ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2029/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2742,

pronunțată, la data de 06 aprilie 2001, în dosarul nr. 1228/2001, secția comercială

a Tribunalului București a admis acțiunea formulată de reclamanta R.A. A.P.P.S.,

sucursala pentru administrarea imobilelor de protocol și a sediilor

autorităților publice, împotriva pârâtei SC B.C.B. SA, cu consecința obligării

acesteia să plătească reclamantei suma de 90.517.707 lei, cu titlu de chirie

pentru perioada martie 1999 – noiembrie 2000; suma de 133.684.719 lei, cu titlu

de preț servicii pentru perioada ianuarie 1999 – noiembrie 2000; suma de

222.337.439 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate până la 31

august 2000 și suma de 20.525.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Secția a V a comercială a Curții de

Apel București, prin decizia civilă nr. 1348, pronunțată, la data de 15

octombrie 2001, în dosarul nr. 1577/2001, a admis apelul formulat de reclamantă

împotriva acestei hotărâri, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii

„cererii precizatoare” formulată de reclamantă și obligării pârâtei să

plătească acesteia suma de 115.957.139 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și

suma de 28.110.668 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, efectuate în fond

și în apel, menținând celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate și a

anulat, ca netimbrat, apelul formulat de pârâtă împotriva aceleiași hotărâri.

Spre a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, în mod nejustificat, instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra cererii reclamantei, prin care și-a majorat câtimea pretențiilor, legal timbrată,

formulată la data de 16 martie 2000, pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată,

față de înscrisurile depuse la dosar în probațiune și dispozițiile art. 969,

970, 973, 1066, 1069 și 1073 C. civ. și a făcut aplicarea art. 274 C. proc.

civ., în soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată,

efectuate în fond și în apel de către reclamanta-apelantă, iar cererii de apel,

formulată de pârâtă, i-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) al

Legii nr. 147/1997, prin raportare la art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,

reținând că aceasta nu a îndeplinit obligația timbrării menționatei cereri, de

care a fost încunoștințată.

Împotriva deciziei pronunțate în apel

a formulat recurs apelanta-reclamantă, invocând, generic, ca temei de drept al

cererii sale, dispozițiile art. 299 – 316 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că hotărârea instanței de apel a încălcat dispozițiile legale,

privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât, deși a solicitat

obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, pe care le-a

efectuat în fond și în apel, nu i-au fost acordate decât cheltuielile efectuate

în fond, critică ce poate fi încadrată, conform art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea actelor dosarului

relevă cuantumul cheltuielilor de judecată utile, efectuate și dovedite de

reclamanta-apelantă în cele două faze procesuale ca fiind de 27.146.057 lei.

Așa fiind, având în vedere că

instanța de apel a acordat R.A. A.P.P.S., prin sucursala pentru administrarea

imobilelor de protocol și a sediilor autorităților publice București, cu acest

titlu, suma de 28.110.668 lei, nu se poate reține că a încălcat prevederile art.

274 alin. (1) C. proc. civ., știut fiind că, în conformitate cu acest text, nu

pot fi acordate decât cheltuielile utile, dovedit a fi fost făcute efectiv de

„partea câștigătoare”.

Pentru aceste considerente, reținând

că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2, va respinge, ca nefondat,

recursul apelantei reclamante R.A. A.P.P.S., prin sucursala pentru administrarea

imobilelor de protocol și a sediilor autorităților publice București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

reclamanta R.A. A.P.P.S., prin sucursala pentru administrarea imobilelor de

protocol și a sediilor autorităților publice București, împotriva deciziei nr. 1348

din 15 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 2 aprilie 2003.