ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3111/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3111/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 7528 din 10

decembrie 2002, atacată cu prezenta cerere de revizuire, Curtea Supremă de

Justiție, secția comercială, a hotărât astfel:

Respinge excepția nulității absolute

a deciziei nr. 404/ 27 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov, invocată de

recurentele pârâte S.C. C. 1 S.R.L. și S.C. T.U. S.A.

Admite recursul declarat de

reclamantul S.T. împotriva deciziei nr. 404/ A din 27 iunie 2001 a Curții de

Apel Brașov.

Modifică decizia atacată în partea

privitoare la apelul declarat de același reclamant împotriva sentinței nr. 1468

din 30 noiembrie 2000 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în parte, în

sensul că admite și cererea în constatare a nulității absolute a hotărârii

Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din S.C. U. S.A. Sighetul Marmației

din data de 25 noiembrie 1999, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Respinge apelul declarat de pârâtele

S.C. C. 1 S.R.L. și S.C. T.U. S.A., împotriva aceleiași sentințe.

Menține restul dispozițiilor

deciziei cu privire la apelul intervenientei S.C. A.T.´94 S.R.L. București.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtele S.C. C. 1 S.R.L. și S.C. T.U. S.A. împotriva deciziei nr.

404 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov și cererea de intervenție în

interesul acesteia, formulată de S.C. S. S.R.L. București.

Obligă intimatele-pârâte S.C. C. 1

S.R.L. și S.C. T.U. S.A., precum și pe intervenienta S.C. S. S.R.L. la

2.150.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, către S.T. și la 142.388.000

lei către S.C. A.T. ´94 S.R.L. București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs a reținut, în esență, că judecarea apelului a avut loc în camera de

consiliu și nu în ședință publică, pentru ca hotărârea instanței de apel prin

care s-au anulat hotărârile A.G.A. ale S.C. U. S.A. Sighetu Marmației, adoptată

la 25 noiembrie 1999, să fie lovită de nulitate absolută, așa cum au invocat

pârâtele în baza dispozițiilor art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990,

republicată.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că

recursul declarat de pârâtele S.C. C. 1 S.R.L. și S.C. T.U. S.A., ca și cererea

de intervenție formulată de intervenienta S.C. S. S.R.L. în interesul acestora,

sunt neîntemeiate în condițiile în care reclamantul S.T. era acționar la S.C.

U. S.A. Sighetu Marmației, așa cum rezultă din Registrul român al acționarilor

din 2 septembrie 1999 și deci, că în aceste circumstanțe, contrar celor

susținute de recurentele pârâte, acesta avea calitate procesuală activă să

atace alături de cealaltă reclamantă G.G., hotărârea A.G.E.A. din 25 noiembrie

1999 a S.C. U. S.A. Sighetu Marmației prin care s-a dispus, cu nerespectarea

condiției de cvorum, divizarea societății menționate.

S-a mai reținut că nici susținerile

recurentelor, în sensul inadmisibilității cererii de intervenție accesorie

formulată de intervenienta S.C. A.T.´94 S.R.L. în interesul reclamantului, nu

pot fi primite în contextul în care aceasta cumpărase la 11 noiembrie 1999

alături de reclamantul S.T., în baza avizelor favorabile emise de C.N.V.M. nr.

111 și nr. 112 din 21 septembrie 1999, de pe piața de capital acțiunile deținute

de S.I.F.M. S.A. Bacău, la S.C. .U. S.A. Sighetu Marmației și, ca atare,

intervenienta era în măsură să procedeze conform art. 54 C. proc. civ., adică

să facă orice act de procedură, care însă să nu fie potrivnic interesului

părții în folosul căreia a intervenit.

De asemenea, s-a mai reținut că

instanța de apel s-a pronunțat asupra legalității tuturor hotărârilor A.G.E.A.

adoptate la 25 noiembrie 1999 în limitele învestirii și ca urmare, din moment

ce probele dosarului impuneau, corect a procedat la anularea acestora, cu

excepția hotărârii A.G.E.A. din aceeași dată care privea divizarea S.C. U. S.A.

și care, de asemenea, plecând de la aceleași probe, trebuia anulată, soluție

adoptată abia în recurs.

