ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 583/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul

G.G.M. împotriva deciziei nr.  153 A din  2 iulie 2001  a Curții de Apel Alba

Iulia – Secția civilă.

La apelul

nominal  s-au prezentat: recurentul-reclamant prin avocat A. V.,

intimații-pârâți Ministerul Educației și Cercetării prin consilier juridic

C.B.și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilier

juridic E.B., precum și intervenienții G.L.E., W.B., W.M., W.R., toți prin

mandatar V.T.. Au lipsit intimații-pârâți Consiliul local Cisnădie,

Inspectoratul Școlar Sibiu, S.C. H. Sibiu și S.C.”N.”SRL Sibiu.

Procedura completă.

Mandatara

intimaților-intervenienți arată că nu s-a început urmărirea penală împotriva

recurentului-reclamant, dar stăruie în cererea de suspendare a judecății a

cărei discutare a fost prorogată de la termenul anterior.

Avocat V.,

consilier juridic B.C., consilier juridic E.B.și reprezentantul Ministerului

Public pun concluzii de respingere a cererii de suspendare a judecății.

Instanța

respinge cererea de suspendare a judecății, nefiind îndeplinite condițiile

legale în acest sens și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Avocat V.

referindu-se la concluziile scrise, solicită admiterea recursului și în

principal modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii și în

subsidiar casarea acestei decizii și trimiterea cauzei pentru rejudecarea

apelului.

Consilier

juridic B.C. solicită respingerea recursului arătând că, dreptul de proprietate

a fost corect intabulat pe numele statului care deține imobilul cu titlu

valabil. Încheierile prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate,

nu au fost atacate de recurentul-reclamant, acesta neacționând nici în temeiul

Legii nr.18/1991.

Consilier

juridic E.B.solicită respingerea recursului împotriva Statului Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, recurentul-reclamant neavând calitate procesuală

activă.

Reprezentantul

Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului arătând că

soluția pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr.3880 din 9 iulie 1999 la Tribunalul Sibiu, reclamantul

G.G.M.a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Consiliul

Județean Sibiu, RAGCL – Sibiu, Consiliul local Cisnădie, Ministerul Educației

Naționale, Inspectoratul școlar județean Sibiu, S.C.P.P.Cisnădie și S.C.”C.”SA

Cristian, solicitând să se constate că exproprierea proprietății lui G.E.,

înscrisă în c.f. 3890 Cisnădie, nr. top. 6736 de către Statul Român a fost

abuzivă; să se constate că exproprierea proprietății lui G.M., înscrisă în cf

3890 Cisnădie, nr.top.6737, nr.top.6738 și nr.top.6739 a fost abuzivă; să fie

obligați pârâții să lase în plină proprietate, liniștită posesie și folosință

reclamantului imobilul situat în Cisnădie, str. Măgurii nr. 99 format din

terenurile înscrise în c.f. 3890 Cisnădie, nr.top. 6736, 6737, 6738, 6739 cât

și terenurile înscrise în c.f. 3724 Cisnădie nr.top.7205 și nr.top.7206 cât și

a casei de locuit situate la aceeași adresă; să se dispună rectificarea cărților

funciare prin radierea dreptului de proprietate Statului Român, cu restabilirea

situației anterioare de carte funciară; să se dispună intabularea acestui

imobil în favoarea reclamantului.

În motivarea

acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că este succesorul foștilor

proprietari de carte funciară ai imobilelor în litigiu, că aceste imobile au

trecut în proprietatea Statului Român în baza unui titlu nevalabil și, potrivit

art. 6 din Legea nr.213/1998 se impune restituirea acestor bunuri.

Prin precizarea

de acțiune reclamantul a renunțat la judecată față de Consiliul Județean Sibiu,

S.C.”U.”SA, Stațiunea de cercetare și producție pomicolă Cisnădie și

S.C.”C.”SA, a chemat în judecată pe pârâții S.C.”H.”SA și S.C.”N.”SRL și a

cerut să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare pe care

acestea l-au încheiat la data de 16 septembrie 1996.

În cauză au

formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții G.L.E., W.B.,

W.M.și W.R.-D. prin care, în esență, au solicitat să se constate nulitatea

exproprierii imobilului lui G.E.înscris în cf 3890 Cisnădie nr.top.6736, a

celor  înscrise în c.f. 3890 Cisnădie nr.top. 6737, 6738, 6739; să se dispună

anularea încheierii de intabulare nr.6969/1988 și revenirea la situația

anterioară de carte funciară, să se constate că  pe imobilul cu nr.top.6739 s-a

construit o casă, să fie notată în c.f. și să se restabilească situația

anterioară de c.f. pe acest imobil.

Tribunalul

Sibiu prin sentința civilă nr.696 din 22 decembrie 2000 a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul G.G.M.împotriva Consiliului local Cisnădie pe care l-a

obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul înscris în c.f.

3724 Cisnădie nr.top.7205, 7206 grădină în suprafață de 518 m.p. și 1742 m.p.

Acțiunea a fost respinsă față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor,

Ministerul Educației Naționale, S.C.”H.”SA Sibiu, S.C.”N.”SRL – Sibiu și

Inspectoratul Școlar Sibiu. S-a luat act că reclamantul a renunțat la judecată

față de Consiliul Județean Sibiu, S.C.”U.”SA Sibiu, S.C.P.P. Cisnădie și

S.C.”C.”SA Cristian. Cererea de intervenție în interes propriu a fost respinsă.

