ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 881/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 107 din 21

decembrie 2001, Compartimentul de Control Financiar al Camerei Județene de

Conturi Mehedinți, în temeiul Legii nr. 94/1992, a sesizat Colegiul

jurisdicțional Mehedinți, solicitând obligarea în solidar a persoanelor fizice

culpabile: S.C., C.I. și I.I., la plata către Consiliul Județean Mehedinți, a

sumei de 167.812.301 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de

80.523.301 lei, drepturi salariale plătite necuvenit și 87.288.840 lei,

reprezentând foloase nerealizate aferente sumei de bază, precum și obligarea

Consiliului Județean Mehedinți la plata către bugetul local al județului, a

sumei de 167.812.141 lei și recuperare a acestei sume de la persoanele fizice

obligate la plată.

În motivare, se arată că instituția

a fost prejudiciată cu aceste sume, prin acordare de drepturi salariale brute,

cu încălcarea prevederilor Legii nr. 154/1998, în valoare de 58.593.856 lei și

21.929.447 lei, plăți aferente, necuvenite către bugetele publice, cu titlu de

asigurări sociale, șomaj și asigurări de sănătate, plătite de instituție în

calitate de angajator, pentru care se fac vinovați I.I. și C.I., în calitate de

directori și S.C., președinte.

Prin sentința nr. 45 din 10 aprilie

2002, Colegiul jurisdicțional Mehedinți a respins încheierea nr. 107 din 21

decembrie 2001, cu motivarea că în funcție de încadrarea în resursele

financiare alocate anual și numărul de posturi stabilite, salariile reevaluate

au putut fi acordate la data intrării în vigoare a Legii nr. 154/1998 - 16

iulie 1998 și majorate începând cu data de 1 noiembrie 1998, după aprobarea

metodologiei prevăzute la art. 12 din același act normativ.

Pentru a hotărî astfel, Colegiul

jurisdicțional a reținut că și în situația în care reevaluarea s-ar fi făcut

după elaborarea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale

și metodologiilor de aplicare a acestora, respectiv după publicarea H.G. nr.

775/1998, acordarea noilor salarii de bază, salariaților unității pârâte,

trebuia să se facă tot de la data publicării în Monitorul Oficial a Legii nr.

154/1998 - 16 iulie 1998 - și nu de la data adoptării Normelor metodologice,

așa cum greșit s-a susținut în încheierea atacată.

Mai mult, se arată în sentința

atacată, art. 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 154/1998, prevăd

că pentru anul 1998 salariul de bază individual și, după caz, indemnizația de

conducere individuală, se stabilesc în conformitate cu prezenta metodologie, pe

baza evaluării performanțelor profesionale individuale făcute în perioada 1

ianuarie 1998 – 30 septembrie 1998.

Din interpretarea acestor dispoziții

legale, Colegiul jurisdicțional a concluzionat că evaluarea performanțelor

profesionale ale salariaților Consiliului Județean Mehedinți, trebuia făcută

până la data de 30 septembrie 1998, iar potrivit dispozițiilor art. 24 din

Legea nr. 154/1998, după reevaluare urma să se procedeze la stabilirea

salariului de bază al fiecărui salariat, pentru primul an de aplicare a legii,

respectiv pentru perioada 16 iulie 1998 – 16 iulie 1999, cu condiția încadrării

în resursele financiare alocate anual și în numărul de posturi stabilit,

cerințe respectate și aplicate întocmai de unitatea pârâtă Consiliul Județean

Mehedinți.

Împotriva soluției astfel

pronunțată, a formulat recurs jurisdicțional Procurorul financiar de pe lângă

Camera de Conturi a județului Mehedinți, cu motivarea că acordarea noilor

salarii între limitele minime și maxime nu trebuia efectuată de la data

publicării legii în Monitorul Oficial, ci de la data apariției Normelor

Metodologice de aplicare a Legii nr. 154/1998.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, examinând cauza, s-a pronunțat prin decizia nr. 345 din 27

iunie 2002, în sensul că admițând recursul jurisdicțional declarat de

Procurorul financiar, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare, aceleiași instanțe, reținând că într-adevăr Legea nr. 154/1998 a

apărut în Monitorul Oficial la data de 16 iulie 1998, dar Normele de aplicare

nu au fost emise în termenul prevăzut de lege, respectiv în 60 zile de la data

publicării, ci la o dată ulterioară, respectiv 29 octombrie 1998, data

adoptării H.G. nr. 775/1998.

În aceste condiții, reține secția

jurisdicțională, cu ocazia soluționării cauzei în fond, după casare, se va

verifica dacă nu este cazul a se stabili răspunderea pârâților până la data de

16 septembrie 1998, dată până la care Guvernul trebuia să emită normele de

aplicare a legii.

Împotriva deciziei secției

jurisdicționale a Curții de Conturi au declarat recurs Consiliul Județean

Mehedinți, precum și intimații-reclamanți C.I. și S.C.

Recurentul Consiliul Județean

Mehedinți a criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, indicând

drept motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, a susținut că instanța a

interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 154/1998, precum și obligativitatea

Guvernului de a emite norme de aplicare a legii, în termen de 60 zile și nu s-a

pronunțat asupra legalității termenului de aplicare a Legii nr. 154/1999,

mulțumindu-se să indice, ca instanța de trimitere să verifice dacă nu este

cazul a se stabili răspunderea pârâților-intimați până la data de 16 septembrie

1998.

