ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1024/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12

aprilie 2001 sub nr. 742, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, reclamantul R.H. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul

Dezvoltării și Prognozei, anularea Ordinului nr. 4, emis la 11 ianuarie 2001 și

obligarea la plata diferenței de indemnizație, legală, aferentă lunii februarie

2001, precum și la plata daunelor morale, în sumă de 500.000 lei.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamant că prin ordinul menționat, comunicat la data de 15 martie

2001, a fost eliberat din funcția publică de conducere, de secretar general și

încadrat în funcția publică de execuție, de consilier categoria A clasa I grad

I, în mod nelegal.

S-a mai arătat că prin Ordinul nr.

658 din 21septembrie 2000, al Președintelui Agenției Naționale pentru

Dezvoltare Regională, a fost atestat în funcția publică de conducere, de

Secretar General al Agenției Naționale pentru Dezvoltare Regională, la data de

10 ianuarie 2001, iar ca urmare a reorganizării survenite a Agenției Naționale

de Dezvoltare, potrivit O.U.G. nr. 2/2001, în Ministerul Dezvoltării și

Prognozei, întreg personalul a fost preluat și deși postul de secretar general

avut, nu a fost desființat, i se comunică la 15 martie 2001, că a fost

destituit printr-un Ordin emis la 11 ianuarie 2001.

În legătură cu nelegalitatea actului

atacat, reclamantul a susținut că nu a avut loc o reducere de posturi, de

natura celui pe care-l ocupa și că au fost încălcate prevederile art. 34 din

Legea nr. 88/1999, întrucât se afla în concediu plătit, pentru îngrijirea

copilului.

Referitor la daunele morale

solicitate, reclamantul a precizat că prin ordinul emis nelegal, i s-a adus

atingere reputației și demnității sale.

În întâmpinarea depusă la dosar,

Ministerul Dezvoltării și Prognozei a arătat că prin H.G. nr. 16/2001 s-a

înființat ministerul care a preluat din atribuțiile Agenției Naționale de

Dezvoltare, situație ce reprezintă o reorganizare care a presupus o serie de

schimbări la nivel de personal și că în ceea ce îl privește pe reclamant, i s-a

asigurat un post de execuție, potrivit clasei și gradului pe care l-a avut.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 976, pronunțată la 28 iunie

2001, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R.H., a anulat Ordinul

nr. 4 din 11 ianuarie 2001, emis de Ministerul Dezvoltării și Prognozei, în ce

privește eliberarea reclamantului din funcția publică de Secretar general.

A dispus repunerea reclamantului în

situația anterioară, în sensul reîncadrării în funcția publică deținută

anterior ordinului menționat și a respins capătul de cerere privind acordarea

unor daune morale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 2/2001, s-a înființat

Ministerul Dezvoltării și Prognozei, prin reorganizarea Consiliului de

Coordonare Economico-Financiară a Direcției Generale de Prognoză și a Agenției

Naționale pentru Dezvoltare Regională, iar potrivit H.G. nr. 16/2001, privind

organizarea și funcționarea ministerului, nu au fost reduse posturile de natura

celui ocupat de reclamant, astfel că nu a existat și nici nu s-a dovedit de

către pârât, o reducere, ci pur și simplu s-a numit o altă persoană pe postul

ocupat de reclamant.

De asemenea, instanța de fond a

reținut pe lângă acest aspect, și o altă condiție de nelegalitate a ordinului,

aceea că a fost încălcată o prevedere imperativă a Legii nr. 188/1999, cuprinsă

în art. 34, în sensul că reclamantul se afla în concediu plătit pentru

îngrijirea copilului minor.

Tot în acest sens s-a mai arătat că

actul atacat nu a prevăzut o motivare în fapt și în drept (sub aspectul

condițiilor de formă al actului juridic), făcând referire numai la acte

normative în integralitatea lor și că Ordinul nr. 4 din 11 ianuarie 2001 a fost

comunicat la 15 martie 2001, încălcându-se astfel prevederile art. 134 alin.

(2) C. muncii, care stabilește un termen de 5 zile de la emiterea dispoziției

de încetare a raporturilor de muncă.

În ceea ce privește cererea

reclamantului referitoare la plata indemnizației pe luna februarie, instanța a

luat act că reclamantul a renunțat la această cerere, întrucât suma respectivă

i-a fost achitată, iar cu privire la daunele morale, s-a reținut că cererea

reclamantului a fost nefondată, din actul emis nerezultând că s-ar fi făcut

referire la capacitatea profesională a reclamantului, de natură a-i aduce

atingere demnității sau reputației acestuia.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a declarat

recurs, pârâtul Ministerul Dezvoltării și Prognozei, invocând nelegalitatea și

netemeinicia acesteia.