S-a reținut că

în c.f. 3890 Cisnădie nr.top.6737, 6738, 6739 a figurat ca proprietar tabular

G.M., decedat la data de 22 septembrie 1960, cu suprafețâele de 2783 m.p., 1097

m.p. și respectiv 6248 m.p. teren cu construcții; că în aceeași c.f.

nr.top.6736 a figurat ca proprietar G.E.cu 4741 m.p. teren precum și că aceste

imobile au fost expropriate în baza Reformei agrare din 1945 și trecute în

proprietatea Statului Român.

S-a arătat că

potrivit art. 39 din Legea nr.18/1991, modificată, persoanele fizice ale căror

terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul

Decretului nr.83/1949 precum și a altor acte normative de expropriere sau

moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate în

termen, cu procedura și în condițiile prevăzute de art. 9 din acest act

normativ iar nu pe calea dreptului comun.

Referitor la

imobilele înscrise în c.f. 3724 Cisnădie nr.top.7205 și 7206, grădina, prima

instanță a considerat acțiunea întemeiată cu motivarea că prin extrasul c.f.

depus la dosar s-a făcut dovada că reclamantul a dobândit dreptul de

proprietate asupra acestora  prin moștenire.

Curtea de Apel

Alba Iulia prin decizia civilă nr. 153 din 2 iulie 2001 a respins apelurile

declarate împotriva sentinței civile nr. 696 din 22 decembrie 2000 a

Tribunalului Sibiu de către reclamantul G.G.M., intervenientei G.L.E., W.B.,

W.M.și W.R.-D. precum și de către Consiliul local Cisnădie.

S-a arătat că

just prima instanță a reținut că imobilele înscrise în c.f. 3890 Cisnădie

nr.top. 6736 (fost proprietar tabular G.E.) și nr.top. 6737,  6738, 6739 (fost

proprietar tabular G.M. senior) au fost expropriate în baza Legii pentru

reforma agrară din 1945 și trecute în proprietatea Statului Român, fiind astfel

intabulate în baza încheierii nr. 35/1956.

S-a considerat

că just tribunalul a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 39

din Legea nr.18/1991 (republicată) care se aplică “terenurilor agricole”

indiferent dacă acestea sunt situate în extravilanul sau în intravilanul

localităților.

S-a precizat

că în privința imobilului înscris în c.f. 3890 Cisnădie nr.top. 6739 compus din

6248 m.p. teren și construcția unde funcționează Grădinița nr. 7 Cisnădie se

aplică dispozițiile art. 5 din Legea nr.18/1991 și art. 3 alin. 4 din Decretul

nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia

întrucât o “grădiniță”, din punct de vedere al dreptului administrativ

constituie o instituție publică astfel încât bunului i se aplică regimului

juridic al proprietății publice.

În termen

legal, împotriva deciziei civile nr. 153 din 2 iulie 2001 a Curții de Apel Alba

Iulia a declarat recurs reclamantul G.G.M.solicitând casarea în temeiul art.

304 pct. 8, 9, 10 C.proc.civ.și susținând că: 1. Greșit instanța de apel a

considerat că nu putea reveni asupra renunțării la judecată față de pârâta

Stațiunea de cercetare și producție pomicolă Cisnădie; 2. acțiunea în

revendicare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ.este

admisibilă întrucât referitor la imobilele în litigiu nu se aplică prevederile

Legii nr.18/1991; 3. preluarea imobilelor proprietatea lui G.E.și G.M. s-a

făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr.187/1945 privind

înfăptuirea reformei agrare; 4. a făcut dovada calității de persoană cu vocație

la succesiunea lui G.E..

Recursul

urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Într-adevăr,

potrivit art. 246 alin. 1 C.proc.civ.reclamantul poate să renunțe oricând la

judecată. În speță reclamantul G.G.M.a renunțat la judecata față de pârâta

Stațiunea de cercetare și producție pomicolă Cisnădie iar instanța a luat act

de manifestarea de voință a acestuia în acest sens. Renunțarea la judecată este

un act juridic unilateral și ca atare irevocabil.

Imobilele în

litigiu înscrise în c.f. nr.3890 Cisnădie nr.top.6736 (proprietar tabular

anterior G.E.), nr.top. 6737, 6738 și 6739 (proprietar tabular anterior G.M.)

au intrat în patrimoniul Statului Român în temeiul Legii nr.187/1945 pentru

reforma agrară, art. 3, prin expropriere.

Potrivit art.

39 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar persoanele fizice ale căror terenuri

agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949

precum și al oricăror alte acte normative de expropriere sau moștenitorii

acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de

teren trecută în proprietatea statului, până la limita suprafeței prevăzută de

art. 3 lit. h din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent dacă

reconstituirea urmează a se face în mai multe localități sau de la autori

diferiți, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute de art. 9.

Instanța de

apel a reținut corect că reconstituirea dreptului de proprietate pentru

suprafața de teren trecută în proprietatea statului prin expropriere în temeiul

Legii nr.187/1945 – printre altele – se face în condițiile procedurii speciale

instituite de Legea nr.18/1991 ceea ce exclude calea acțiunii în revendicare de

drept comun.

Ca atare,

instanțele de fond și de apel nu puteau analiza dacă au fost corect sau

incorect aplicate dispozițiile art. 3 din Legea nr.187/1945 în funcție de

destinația agricolă sau neagricolă a terenului în litigiu, situarea acestuia

în extravilan sau intravilan, caracterul construit sau neconstruit al acestuia.

Just

instanțele au reținut că pentru a avea calitate procesuală activă în acțiunea

în revendicare reclamantul trebuie să facă dovada calității de succesor al

proprietarului tabular anterior, G.E..

Față de

considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclaman-

tul G.G.M.împotriva deciziei

nr. 153 A din 2 iulie 2001 a Curții de Apel

Alba Iulia

– Secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi   18 februarie  2003.