Or, instanța de fond, apreciind că

în mod corect și legal s-au acordat drepturile salariale începând cu data

publicării în Monitorul Oficial, a legii, nu de la data adoptării normelor, în

mod just nu a continuat cercetarea judecătorească privind răspunderea pârâților

pentru perioada 16 iulie – 16 septembrie 1998.

În mod temeinic și legal, instanța

de fond a stabilit ca termen legal de aplicare a legii, data de 16 iulie 1998,

dată la care legea a intrat în vigoare și pe cale de consecință, de la această

dată s-a născut și dreptul la o nouă salarizare.

A mai susținut că instanța de recurs

nu s-a pronunțat nici asupra celorlalte condiții (fără a le enumera), singura

condiție, în sarcina angajatului fiind aceea a încadrării în resursele

financiare alocate anual și în numărul de posturi stabilite de art. 4 alin. (1)

din lege, condiție pe care unitatea a îndeplinit-o.

În recursurile declarate, intimații

S.C., I.I. și C.I. au criticat decizia atacată pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând aceleași motive de casare și anume:

- instanța nu a analizat și nu a

ținut cont de motivele invocate în întâmpinare, nepronunțându-se asupra

mijloacelor de apărare și anume, nu a admis excepția autorității de lucru

judecat.

- de asemenea, instanța nu a reținut

faptul că Legea nr. 154/1998 (M. Of. nr. 266/16.07.1998), a intrat în vigoare

la data publicării, astfel că drepturile salariaților din sectorul bugetar se

cuveneau acestora de la data de 16 iulie 1998.

Condiționarea acordării drepturilor

salariale ,de apariția unor norme de aplicare, adoptate printr-un act normativ

cu forță juridică inferioară - Hotărâre de Guvern -, nu poate modifica sau

extinde o prevedere legală, așa cum greșit s-a pronunțat instanța de recurs

jurisdicțional.

Au mai susținut recurenții că

sentința nr. 45 din 10 aprilie 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional

Mehedinți, este temeinică și legală, iar din decizia atacată, nu rezultă care

sunt motivele de nelegalitate care au justificat casarea și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Recursurile sunt fondate.

Examinând decizia recurată în raport

cu motivele de casare invocate, se constată că secția jurisdicțională a Curții

de Conturi a examinat și interpretat greșit probele de la dosar, din care

rezultă neîndoielnic că Legea nr. 154/1998 a intrat în vigoare la data

publicării ei în Monitorul Oficial, neprevăzându-se în textul legii o altă dată

de intrare în vigoare, astfel încât data la care s-au născut și drepturile

salariaților la o nouă salarizare, este 16 iulie 1998.

Prin H.G. nr. 775/1998 s-a stabilit

doar metodologia concretă de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor

de bază între limite și a normelor de evaluare a performanțelor profesionale

individuale, în timp ce sistemul de stabilire a salariilor, astfel cum este

intitulată legea, a intrat în vigoare la data de 16 iulie 1998.

Hotărârea Guvernului pentru

aprobarea Normelor metodologice nu poate extinde sau restrânge prevederea

legală.

Condiția impusă de legiuitor pentru

aplicarea noii salarizări, este aceea a încadrării în resursele financiare

alocate anual și în numărul de posturi stabilite.

Prin urmare, în funcție de existența

resurselor financiare, salariile reevaluate au putut fi acordate fie la data

intrării în vigoare a Legii nr. 154/1998 – 16 iulie 1998, fie începând cu o

dată ulterioară acesteia, acolo unde resursele financiare nu au permis

aplicarea noului sistem de salarizare, așa cum corect a reținut și colegiul

jurisdicțional prin sentința pronunțată.

În consecință, dispunând de resurse

financiare, recurentul-pârât Consiliul Județean Mehedinți a asigurat aplicarea

noului sistem de stabilire a salariilor individuale de bază, cu încadrarea în

resursele alocate și în numărul de posturi stabilit, conform dispozițiilor art.

4 alin. (1) din Legea nr. 154/1998.

Astfel, nu se poate reține punctul

de vedere al Procurorului financiar, însușit de secția jurisdicțională a Curții

de Conturi, prin decizia recurată, potrivit căruia se puteau acorda salarii

majorate începând cu data de 1 noiembrie1998, după aprobarea Normelor prevăzute

la art.1 2 din Legea nr. 154/1998.

Așadar, decizia atacată fiind

nelegală și netemeinică, recursurile declarate vor fi admise, urmând a se

dispune casarea deciziei secției jurisdicționale și respingerea recursului

declarat de Procurorul financiar, împotriva sentinței nr. 45/2002, a Colegiului

jurisdicțional Mehedinți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Consiliul Județean Mehedinți, de I.I., S.C. și C.I., împotriva deciziei nr. 345

din 27 iunie 2002, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Casează decizia sus-menționată și

respinge recursul jurisdicțional formulat de Procurorul financiar, împotriva

sentinței nr. 45 din 10 aprilie 2002, a Colegiului jurisdicțional Mehedinți, pe

care o menține.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 martie 2003.