ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1325/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Mihart Constantin

împotriva  sentinței  civile nr.966 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel

București-Secția de Contencios Administrativ.

La

apelul nominal  s-a prezentat:intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării și

Prognozei,  reprezentat de consilier juridic S.P., lipsind recurentul-reclamant

M.C. și intimatul-pârât M.L.

Procedura

completă.

S-a

referit că motivele de recurs au fost depuse la Curtea Supremă de

Justiție-Secția de contencios administrativ, cu depășirea termenului prevăzut

de dispozițiile art.303(1) din Codul de procedură civilă.

Consilierul

juridic S.P. a solicitat să se constate nulitatea recursului în raport cu

dispozițiile art.303(1) precum și cele ale art.306(1) din Codul de procedură

civilă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

M.C. a formulat acțiune și a chemat în judecată  Agenția Națională de

Dezvoltare Regională și pe  L.M., solicitând  în contradictoriu cu cei doi

pârâți să se dispună anularea Ordinului nr.705 din 21 septembrie 2000 prin care

este schimbat din funcția de  Director adjunct la Direcția  Strategiei pentru

Privatizare și Post-privatizare ce o deținea cu 1 iulie 2000 conform Ordinului

nr.225/26 iulie 2000, nefiind atestat pe post, Să se dispună repunerea în

funcția ce a deținut-o cu plata drepturilor bănești ce i se cuvin și cu plata a

300.000.000 lei daune morale ce le pretinde de la pârâtul M.L. care era

Președintele Agenției și care a semnat Ordinul nr.705/2000.

A

mai cerut în acțiune și anularea Ordinului nr.71/ 6 iulie 2000 prin care a fost

stabilită grila de salarizare pentru salariații Agenției, Ordin care pretinde

că este dat cu încălcarea flagrantă a normelor legale în vigoare.

Acțiunea

a fost depusă la Judecătoria Sectorului IV București care la 22 februarie 2001

a admis excepția de necompetență materială a instanței și prin sentința

nr.2169/2001 a declinat competența în favoarea Curții de Apel București-Secția

contencios administrativ, cauza fiind înregistrată la această instanță sub

nr.484/2001.

Curtea

de Apel București-Secția contencios administrativ,  prin sentința  nr.966 din

28 iunie 2001 a respins excepțiile de inadmisibilitate și a lipsei calității

procesuale pasive și a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această soluție instanța a reținut că  examenul pentru atestarea pe

funcții de conducere a avut la bază prevederile HG nr.452/2000, instituind o

obligație legală pentru personalul cu funcție de conducere – funcție de

conducere  deținută și de reclamant să susțină un asemenea examen, că acest

examen a fost de asemenea organizat și s-a desfășurat cu îndeplinirea

formalităților și procedurilor legale.

A reținut instanța de fond că și contestația a fost analizată și

a comunicat rezultatul reclamantului fără a fi prejudiciat, că Ordinul

nr.705/2002 a fost semnat de Președintele Agenției, că în ceea ce privește

Ordinul nr.71/2000 nu s-a făcut  o dovadă concrectă din partea reclamantului în

ce constă încălcarea normelor legale, după cum  nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art.11 alin.2 din Legea nr.29/1990 privind daunele materiale și

morale pentru a fi pretinse și acordate.

Impotriva

acestei sentințe  pronunțate de Curtea de Apel București-Secția contencios

administrativ a declarat recurs  reclamantul la data de 13 iulie 2001,

declarație în care precizează că motivele recursului se vor depune după

comunicarea hotărârii, dosarul fiind  înaintat la Curtea Supremă de Justiție

la 4 octombrie 2001 primind numărul 484/2001 cu prim termen la  2 aprilie 2002.

Potrivit

art.306 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost  motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin.1

In

speță Curtea constată că declararea recursului s-a făcut la 13 iulie 2001, iar

motivele de recurs au fost depuse cu data certă la 8 noiembrie  2002, fiind

menționată această situație în încheierea de ședință, motive depuse cu cererea

din 8 noiembrie 2002 (fila 13).

Dată

când se pretinde că au fost redactate, 3 septembrie 2001 nu face dovada depunerii

la instanță în termenul cerut de art.306 Cod procedură civilă și care se

calculează de la  data comunicării conform art.303(2) Cod procedură civilă,

recurentului fiindu-i comunicată hotărârea la 21 august 2001 – fila 69 dosar

fond.

Curtea

constată deci că recursul, nu s-a motivat în termenul legal, astfel că soluția

ce se impune este aceea de a constata că este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată

nul recursul declarat de M.C. împotriva sentinței nr.966 din 28 iunie 2001 a Curții

de Apel București-Secția de Contencios Administrativ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  1aprilie 2003.