ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 583/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G.G.M. împotriva deciziei nr. 153 A din 2 iulie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-reclamant prin avocat A. V., intimații-pârâți Ministerul Educației și Cercetării prin consilier juridic C.B.și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilier juridic E.B., precum și intervenienții G.L.E., W.B., W.M., W.R., toți prin mandatar V.T.. Au lipsit intimații-pârâți Consiliul local Cisnădie, Inspectoratul Școlar Sibiu, S.C. H. Sibiu și S.C.”N.”SRL Sibiu. Procedura completă. Mandatara intimaților-intervenienți arată că nu s-a început urmărirea penală împotriva recurentului-reclamant, dar stăruie în cererea de suspendare a judecății a cărei discutare a fost prorogată de la termenul anterior.

Avocat V., consilier juridic B.C., consilier juridic E.B.și reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de respingere a cererii de suspendare a judecății. Instanța respinge cererea de suspendare a judecății, nefiind îndeplinite condițiile legale în acest sens și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Avocat V. referindu-se la concluziile scrise, solicită admiterea recursului și în principal modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii și în subsidiar casarea acestei decizii și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului. Consilier juridic B.C. solicită respingerea recursului arătând că, dreptul de proprietate a fost corect intabulat pe numele statului care deține imobilul cu titlu valabil.

Încheierile prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate, nu au fost atacate de recurentul-reclamant, acesta neacționând nici în temeiul Legii nr.18/1991. Consilier juridic E.B.solicită respingerea recursului împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, recurentul-reclamant neavând calitate procesuală activă. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului arătând că soluția pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.3880 din 9 iulie 1999 la Tribunalul Sibiu, reclamantul G.G.M.a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Consiliul Județean Sibiu, RAGCL – Sibiu, Consiliul local Cisnădie, Ministerul Educației Naționale, Inspectoratul școlar județean Sibiu, S.C.P.P.Cisnădie și S.C.”C.”SA Cristian, solicitând să se constate că exproprierea proprietății lui G.E., înscrisă în c.f. 3890 Cisnădie, nr. top. 6736 de către Statul Român a fost abuzivă; să se constate că exproprierea proprietății lui G.M., înscrisă în cf 3890 Cisnădie, nr.top.6737, nr.top.6738 și nr.top.6739 a fost abuzivă; să fie obligați pârâții să lase în plină proprietate, liniștită posesie și folosință reclamantului imobilul situat în Cisnădie, str. Măgurii nr. 99 format din terenurile înscrise în c.f.

3890 Cisnădie, nr.top. 6736, 6737, 6738, 6739 cât și terenurile înscrise în c.f. 3724 Cisnădie nr.top.7205 și nr.top.7206 cât și a casei de locuit situate la aceeași adresă; să se dispună rectificarea cărților funciare prin radierea dreptului de proprietate Statului Român, cu restabilirea situației anterioare de carte funciară; să se dispună intabularea acestui imobil în favoarea reclamantului. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că este succesorul foștilor proprietari de carte funciară ai imobilelor în litigiu, că aceste imobile au trecut în proprietatea Statului Român în baza unui titlu nevalabil și, potrivit art. 6 din Legea nr.213/1998 se impune restituirea acestor bunuri.

Prin precizarea de acțiune reclamantul a renunțat la judecată față de Consiliul Județean Sibiu, S.C.”U.”SA, Stațiunea de cercetare și producție pomicolă Cisnădie și S.C.”C.”SA, a chemat în judecată pe pârâții S.C.”H.”SA și S.C.”N.”SRL și a cerut să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare pe care acestea l-au încheiat la data de 16 septembrie 1996. În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții G.L.E., W.B., W.M.și W.R.-D. prin care, în esență, au solicitat să se constate nulitatea exproprierii imobilului lui G.E.înscris în cf 3890 Cisnădie nr.top.6736, a celor înscrise în c.f. 3890 Cisnădie nr.top. 6737, 6738, 6739; să se dispună anularea încheierii de intabulare nr.6969/1988 și revenirea la situația anterioară de carte funciară, să se constate că pe imobilul cu nr.top.6739 s-a construit o casă, să fie notată în c.f.

și să se restabilească situația anterioară de c.f. pe acest imobil. Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr.696 din 22 decembrie 2000 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.G.M.împotriva Consiliului local Cisnădie pe care l-a obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul înscris în c.f. 3724 Cisnădie nr.top.7205, 7206 grădină în suprafață de 518 m.p. și 1742 m.p. Acțiunea a fost respinsă față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Educației Naționale, S.C.”H.”SA Sibiu, S.C.”N.”SRL – Sibiu și Inspectoratul Școlar Sibiu. S-a luat act că reclamantul a renunțat la judecată față de Consiliul Județean Sibiu, S.C.”U.”SA Sibiu, S.C.P.P. Cisnădie și S.C.”C.”SA Cristian.