În motivarea recursului s-a susținut

că instanța de fond nu a apreciat în mod corect apărările formulate de

reprezentantul ministerului, în întâmpinarea depusă, în sensul că nu a fost

avut în vedere că prin înființarea Ministerului Dezvoltării și Prognozei prin

H.G. nr. 16/2001, s-a prevăzut o nouă organigramă și nicidecum o preluare a

funcțiilor și posturilor din cele trei instituții care s-au reorganizat.

De asemenea, s-a mai precizat de

către recurentă, că nu este obligatoriu ca persoana care a ocupat postul

existent în organigrama fostei instituții, să-l ocupe și în cadrul noii

instituții, Ministerul Dezvoltății și Prognozei având o organigramă proprie cu

posturi noi, așa cum au fost stabilite de H.G. nr. 16/2001, iar atestarea pe

funcțiile publice se face în conformitate cu prevederile H.G. nr. 452/2000.

Potrivit ordinului emis, numirea în

posturile din cadrul ministerului este temporară, până la susținerea

concursului de atestare pe post, situație ce concordă și cu prevederile art. 68

alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

În legătură cu nemotivarea în fapt

și în drept a ordinului, astfel cum s-a reținut de către instanță, recurenta a

susținut că dimpotrivă, sunt specificate și anume, „organizarea ministerului”,

precum și cele două acte normative H.G. nr. 16/2001 și H.G. nr. 452/2000.

De asemenea, s-a mai criticat

sentința, în sensul că reținerea făcută de instanța de fond, că ordinul este o

dispoziție de încetare a raporturilor de muncă, este greșită, ea contravenind

deciziei nr. 112 din 17 februarie 2000, a Curții Supreme de Justiție, care a

statuat că eliberarea din funcție nu înseamnă modificarea sau desfacerea

contractului de muncă.

Împotriva aceleiași hotărâri a

declarat recurs și reclamantul, susținând că respingerea capătului de cerere

privind obligarea intimatului la plata daunelor morale, este nelegală, instanța

nesesizând implicația unei atare măsuri asupra poziției sociale, cu consecința

prejudiciului adus imaginii.

În ce privește primul recurs,

Curtea, analizând actele dosarului, urmează să constate netemeinicia acestuia,

reținând următoarele:

- rezultă că eliberarea din funcție

a intimatului-reclamant, aceea de secretar general al Ministerului Dezvoltării

și Prognozei, s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale referitoare la

reorganizarea unității;

- așa cum reiese din organigrama

Ministerului Dezvoltării și Prognozei, rezultat din reorganizarea celor 3

instituții: Consiliul de Coordonare Economică Financiară din structura

aparatului de lucru a Guvernului, a Direcției Generale de Prognoză din

subordinea Ministerului Finanțelor și Agenției Naționale pentru Dezvoltare

Regională, postul de secretar general a fost menținut;

- intimatul-reclamant a fost preluat

de Ministerul Dezvoltării și Prognozei, cu funcția de Secretar General, la data

de 10 ianuarie 2001, iar eliberarea acestuia din funcție s-a produs ulterior

reorganizării, fapt confirmat de mențiunile înscrise în cartea de muncă;

- în speță, pentru a opera

eliberarea din funcție a intimatului-reclamant, ca funcționar public, erau

necesare îndeplinirea cumulativă a două condiții: instituția publică să se

reorganizeze și aceasta să presupună o reducere de personal și să se reducă

postul de natura celui ocupat de funcționarul public; ori, în cauză nu rezultă

reducerea postului ocupat, dimpotrivă, postul de Secretar General nu a fost

desființat, fiind prezent și în organigrama ulterioară reorganizării;

- și sub aspect formal, actul

administrativ atacat (Ordinul nr. 4 din 11 ianuarie 2001) nu îndeplinește

condițiile, astfel cum sunt precizate în art. 134 C. muncii (Legea nr.

188/1999, privind Statutul funcționarului public, completându-se pe acest

aspect cu prevederile legislației muncii), lipsind motivarea măsurii, mențiunea

privitoare la termenul și organul la care se poate contesta, acesta fiind

comunicat și cu depășirea termenului prevăzut la alin. (2).

Referitor la recursul

intimatului-reclamant, Curtea apreciază că în mod întemeiat s-a reținut că

eliberarea din funcție nu a avut în vedere capacitatea profesională a acestuia,

fără a putea pune în discuție implicațiile asupra imaginii sociale și

eventualele prejudicii morale, astfel că recursul, motivat numai pe acest

aspect, este nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Ministerul Dezvoltării și Prognozei și de R.H., împotriva sentinței civile nr.

976 din 28 iunie 2001, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 martie 2003.