ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1325/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Mihart Constantin împotriva sentinței civile nr.966 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București-Secția de Contencios Administrativ. La apelul nominal s-a prezentat:intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării și Prognozei, reprezentat de consilier juridic S.P., lipsind recurentul-reclamant M.C. și intimatul-pârât M.L. Procedura completă. S-a referit că motivele de recurs au fost depuse la Curtea Supremă de Justiție-Secția de contencios administrativ, cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art.303(1) din Codul de procedură civilă. Consilierul juridic S.P. a solicitat să se constate nulitatea recursului în raport cu dispozițiile art.303(1) precum și cele ale art.306(1) din Codul de procedură civilă.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.C. a formulat acțiune și a chemat în judecată Agenția Națională de Dezvoltare Regională și pe L.M., solicitând în contradictoriu cu cei doi pârâți să se dispună anularea Ordinului nr.705 din 21 septembrie 2000 prin care este schimbat din funcția de Director adjunct la Direcția Strategiei pentru Privatizare și Post-privatizare ce o deținea cu 1 iulie 2000 conform Ordinului nr.225/26 iulie 2000, nefiind atestat pe post, Să se dispună repunerea în funcția ce a deținut-o cu plata drepturilor bănești ce i se cuvin și cu plata a 300.000.000 lei daune morale ce le pretinde de la pârâtul M.L.

care era Președintele Agenției și care a semnat Ordinul nr.705/2000. A mai cerut în acțiune și anularea Ordinului nr.71/ 6 iulie 2000 prin care a fost stabilită grila de salarizare pentru salariații Agenției, Ordin care pretinde că este dat cu încălcarea flagrantă a normelor legale în vigoare. Acțiunea a fost depusă la Judecătoria Sectorului IV București care la 22 februarie 2001 a admis excepția de necompetență materială a instanței și prin sentința nr.2169/2001 a declinat competența în favoarea Curții de Apel București-Secția contencios administrativ, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr.484/2001. Curtea de Apel București-Secția contencios administrativ, prin sentința nr.966 din 28 iunie 2001 a respins excepțiile de inadmisibilitate și a lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că examenul pentru atestarea pe funcții de conducere a avut la bază prevederile HG nr.452/2000, instituind o obligație legală pentru personalul cu funcție de conducere – funcție de conducere deținută și de reclamant să susțină un asemenea examen, că acest examen a fost de asemenea organizat și s-a desfășurat cu îndeplinirea formalităților și procedurilor legale. A reținut instanța de fond că și contestația a fost analizată și a comunicat rezultatul reclamantului fără a fi prejudiciat, că Ordinul nr.705/2002 a fost semnat de Președintele Agenției, că în ceea ce privește Ordinul nr.71/2000 nu s-a făcut o dovadă concrectă din partea reclamantului în ce constă încălcarea normelor legale, după cum nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.11 alin.2 din Legea nr.29/1990 privind daunele materiale și morale pentru a fi pretinse și acordate.

Impotriva acestei sentințe pronunțate de Curtea de Apel București-Secția contencios administrativ a declarat recurs reclamantul la data de 13 iulie 2001, declarație în care precizează că motivele recursului se vor depune după comunicarea hotărârii, dosarul fiind înaintat la Curtea Supremă de Justiție la 4 octombrie 2001 primind numărul 484/2001 cu prim termen la 2 aprilie 2002. Potrivit art.306 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin.1 In speță Curtea constată că declararea recursului s-a făcut la 13 iulie 2001, iar motivele de recurs au fost depuse cu data certă la 8 noiembrie 2002, fiind menționată această situație în încheierea de ședință, motive depuse cu cererea din 8 noiembrie 2002 (fila 13). Dată când se pretinde că au fost redactate, 3 septembrie 2001 nu face dovada depunerii la instanță în termenul cerut de art.306 Cod procedură civilă și care se calculează de la data comunicării conform art.303(2) Cod procedură civilă, recurentului fiindu-i comunicată hotărârea la 21 august 2001 – fila 69 dosar fond.

Curtea constată deci că recursul, nu s-a motivat în termenul legal, astfel că soluția ce se impune este aceea de a constata că este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de M.C. împotriva sentinței nr.966 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București-Secția de Contencios Administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1aprilie 2003.