ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2439/2003

La data de 7 mai 2003, s-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică nr.II Mânăstirea Franciscanilor împotriva deciziei civile nr.65 A din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 7 mai 2002 iar pronunțarea s-a amânat succesiv la 22 mai și apoi la 5 iunie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 8 noiembrie 2000 formând obiectul dosarului nr.8043/2000 al Judecătoriei Târgu Mureș, Parohia Romano-Catolică nr.II ca Mânăstirea Franciscanilor din Târgu Mureș a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constate că, casa de locuit situată în Târgu Mureș, str.Aurel Filimon nr.5-7 (fostă str.Școlii), transcrisă din C.F.

veche 345 Târgu Mureș în C.F. 10468 Târgu Mureș, top 593 în suprafață de 514 m.p., a fost supusă exproprierii și demolării potrivit Decretului nr.151/28 aprilie 1971, dar scopul exproprierii nu a fost realizat nici după 27 de ani, astfel că reclamanta este îndreptățită să ceară retrocedarea bunului; - să se dispună retrocedarea imobilului și restabilirea situației de carte funciară prin rectificarea mențiunilor, respectiv transcrierea din C.F. 10468 în C.F. 345 Târgu Mureș în favoarea Mânăstirii Franciscanilor ca Parohia Romano Catolică nr.II. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, potrivit Planului de situație anexat în copie, parcelele situate între: str.Bartok Bela – str.Aurel Filimon (fostă Școlii) și str.Călărașilor au fost preconizate și proiectate pentru expropriere în vederea construirii unor blocuri de locuințe și clădirii Teatrului de stat.

În urma executării lucrărilor privind obiectivele arătate casa de locuit aparținând reclamantei, situată în str.Școlii nr.5-7, astăzi str.Aurel Filimon nu a fost demolată, scopul exproprierii nefiind deci realizat, astfel că imobilul revine expropriatului, conform: art.35 din Legea nr.33/1984 coroborat cu art.480 C.civ.; deciziei nr. 20 aprilie 1993 a Curții Constituționale și decizia nr.VI din 27 septembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție – Secții Unite. În dovedirea acțiunii reclamanta a invocat și depus extrasele de carte funciară, Decretul fostului Consiliu de Stat nr.151 din 28 aprilie 1971 privind exproprierea unor imobile, autorizarea perfectării unui schimb de imobile, transmiterea unor imobile, retrocedarea unui imobil și scoaterea din producția agricolă a unor terenuri, precum și Planul de situație privind lucrările proiectate în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor decretului.

Prin întâmpinare pârâtul a cerut respingerea acțiunii, susținând că imobilul în litigiu a fost dobândit de stat cu titlu de uzucapiune fiind intabulat ca atare, în temeiul Decretelor nr.218/960 și nr.712/1966, că același imobil a fost expropriat prin Decretul ntr.419/1985 fiind demolat parțial, el nefăcând obiectul Decretului nr.151/1971 și al Protocolului încheiat în baza acestuia la 3 martie 1971 între Comitetul Executiv al Consiliului popular al județului Mureș și Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia privind schimburi și atribuiri de imobile și, în sfârșit, că, potrivit art.25 din Legea nr.112/1995 „prin legi speciale se vor reglementa situațiile juridice ale altor imobile decât cele ce fac obiectul prezentei legi, trecute în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor inițială, inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publică”.

Totodată, pârâtul a invocat excepția autorității lucrului judecat, cererea reclamantei privind revendicarea aceluiași imobil fiind respinsă printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă. Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința civilă nr.557 din 20 ianuarie 2001, s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului Mureș având în vedere valoarea obiectului acțiunii și dispozițiile art.2 pct.1 litera b din C.proc.civ.. În primă instanță Tribunalul Mureș, Secția civilă, prin sentința nr.146 din 8 iunie 2001, a respins atât excepția autorității lucrului judecat invocată de pârât, cât și acțiunea introdusă de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceeea ce privește excepția invocată de pârât, că nu este întrunită cerința triplei identități impusă de art.1201 C.civ.

lipsind identitatea de cauză, întrucât, în timp ce în primul proces reclamanta și-a întemeiat acțiunea în revendicare pe netemeinicia și abuzul pe care s-ar fi fondat uzucapiunea, respectiv preluarea bunului de către stat, fără titlu valabil, în cauza de față reclamanta a cerut retrocedarea imobilului în temeiul art.35 din Legea nr.33/1994. Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut și motivat că nu pot fi invocate dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994, pentru că statul era proprietarul imobilului încă din 1968, cu titlu de uzucapiune. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.65/A din 21 decembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, care a hotărât în acest sens „având în vedere că potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.10/2001 regimul juridic al imobilelor ce au aparținut cultelor religioase preluate de stat sau alte persoane juridice urmează a fi reglementat prin lege specială”.

Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta Parohia Romano-Catolică nr.II, Mânăstirea Franciscanilor a declarat recurs invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.8 cod de procedură civilă, în dezvoltarea căruia reiterează susținerile și apărările formulate în fazele procesuale anterioare, în temeiul cărora solicită casarea hotărârilor pronunțate în cauză și admiterea acțiunii. Recursul va fi admis pentru motivul reținut de instanță din oficiu, în baza art.306 (2) din C.proc.civ., astfel: În conformitate cu art.1 din codul civil, legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă. Tot astfel, potrivit art.3 C.civ., judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit pentru denegare de dreptate.

În considerarea celor ce preced, este esențial nelegală, decizia pronunțată de curtea de apel, prin care s-a hotărât în sensul menținerii soluției de respingere a acțiunii introdusă la data de 8 noiembrie 2000, prin invocarea unor dispoziții din Legea nr.10/2001, în vigoare de la 14 februarie 2001 și, ca urmare, inaplicabilă în cauză. În consecință, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecare în cadrul procesual fixat de reclamantă în virtutea principiului disponibilității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică nr.II, Mânăstirea Franciscanilor, împotriva deciziei nr.65/A din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2003.