Totodată s-a mai reținut că nici

susținerile formulate de intervenienta S.C. S. S.R.L. (în interesul pârâtelor)

nu sunt întemeiate, întrucât majorarea capitalului social revine A.G.A. și nu

Consiliului de Administrație, situație în care hotărârea acestui organ din 21

iunie 1999 rămâne fără nici un efect și, ca atare, nu se poate considera că

aceasta era la data de referință, 8 noiembrie 1999, acționar majoritar la S.C.

U. S.A. Sighetu Marmației.

În concluzie, instanța de recurs a

reținut că cele discutate și consemnate în procesul verbal din 25 noiembrie

1999 au fost concretizate în 13 hotărâri A.G.A. distincte, a căror anulare în

totalitate a fost solicitată de reclamanți și, oricum, dacă s-ar trece peste

nulitatea care afectează aceste hotărâri care au fost adoptate fără respectarea

condiției referitoare la cvorum, hotărârea A.G.E.A. din 25 noiembrie 1999, tot

nulă ar fi, în condițiile în care convocatorul nu a cuprins textul integral al

modificării actelor constitutive, iar în ceea ce privește divizarea s-au

depășit cele stipulate în convocator.

Împotriva deciziei instanței de

recurs, pârâtele S.C. C. 1 S.R.L. și S.C. T.U. S.A. (rezultate din divizarea

S.C. U. S.A. Sighetu Marmației) alături de intervenienta în interesul acestora

S.C. S. S.R.L: au formulat în temeiul art. 322 C. proc. civ. prezenta cerere de

revizuire.

Se constată că intimatul reclamant

S.T. și intimata intervenientă S.C. A.T. ´94 S.R.L. au invocat prin concluziile

scrise, depuse în termenul de pronunțare, excepția de inadmisibilitate a

cererii de revizuire formulată în cauză în raport de dispozițiile art. 322 C.

proc. civ. raportat la art. 326 alin. (3) din același cod susținând, în esență,

că, potrivit ultimului text legal, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază; astfel că, ținând cont pe de o

parte că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe fond, și deci nu a examinat

faptele care au generat litigiul, iar, pe de altă parte, că revizuientele, prin

cererea lor, se mărginesc la a reproduce practic motivele din recursul lor

(care a fost respins), fără a invoca motive de natură a fi încadrate în

dispozițiile art. 322 C. proc. civ., cererea de revizuire este inadmisibilă și

ca urmare, a solicitat respingerea acesteia ca atare.

Examinând excepția invocată, Curtea,

constată că aceasta este neîntemeiată deoarece, astfel cum rezultă din

considerentele deciziei atacate, instanța de recurs a examinat parțial și

fondul litigiului, (art. 314 C. proc. civ.) constatând, în aceste împrejurări,

că hotărârea A.G.A. din 25 noiembrie 1999 a S.C. U. S.A. Sighetu Marmației a

fost adoptată fără respectarea condiției de cvorum și că dreptul de vot a fost

exercitat de alți acționari decât cei legal îndreptățiți, motiv pentru care, pe

fondul cauzei, a fost anulată și această hotărâre.

Or, cum instanța de recurs s-a

pronunțat și pe fondul cauzei, cu privire la fapte determinate astfel cum

rezultă din cele de mai sus, este evident că nu se poate invoca

inadmisibilitatea unei astfel de cereri, atâta timp cât dispozițiile art. 322

C. proc. civ. au tocmai rolul să dea posibilitatea părții nemulțumite de

soluție, să conteste, bineînțeles în prezenta unor dovezi corespunzătoare,

realitatea faptelor așa cum a fost stabilită de instanța de recurs.

Pe de altă parte, faptul că

revizuientele au reluat în cererea lor motivele din recurs (care a fost

respins) nu poate conduce la concluzia că cererea ar fi inadmisibilă, deoarece,

în această materie, nu au nici o relevanță susținerile făcute în sprijinul

admiterii cererii, ci dacă motivele înfățișate se încadrează sau nu în cazurile

expres și limitativ determinate la art. 322 C. proc. civ., situație care,

evident că nu poate fi examinată decât pe fondul cauzei.

