ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3381/2003

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 martie 1999 și precizată la 24 iunie 1999, reclamanții A.I., R.E., A.A. și A.C. în calitate de moștenitori legali ai lui A.I. și E., au chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București reprezentat prin Primarul General S.C. „S.” S.A. Drăgășani, pentru a fi obligați la retrocedarea către reclamanți a imobilului, teren în suprafață de 2805 m.p. situat în Drăgășani, și a construcțiilor aflate pe acesta. Prin sentința civilă nr. 1171 din 11 mai 2000 Judecătoria Drăgășani a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Drăgășani reprezentat prin Primar și S.C.

„S.” Drăgășani să respecte dreptul de proprietate și să predea reclamanților ca moștenitori ai autorilor A.I. și E., imobilul teren de 2.805 m.p. situat în Drăgășani, și construcțiile ce s-au aflat pe acest teren, identificate prin procesul verbal din 6 septembrie 1954 întocmit de organele puterii locale din acea perioadă. S-a respins cererea S.C. „S.” SA Drăgășani de declinare a competenței în favoarea Tribunalului Vâlcea și de chemare în garanție a FPS București. S-a anulat ca netimbrată cererea formulată de S.C. „S.” SA Drăgășani. S-a respins excepția invocată de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Vâlcea privind inadmisibilitatea cererii de revendicare în raport cu prevederile art. 505 C. proc.

pen. S-a reținut de instanța de fond, că urmare condamnării autorului reclamanților, prin sentința penală nr. 421 din 27 decembrie 1952 pronunțată de Tribunalul Militar București, pentru o infracțiune politică, prin procesul verbal din 6 septembrie 1954, întocmit de organele puterii locale Drăgășani, imobilul din litigiu, constând în teren în suprafață de 2.805 m.p. și construcții aflate pe acesta descrise în acțiune, a fost preluat din proprietatea autorilor A.I. și E. și trecut în proprietatea statului și în detenția fostului Sfat Popular Drăgășani, fiind în prezent în detenția S.C. „S.” SA Drăgășani. Urmare recursului în anulare introdus de Parchetul General, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 2866/10 decembrie 1997, a casat hotărârea de condamnare a lui A.I.

și l-a achitat pentru infracțiunea de instigare publică, înlăturând pedeapsa complementară a confiscării averii, imobilul în litigiu revine de drept, în virtutea legii, respectiv art. 41 și art. 42 din Constituție și art. 480 C. civ., în patrimoniul reclamanților ca moștenitori ai lui A. I. Apelurile declarate de S.C. „S.” SA Drăgășani și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au fost admise și reținută cauza pentru soluționare în primă instanță la Tribunalul Vâlcea. Prin sentința civilă nr. 216 din 13 noiembrie 2001, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acțiunea reclamantelor și a dispus obligarea pârâtei S.C. „S.” SA Drăgășani, să le restituie terenul în suprafață de 2805 m.p. și construcțiile aferente identificate prin procesul verbal din 6.09.1954.

S-a respins cererea reclamantilor față de pârâtii Ministerul Finanțelor Publice și Municipiului Drăgășani pentru lipsa calității procesuale ale acestora. S-a anulat cererea de daune și instituirea unui drept de retenție formulată de pârâta S.C. „S.” SA, ca netimbrată. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de S.C. „S.” împotriva APAPS București. S-a reținut de instanta de fond că acțiunea reclamanților este întemeiată în baza art. 2 pct. b din Legea nr. 10/2001. Împotriva sentinței de mai sus, a declarat apel S.C. „S.” SA Drăgășani. Prin decizia civilă nr. 38/A din 30 mai 2002, Curtea de Apel Pitești a admis apelul pârâtei S.C. „S.” SA Drăgășani împotriva sentinței civile nr. 218 din 13 noiembrie 2001 formulată de Tribunalul Vâlcea pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea reclamanților.

A obligat pe reclamanți la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut că reclamanții au formulat acțiune în revendicare în temeiul art. 480 C. civ. și separat, iar pe parcursul procesului s-au adresat conform Legii nr. 10/2001, pentru restituirea în natură a imobilului-teren din litigiu, prin notificarea făcută și a deciziei comunicată de pârâti. Pârâtă a emis o decizie de restituire pe care, însă, reclamanții nu au acceptat-o, astfel că, reclamanții nu au atacat decizia în justiție conform prevederilor Legii nr. 10/2001 și în această situație în opinia instanței de apel acțiunea în revendicare se impunea să fie respinsă. În contra deciziei menționate, au declarat recurs reclamanții R.E., D.C., A.I., A.A.

și A.C. pentru nelegalitatea deciziei constând în faptul că autorul lor a fost achitat pentru inexistența infracțiunii politice și s-a dispus înlăturarea confiscării averii acestuia, moștenitorii fiind îndreptățiti să ceară revendicarea bunului conform art. 480 și art. 644 din C. civ. și după apariția Legii nr. 10/2001 și să se folosească și de această lege, conform art. 46 alin. (3). Și-au întemeiat motivul de recurs pe încălcarea și aplicarea greșită a legii prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu pct. 8, cum din eroare s-a menționat. Examinând decizia atacată, în raport cu probele administrate în cauză și de criticile formulate se constată că recursul este fondat. Rezultă din dosar că reclamanții au investit instanța cu o acțiune în revendicare pentru un teren în suprafață de 2805 m.p.

și construcțiile aflate pe el ce a fost preluat de stat prin confiscare de la autorul lor, potrivit dreptului comun în baza art. 480 C. civ. și nu potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care, de altfel, nici nu era în vigoare. Cum în timpul procesului a intervenit Legea nr. 10/2001 reclamanții au înțeles să beneficieze de dispozițiile acesteia, cerând suspendarea procesului civil conform art. 47 alin. (1) și s-au adresat deținătorului imobilului care, de altfel, i-a soluționat cererea favorabil, conform deciziei nr. 8 din 28 mai 2001. După rezolvarea cererii de mai sus, reclamanții nu au atacat decizia nr. 8/2001 potrivit Legii nr. 10/2001 ci au repus pe rol acțiunea de revendicare înțelegând în acest fel, să continue procesul așa cum a sesizat inițial instanța.

În aceste condiții, potrivit principiului disponibilității părților, instanța de apel era obligată să judece cauza, ca o acțiune în revendicare, așa cum au înțeles reclamanții să o formuleze și nu să-i schimbe temeiul juridic în raport cu Legea nr. 10/2001, cu alte cuvinte instanța a judecat pe un alt temei juridic decât cel pe care a pornit acțiunea. Nesoluționând în sensul arătat se apreciază că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acțiunii așa cum a fost menținută și susținută de reclamantă, motiv pentru care, potrivit art. 312 C. proc. civ. urmează a se admite recursul, a se casa cu trimitere la instanta de apel pentru rejudecarea apelului în limitele investirii instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții R.E., D.C., A.I., A.A., A.C. impotriva deciziei nr. 38A din 30 mai 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunță în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2003.