Cererea de intervenție în interes propriu a fost respinsă. S-a reținut că în c.f. 3890 Cisnădie nr.top.6737, 6738, 6739 a figurat ca proprietar tabular G.M., decedat la data de 22 septembrie 1960, cu suprafețâele de 2783 m.p., 1097 m.p. și respectiv 6248 m.p. teren cu construcții; că în aceeași c.f. nr.top.6736 a figurat ca proprietar G.E.cu 4741 m.p. teren precum și că aceste imobile au fost expropriate în baza Reformei agrare din 1945 și trecute în proprietatea Statului Român. S-a arătat că potrivit art. 39 din Legea nr.18/1991, modificată, persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949 precum și a altor acte normative de expropriere sau moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate în termen, cu procedura și în condițiile prevăzute de art. 9 din acest act normativ iar nu pe calea dreptului comun.

Referitor la imobilele înscrise în c.f. 3724 Cisnădie nr.top.7205 și 7206, grădina, prima instanță a considerat acțiunea întemeiată cu motivarea că prin extrasul c.f. depus la dosar s-a făcut dovada că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra acestora prin moștenire. Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 153 din 2 iulie 2001 a respins apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. 696 din 22 decembrie 2000 a Tribunalului Sibiu de către reclamantul G.G.M., intervenientei G.L.E., W.B., W.M.și W.R.-D. precum și de către Consiliul local Cisnădie. S-a arătat că just prima instanță a reținut că imobilele înscrise în c.f. 3890 Cisnădie nr.top. 6736 (fost proprietar tabular G.E.) și nr.top.

6737, 6738, 6739 (fost proprietar tabular G.M. senior) au fost expropriate în baza Legii pentru reforma agrară din 1945 și trecute în proprietatea Statului Român, fiind astfel intabulate în baza încheierii nr. 35/1956. S-a considerat că just tribunalul a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 39 din Legea nr.18/1991 (republicată) care se aplică “terenurilor agricole” indiferent dacă acestea sunt situate în extravilanul sau în intravilanul localităților. S-a precizat că în privința imobilului înscris în c.f. 3890 Cisnădie nr.top. 6739 compus din 6248 m.p. teren și construcția unde funcționează Grădinița nr. 7 Cisnădie se aplică dispozițiile art. 5 din Legea nr.18/1991 și art. 3 alin. 4 din Decretul nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia întrucât o “grădiniță”, din punct de vedere al dreptului administrativ constituie o instituție publică astfel încât bunului i se aplică regimului juridic al proprietății publice.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 153 din 2 iulie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul G.G.M.solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 8, 9, 10 C.proc.civ.și susținând că: 1. Greșit instanța de apel a considerat că nu putea reveni asupra renunțării la judecată față de pârâta Stațiunea de cercetare și producție pomicolă Cisnădie; 2. acțiunea în revendicare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ.este admisibilă întrucât referitor la imobilele în litigiu nu se aplică prevederile Legii nr.18/1991; 3. preluarea imobilelor proprietatea lui G.E.și G.M. s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr.187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare; 4. a făcut dovada calității de persoană cu vocație la succesiunea lui G.E..

Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Într-adevăr, potrivit art. 246 alin. 1 C.proc.civ.reclamantul poate să renunțe oricând la judecată. În speță reclamantul G.G.M.a renunțat la judecata față de pârâta Stațiunea de cercetare și producție pomicolă Cisnădie iar instanța a luat act de manifestarea de voință a acestuia în acest sens. Renunțarea la judecată este un act juridic unilateral și ca atare irevocabil. Imobilele în litigiu înscrise în c.f. nr.3890 Cisnădie nr.top.6736 (proprietar tabular anterior G.E.), nr.top. 6737, 6738 și 6739 (proprietar tabular anterior G.M.) au intrat în patrimoniul Statului Român în temeiul Legii nr.187/1945 pentru reforma agrară, art. 3, prin expropriere.

Potrivit art. 39 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949 precum și al oricăror alte acte normative de expropriere sau moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren trecută în proprietatea statului, până la limita suprafeței prevăzută de art. 3 lit. h din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localități sau de la autori diferiți, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute de art. 9. Instanța de apel a reținut corect că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren trecută în proprietatea statului prin expropriere în temeiul Legii nr.187/1945 – printre altele – se face în condițiile procedurii speciale instituite de Legea nr.18/1991 ceea ce exclude calea acțiunii în revendicare de drept comun.

Ca atare, instanțele de fond și de apel nu puteau analiza dacă au fost corect sau incorect aplicate dispozițiile art. 3 din Legea nr.187/1945 în funcție de destinația agricolă sau neagricolă a terenului în litigiu, situarea acestuia în extravilan sau intravilan, caracterul construit sau neconstruit al acestuia. Just instanțele au reținut că pentru a avea calitate procesuală activă în acțiunea în revendicare reclamantul trebuie să facă dovada calității de succesor al proprietarului tabular anterior, G.E.. Față de considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclaman- tul G.G.M.împotriva deciziei nr. 153 A din 2 iulie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.