariatului.

O altă interpretare a acestui text este exclusă de dispozițiile art. 94 și art. 120 din Legea nr. 31/1990, republicată, potrivit cărora „acțiunile trebuie să fie de valoare egală; ele acordă posesorilor drepturi egale” și „acționarii exercită dreptul de vot în adunarea generală, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă.”, precum și alin. (1) al art. 122 din același act normativ privitor la condițiile exercitării dreptului de vot de către acționarii care posedă acțiuni la purtător. În consecință, atâta timp cât stabilirea datei de referință nu satisface scopul prevăzut de art. 122 din Legea nr. 31/1990 și nu există identitate între structura reală a acționariatului și persoanele chemate a participa la adunarea generală în calitate de acționari, nu se poate pretinde că a fost îndeplinită condiția de cvorum, prevăzută de același act normativ.

Pe de altă parte, este de reținut că pentru a-și îndeplini rolul său economic, societatea comercială a fost concepută ca un organism autonom, căruia legea i-a conferit personalitate juridică. Ca persoană juridică, societatea comercială are o voință de sine stătătoare. Voința societară, adusă la îndeplinire de persoanele care realizează administrația societății, este voința colectivă formată în adunările generale ale acționarilor , conform dispozițiilor art. 37, art. 67, art. 83 și art. 128 din Legea nr. 31/1990, reprezentând rezultanta voințelor individuale ale acționarilor.

Or, a raționa altfel, ar însemna că la formarea voinței societare ar putea participa și terțe persoane, altele decât acționarii societății comerciale, urmare a stabilirii datei de referință cu neobservarea cerințelor art. 122 din Legea nr. 31/1990, în vederea excluderii unor acționari de la participarea la adunarea generală a acționarilor și, eventual, participarea unor persoane care nu au această calitate, fie că nu au avut-o niciodată, nu o au încă sau au pierdut-o prin înstrăinarea acțiunilor deținute la respectiva societate comercială.

În același timp, este de observat că, urmărindu-se apărarea, concomitent, a intereselor publice și a creditului comercial, precum și protejarea intereselor terților și ale comercianților înșiși, prin Legea nr. 31/1990 au fost stabilite, printre altele, drepturi și obligații precis determinate ale acționarilor, în raport de care excluderea acestora de la dreptul de a-și exprima votul în adunarea generală, în lipsa temeiului legal, este interzisă. Din acest motiv, adoptarea de hotărâri de către adunarea generală a acționarilor în alte condiții decât cele prevăzute de legea societăților comerciale este sancționată cu nulitatea.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, la data ținerii adunării generale extraordinare a acționarilor, reclamanții aveau calitatea de acționari ai societății comerciale pârâte, că această situație era cunoscută de administratorii societății comerciale menționate și că data de referință stabilită, din motivele arătate, nu răspundea cerințelor art. 122 din Legea nr. 31/1990. Mai mult, dat fiind caracterul de societate comercială deschisă și existența plasamentelor private în curs, cunoscute de administratorii societății comerciale pârâte, data de referință a fost stabilită contrar dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Instrucțiunile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 8/1996, potrivit cărora, în cazul dat, data de referință trebuie să fie ulterioară datei la care a fost publicată în presă convocarea adunării generale.

Ca atare, dispunând anularea hotărârii adunării generale extraordinare adoptate în aceste condiții, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, care nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., invocat de procurorul general. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 1468 din 30 noiembrie 2000 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, deciziei nr. 404/Ap din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și deciziei nr. 7528/R din 10 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, ca nefondat. Pronunțată astăzi 8 decembrie 2003, în ședință publică.