ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2439/2003

La data de 7 mai 2003, s-a luat în examinare

recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică nr.II Mânăstirea

Franciscanilor împotriva deciziei civile nr.65 A din 21 decembrie 2001 a Curții

de Apel Târgu Mureș, Secția civilă.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data

de 7 mai 2002 iar pronunțarea s-a amânat succesiv la 22 mai și apoi la 5 iunie

2003.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 8 noiembrie 2000

formând obiectul dosarului nr.8043/2000 al Judecătoriei Târgu Mureș, Parohia

Romano-Catolică nr.II ca Mânăstirea Franciscanilor din Târgu Mureș a chemat în

judecată Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș solicitând ca, prin

hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate că, casa de locuit situată în Târgu

Mureș, str.Aurel Filimon nr.5-7 (fostă str.Școlii),  transcrisă din C.F. veche

345 Târgu Mureș în C.F. 10468 Târgu Mureș, top 593 în suprafață de 514 m.p., a

fost supusă exproprierii și demolării potrivit Decretului nr.151/28 aprilie 1971,

dar scopul exproprierii nu a fost realizat nici după 27 de ani, astfel că

reclamanta este îndreptățită să ceară retrocedarea bunului;

- să se dispună retrocedarea imobilului și

restabilirea situației de carte funciară prin rectificarea mențiunilor, respectiv

transcrierea din C.F. 10468 în C.F. 345 Târgu Mureș în favoarea Mânăstirii

Franciscanilor ca Parohia Romano Catolică nr.II.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că,

potrivit Planului de situație anexat în copie, parcelele situate între:

str.Bartok Bela – str.Aurel Filimon (fostă Școlii) și str.Călărașilor au fost

preconizate și proiectate pentru expropriere în vederea construirii unor

blocuri de locuințe și clădirii Teatrului de stat.

În urma executării lucrărilor privind obiectivele

arătate casa de locuit aparținând reclamantei, situată în str.Școlii nr.5-7,

astăzi str.Aurel Filimon nu a fost demolată, scopul exproprierii nefiind deci

realizat, astfel că imobilul revine expropriatului, conform: art.35 din Legea

nr.33/1984 coroborat cu art.480 C.civ.; deciziei nr. 20 aprilie 1993 a Curții

Constituționale și decizia nr.VI din 27 septembrie 1999 a Curții Supreme de

Justiție – Secții Unite.

În dovedirea acțiunii reclamanta a invocat și depus

extrasele de carte funciară, Decretul fostului Consiliu de Stat nr.151 din 28

aprilie 1971 privind exproprierea unor imobile, autorizarea perfectării unui

schimb de imobile, transmiterea unor imobile, retrocedarea unui imobil și

scoaterea din producția agricolă a unor terenuri, precum și Planul de situație

privind lucrările proiectate în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor

decretului.

Prin întâmpinare pârâtul a cerut respingerea

acțiunii, susținând că imobilul în litigiu a fost dobândit de stat cu titlu de

uzucapiune fiind intabulat ca atare, în temeiul Decretelor nr.218/960 și

nr.712/1966, că același imobil a fost expropriat prin Decretul ntr.419/1985

fiind demolat parțial, el nefăcând obiectul Decretului nr.151/1971 și al

Protocolului încheiat în baza acestuia la 3 martie 1971 între Comitetul Executiv

al Consiliului popular al județului Mureș și Episcopia Romano-Catolică de Alba

Iulia privind schimburi și atribuiri de imobile și, în sfârșit, că, potrivit

art.25 din Legea nr.112/1995 „prin legi speciale se vor reglementa situațiile

juridice ale altor imobile decât cele ce fac obiectul prezentei legi, trecute

în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinația

lor inițială, inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publică”.

Totodată, pârâtul a invocat excepția autorității

lucrului judecat, cererea reclamantei privind revendicarea aceluiași imobil

fiind respinsă printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă.

Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința civilă nr.557

din 20 ianuarie 2001, s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului Mureș având în

vedere valoarea obiectului acțiunii și dispozițiile art.2 pct.1 litera b din

C.proc.civ..

În primă instanță Tribunalul Mureș, Secția civilă,

prin sentința nr.146 din 8 iunie 2001, a respins atât excepția autorității

lucrului judecat invocată de pârât, cât și acțiunea introdusă de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în

ceeea ce privește excepția invocată de pârât, că nu este întrunită cerința

triplei identități impusă de art.1201 C.civ. lipsind identitatea de cauză,

întrucât, în timp ce în primul proces reclamanta și-a întemeiat acțiunea în

revendicare pe netemeinicia și abuzul pe care s-ar fi fondat uzucapiunea,

respectiv preluarea bunului de către stat, fără titlu valabil, în cauza de față

reclamanta a cerut retrocedarea imobilului în temeiul art.35 din Legea

nr.33/1994.

Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a

reținut și motivat că nu pot fi invocate dispozițiile art.35 din Legea

nr.33/1994, pentru că statul era proprietarul imobilului încă din 1968, cu

titlu de uzucapiune.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a

fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.65/A din 21 decembrie 2001

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, care a hotărât în acest sens „având

în vedere că potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.10/2001 regimul juridic al

imobilelor ce au aparținut cultelor religioase preluate de stat sau alte

persoane juridice urmează a fi reglementat prin lege specială”.

Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta

Parohia Romano-Catolică nr.II, Mânăstirea Franciscanilor a declarat recurs

invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.8 cod de procedură civilă,

în dezvoltarea căruia reiterează susținerile și apărările formulate în fazele

procesuale anterioare, în temeiul cărora solicită casarea hotărârilor

pronunțate în cauză și admiterea acțiunii.

Recursul va fi admis pentru motivul reținut de

instanță din oficiu, în baza art.306 (2) din C.proc.civ., astfel:

În conformitate cu art.1 din codul civil, legea

dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă.

Tot astfel, potrivit art.3 C.civ., judecătorul care

va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată

sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit pentru denegare de dreptate.

În considerarea celor ce preced, este esențial

nelegală, decizia pronunțată de curtea de apel, prin care s-a hotărât în sensul

menținerii soluției de respingere a acțiunii introdusă la data de 8 noiembrie

2000, prin invocarea unor dispoziții din Legea nr.10/2001, în vigoare de la 14

februarie 2001 și, ca urmare, inaplicabilă în cauză.

În consecință, se impune admiterea recursului,

casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru

rejudecare în cadrul procesual fixat de reclamantă în virtutea principiului

disponibilității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta Parohia

Romano-Catolică nr.II, Mânăstirea Franciscanilor, împotriva deciziei nr.65/A

din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția civilă, pe care o

casează și trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

iunie 2003.