Așa fiind, excepția de

inadmisibilitate a cererii de revizuire, invocată în cauză, urmează a fi

respinsă ca nefondată și, pe cale de consecință, Curtea va proceda la

examinarea motivelor de revizuire, așa cum acestea au fost indicate în cerere.

Astfel, prin primul motiv întemeiat

pe dispozițiile art. 322 pct. 2 (instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru

cerut) revizuientele susțin că, deși atât cele două revizuiente, cât și

revizuienta intervenientă S.C. S. S.R.L. au invocat în cursul judecății în

apărare și, respectiv în susținerea cererii de intervenție, excepția nulității

absolute a deciziei nr. 404 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov și,

respectiv a sentinței nr. 1468 din 30 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul

Brașov totuși, instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la această

excepție, deși era datoare, ținând cont că, potrivit art. 131 alin. (6) din

Legea nr. 31/1990, republicată, cererea (acțiunea) prin care se solicită

anularea unei hotărâri A.G.A. (cazul în speță) se judecă sub pedeapsa nulității

în camera de consiliu.

Or, cum atât instanța fondului, cât

și instanța de apel, au judecat pricina în ședință publică, rezultă că cele

două hotărâri sunt lovite, conform textului legal precizat, de nulitate

absolută, astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 C.

proc. civ. întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru

cerut, care era determinant în soluționarea cauzei.

Motivul de revizuire nu este

întemeiat și urmează a fi respins ca atare.

Din examinarea considerentelor

deciziei atacate, precum și a dispozitivului acesteia, rezultă fără nici o

tăgadă, că instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la excepția invocată de

revizuiente, statuând sub acest aspect, respinge excepția nulității absolute a

deciziei nr. 404 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov, invocată de

recurentele pârâte S.C. C. 1 S.R.L. și SC T.U. S.A.

Faptul că instanța de recurs s-a

pronunțat asupra excepției pe care a respins-o ca nefondată, într-o altă

modalitate decât cea care corespundea intereselor recurentelor pârâte, în

prezent revizuiente, nu poate fi interpretat ca o nepronunțare asupra unui

lucru cerut pentru a deschide calea revizuirii pentru motive care nu se

încadrează în dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

De asemenea, obiecțiunile

revizuientelor, în același sens, nu pot fi reținute nici în ceea ce privește

sentința instanței de fond deoarece, din probele dosarului, rezultă că pricina

a fost dezbătută în Camera de Consiliu (și nu în ședință publică).

Pe de altă parte, se constată că

acest motiv în legătură cu nulitatea sentinței pe aspectul arătat, nu a fost

invocat nici în apel și nici în recurs care, oricum, nu era admisibil din

moment ce partea care l-a invocat nu a făcut nici o dovadă cu ajutorul căreia

să probeze că a încercat vreun prejudiciu din cauza soluționării (eventuale) a

litigiului în ședință publică și nu în camera de consiliu.

De asemenea, neîntemeiat este și

motivul de recurs prezentat tot la acest punct deoarece, din decizia atacată,

rezultă foarte clar că instanța de recurs a reținut și s-a pronunțat asupra

calității procesuale active a reclamantului din moment ce a considerat că

acesta a devenit, în condițiile descrise în considerente, investitor sofisticat

al S.C. U. S.A. Sighetu Marmației și, totodată, acționar majoritar și, deci,

că, în această ultimă calitate, era îndreptățit să-și exprime părerea în

legătură cu legalitatea tuturor hotărârilor A.G.A. adoptate la 25 noiembrie

1999, deci inclusiv cu privire la cea prin care s-a dispus divizarea societății

și cu toate acestea, în locul său și-a exprimat votul în legătură cu problemele

majore care vizau societatea, referitoare la consiliul de administrație,

cenzori, mutarea sediului social, majorarea capitalului social, modificarea

actelor constitutive și divizarea societății, o persoană, S.I.F.M. S.A. Bacău,

care nu mai avea calitatea de acționar întrucât, la 11 noiembrie 1999, își

vânduse acțiunile în urma plasamentului privat secundar tocmai reclamantului și

intervenientei în interesul acestuia S.C. A.T. ´94 S.R.L.

