ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 620/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 octombrie 1996, reclamanta SC E. SRL Arad, în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Arad, a solicitat anularea declarației vamale nr. 3134 din 21 mai 1996 și restituirea sumei de 8.689.837 lei, încasate cu titlu de taxe vamale. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a efectuat un import de emulsionanți spumanți (C.) folosiți la prepararea înghețatei, produs încadrat inițial corect la poziția tarifară 38.23.90.87. din Tariful Vamal de Import, dar după indigenarea mărfii, Direcția Generală Vamală a revocat nejustificat această încadrare, trecându-l la poziția tarifară 21.06.90.99.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 40 din 11 februarie 1997, a admis acțiunea, a anulat decizia vamală în parte și a dispus restituirea către reclamantă, a sumei de 8.689.835 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză și necontestată de pârâtă. Considerând hotărârea nelegală și netemeinică, Direcția Generală a Vămilor a declarat recurs prin Direcția Regională Vamală Arad, susținând în esență că declararea mărfurilor și încadrarea lor tarifară revine importatorului, organul vamal verificând doar exactitatea acestuia, conform art. 31 din Regulamentul vamal, aprobat prin Decretul nr. 337/1981, coroborat cu art. 12 și 13 din O.G.

nr. 26/1993. Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, constatând că la instanța de fond cauza nu s-a judecat în contradictoriu cu Direcția Regională Vamală Arad și că nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prin decizia nr. 666 din 16 martie 1998, a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 40 din 11 februarie 1997, a Curții de Apel Timișoara și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Primind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 347/CA din 1 octombrie 2001, a admis acțiunea reclamantei, a anulat în parte D.V.I. nr. 3134/1996, emisă de Vama Arad, până la concurența sumei de 23.312.516 lei și a obligat pârâtele să-i plătească reclamantei, suma de 112.746.336 lei.

A mai obligat, totodată, pârâtele să-i acorde reclamantei, suma de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut că potrivit raportului de expertiză, produsul C. nu este un produs alimentar, astfel că nu poate fi încadrat la poziția tarifară 21.06.90.99, cum au procedat organele vamale, produsul compus din amestecuri mono-di, tri-esteri, de acizi grași, trebuia încadrat la poziția tarifară 38.29.90.87. Instanța a constatat că procedura administrativ-jurisdicțională, prevăzută de O.G. nr. 26/1993, a fost finalizată, contestația fiind respinsă de Direcția Generală a Vămilor București. Pentru aceasta, instanța a anulat în parte declarația vamală nr.3134 din 21 mai 1996 și a obligat pârâtele să restituie suma de 8.689.837 lei, reactualizată în funcție de rata inflației, respectiv 112.742.336 lei.

Nemulțumită de sentința sus- menționată, a declarat recurs Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad, pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cerererii de recurs s-a arătat, în esență, că încadrarea tarifară a emulsionantului aromatic C. a fost făcută de agentul economic și doar verificată de organele vamale, încheindu-se ulterior declarația vamală, prin care produsul a fost încadrat la poziția tarifară 21.06.09.99. Recurenta-pârâtă a susținut că structura chimică a emulgatorului aromatic C. este aceea a unui aditiv alimentar complex și că încadrarea tarifară corectă este 21.06.90.99., care se referă la preparate alimentare ce pot fi folosite direct, după procesare, pentru consum uman.

Recursul este nefondat. La data de 21 mai 1996, SC E. SRL Arad a importat din Suedia, emulsionantul C., pentru care a depus în Vama Arad, D.V.I. nr. 3134 din 21 mai 1996, însoțită de documentele necesare vămuirii, încadrând produsul la poziția tarifară 21.06.90.99. reprezentând preparate alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte. Or, potrivit raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză, aditivul alimentar, emulsionantul aromatic C. nu este preparat alimentar și nu poate fi înregistrat decât la poziția tarifară 38.23.90.87. din Tariful vamal de import, justificat de faptul că face parte din categoria amestecurilor de mono-di și tri tri-esteri de acizi grași ai glicerinei cu efect emulgator asupra grăsimilor.

Din actele aflate la dosar, certificatul de calitate pentru emulgatori și amestecuri pentru produse de patiserie C. 2282, emis de firma producătoare, Certificatul de abilitare emis de Ministerul Industriilor, precum și cele stabilite prin amendamentele sistemului armonizat, rezultă că încadrarea tarifară a acestei mărfi este la poziția 38.23.90.87. Așa fiind, recursul declarat de pârâtă este nefondat și urmează a fi respins. Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să achite societății intimate, suma de 6.654.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad, împotriva sentinței civile nr. 347/CA din 1 octombrie 2001, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurenta la 6.654.800 lei, cheltuieli de judecată, către SC E. SRL Arad. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2003.