În ceea ce o privește pe reclamanta

G.G. se reține, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței menționate cu

privire la acest aspect, că instanțele s-au pronunțat în legătură cu excepția

lipsei calității procesuale invocată de revizuiente, în calitate de pârâte,

respingând-o ca neîntemeiată.

Pe cale de consecință, nici motivul

2 de revizuire nu poate fi primit.

Cu privire la motivul 3, întemeiat

pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. (dispozitivul hotărârii cuprinde

dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire), se constată că nici

acesta nu este întemeiat deoarece, între dispozițiile sentinței și cele ale

deciziei instanței de apel nu există nici o contradicție, în condițiile în

care, urmare a admiterii recursului reclamantului S.T. și, consecutiv, a

apelului aceleiași părți, a fost schimbată sentința în parte, în sensul că

admite și cererea în constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării

Generale Ordinare a Acționarilor din 25 noiembrie 1999, cu alte cuvinte, prin

decizia atacată cu revizuire, s-a înlăturat neconcordanța la care fac referire

revizuientele, că ar fi existat între cele două hotărâri.

Tot la acest motiv se constată că revizuientele susțin că

anularea hotărârilor Adunării Generale Ordinare și Extraordinare din 25

noiembrie 1999 nu mai poate fi pusă în discuție în condițiile în care S.C. U.

S.A. Sighetu Marmației nu mai există, fiind radiată din Registrul Comerțului

încă din anul 2000, susținere nefondată din moment ce, prin hotărâre

irevocabilă, s-a decis că toate hotărârile adoptate de A.G.A. de la S.C. U.

S.A. Sighetu Marmației la data menționată sunt nule și deci, față de această

situație, divizarea societății nu produce nici un efect, urmând a fi, pe cale

de consecință, reînmatriculată societatea ce, în mod nelegal, și-a încetat

existența.

Deci, faptul că S.C. U. S.A. Sighetu

Marmației nu mai exista pentru motivele arătate anterior, nu poate duce la

concluzia că, din moment ce, urmare a deciziei instanței de recurs, s-a născut

obligația reînmatriculării vechii societăți, aceasta, adică decizia, ar conține

dispoziții potrivnice care nu pot fi aduse la îndeplinire, întrucât o asemenea

susținere vizează mai degrabă motive de oportunitate și nu de revizuire pentru

a atrage în cauză incidența textului legal precizat.

Referitor la motivul 4, întemeiat pe

art. 322 pct. 3 C. proc. civ. (obiectul pricinii nu se află în ființă), se constată

că nici acesta nu poate fi primit deoarece textul legal invocat se referă la

situația dispariției obiectului pricinii după pronunțarea hotărârii de

condamnare și are în vedere un obiect material, și nu o hotărâre A.G.A.

nelegală, prin care s-a dispus divizarea unei societăți, care poate și trebuie

reînmatriculată, indiferent de opiniile revizuientelor, în condițiile arătate

mai sus.

Pe de altă parte, dispariția

obiectului pricinii nu a fost consecința unei hotărâri judecătorești, ci a

adoptării de către A.G.A. a unor hotărâri nelegale, cu nerespectarea

condițiilor de cvorum, privind modificarea actelor constitutive și divizarea

S.C. U. S.A. Sighetu Marmației care, în nici un caz, nu poate echivala cu

dispariția obiectului pricinii, ce urmează a fi reconstituit prin repunerea

părților în situația anterioară ca efect al anulării tuturor hotărârilor A.G.A.

adoptate la 25 noiembrie 1999.

Cu privire la articolul 5, întemeiat

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., (există hotărâri potrivnice în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate) se

constată că nici acesta nu poate fi reținut deoarece, chiar dacă hotărârea

judecătorului delegat de la O.R.C. „prin care s-a dispus radierea S.C. U. S.A.

și înmatricularea noilor societăți rezultate din divizarea acesteia – S.C. C. 1

S.R.L. și S.C. T.U. S.A., a rămas la rândul ei definitivă și irevocabilă.

Această situație nu are nici o relevanță din moment ce, prin pronunțarea

deciziei instanței de recurs, nu s-a încălcat principiul autorității de lucru

judecat (art. 1201) cum, de asemenea, acest principiu nu a fost contrazis nici

în ceea ce privește respingerea tot prin hotărârea judecătorului delegat, de

asemenea, rămasă definitivă și irevocabilă, a cererilor formulate de reclamanții

S.T. și G.G. privind radierea celor două societăți (rezultate prin divizare)

din Registrul Comerțului, precum și radierea radierii din același registru al

S.C. U. S.A. Sighetu Marmației, situație în care nu sunt îndeplinite cerințele

legii de retragere a ultimei hotărâri.

Referitor la motivul 6 întemeiat pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. „dacă după darea hotărârii s-au

descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică (...)”, prin

care se susține de revizuiente că, după pronunțarea deciziei atacate, acestea

au obținut înscrisuri (documente) care nu au putut fi înfățișate în fața

instanței de recurs, situație în care soluția ar fi fost cu totul alta, se

constată că nici acest motiv nu poate fi primit deoarece, faptul că noile societăți

rezultate din divizare au fost înregistrate la Registrul Comerțului și au

funcționat circa 2 ani de la data divizării, nu are nici o relevanță, atâta

timp cât hotărârea A.G.A., prin care s-a adoptat această măsură, a fost anulată

ca fiind nelegală prin decizie irevocabilă, urmând deci, ca prin punerea în

executare a deciziei Curții Supreme de Justiție, secția comercială, să înceapă

în mod necesar radierea mențiunilor înscrise la O.R.C.M.B. ca efect al

divizării, aceste mențiuni nemaiputând fi păstrate în condițiile în care

hotărârea A.G.A. din 25 noiembrie 1999, prin care s-a aprobat divizarea, a fost

anulată.

De asemenea, nu poate fi reținută

nici susținerea revizuientelor fundamentată pe certificatul eliberat de T.M.B.

prin care acestea să demonstreze că reclamanta nu avea calitatea de acționar

și, deci, că în această situație, nu avea calitate procesuală activă deoarece

asupra acestei excepții s-a pronunțat instanța de recurs, în sensul respingerii

acesteia ca neîntemeiată.

Dar, cauza principală pentru care nu

poate fi reținut acest motiv de revizuire o constituie faptul că, în speță, nu

s-a produs nici o dovadă care să ateste că așa zisele acte noi (care de altfel,

au fost examinate în fazele anterioare ale litigiului), au fost reținute de

partea potrivnică sau că nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților, condiții esențiale pentru admiterea revizuirii pe

acest temei juridic.

În sfârșit, se mai reține că unele

acte au fost anexate la concluziile scrise din 31 martie, fiind astfel depuse

la dosar cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc.

civ.

În ce privește motivele 7 și 8 care,

de altfel nici nu au fost încadrate în drept de revizuiente și prin care

acestea susțin, în esență, că după 3 ani de la radierea S.C. U. S.A. Sighetu

Marmației din Registrul Comerțului, nu se mai poate reveni asupra divizării

acesteia, se constată că acestea vizează fondul litigiului și, deci nu se pot

încadra în nici una dintre situațiile prevăzute la art. 322 pct. 1 - 8 C. proc.

civ.

Referitor la celelalte motive

formulate prin note scrise ulterior introducerii cererii, se constată că

acestea nu pot fi examinate, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut

pentru revizuire respectarea acelorași dispoziții procedurale ca și în cazul

cererii de chemare în judecată, ceea ce duce la concluzia că orice modificare

sau completare a cererii de revizuire se poate face numai cu respectarea

condițiilor prevăzute de art. 132 C. proc. civ. care, în cauză, au fost

încălcate.

Față de cele arătate mai sus,

urmează a se respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată

de intimatul reclamant S.T. și intimata intervenientă SC A.T. ´94 S.R.L.

București și, cum motivele invocate în sprijinul admiterii cererii de revizuire

s-a constatat a fi neîntemeiate, Curtea va dispune respingerea acestei cereri

ca nefondată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția de

inadmisibilitate a cererii de revizuire invocată de intimatul reclamant S.T. și

intimata intervenientă S.C. A.T. ´94 S.R.L. București.

Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de

revizuientele S.C. C. 1 S.R.L. București, S.C. T.U. S.A. București, S.C. S.

S.R.L București împotriva deciziei nr. 7528 din 10 decembrie 2002 a Curții

Supreme de Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 iunie 2003.