ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 620/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 8 octombrie 1996, reclamanta SC E. SRL Arad, în contradictoriu cu Direcția

Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Arad, a solicitat anularea

declarației vamale nr. 3134 din 21 mai 1996 și restituirea sumei de 8.689.837

lei, încasate cu titlu de taxe vamale.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamanta a efectuat un import de emulsionanți spumanți (C.) folosiți la

prepararea înghețatei, produs încadrat inițial corect la poziția tarifară

38.23.90.87. din Tariful Vamal de Import, dar după indigenarea mărfii, Direcția

Generală Vamală a revocat nejustificat această încadrare, trecându-l la poziția

tarifară 21.06.90.99.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 40 din 11

februarie 1997, a admis acțiunea, a anulat decizia vamală în parte și a dispus

restituirea către reclamantă, a sumei de 8.689.835 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză și necontestată de pârâtă.

Considerând hotărârea nelegală și

netemeinică, Direcția Generală a Vămilor a declarat recurs prin Direcția

Regională Vamală Arad, susținând în esență că declararea mărfurilor și

încadrarea lor tarifară revine importatorului, organul vamal verificând doar

exactitatea acestuia, conform art. 31 din Regulamentul vamal, aprobat prin

Decretul nr. 337/1981, coroborat cu art. 12 și 13 din O.G. nr. 26/1993.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, constatând că la instanța de fond cauza nu s-a

judecat în contradictoriu cu Direcția Regională Vamală Arad și că nu s-a făcut

dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prin decizia nr. 666 din 16 martie

1998, a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 40 din 11 februarie 1997, a

Curții de Apel Timișoara și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Primind cauza spre rejudecare,

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința civilă nr. 347/CA din 1 octombrie 2001, a admis acțiunea

reclamantei, a anulat în parte D.V.I. nr. 3134/1996, emisă de Vama Arad, până

la concurența sumei de 23.312.516 lei și a obligat pârâtele să-i plătească

reclamantei, suma de 112.746.336 lei. A mai obligat, totodată, pârâtele să-i

acorde reclamantei, suma de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că

potrivit raportului de expertiză, produsul C. nu este un produs alimentar,

astfel că nu poate fi încadrat la poziția tarifară 21.06.90.99, cum au procedat

organele vamale, produsul compus din amestecuri mono-di, tri-esteri, de acizi

grași, trebuia încadrat la poziția tarifară 38.29.90.87.

Instanța a constatat că procedura

administrativ-jurisdicțională, prevăzută de O.G. nr. 26/1993, a fost

finalizată, contestația fiind respinsă de Direcția Generală a Vămilor

București.

Pentru aceasta, instanța a anulat în

parte declarația vamală nr.3134 din 21 mai 1996 și a obligat pârâtele să

restituie suma de 8.689.837 lei, reactualizată în funcție de rata inflației,

respectiv 112.742.336 lei.

Nemulțumită de sentința sus-

menționată, a declarat recurs Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Arad, pentru motivele de casare prevăzute de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cerererii de recurs s-a

arătat, în esență, că încadrarea tarifară a emulsionantului aromatic C. a fost

făcută de agentul economic și doar verificată de organele vamale, încheindu-se

ulterior declarația vamală, prin care produsul a fost încadrat la poziția

tarifară 21.06.09.99.

Recurenta-pârâtă a susținut că

structura chimică a emulgatorului aromatic C. este aceea a unui aditiv

alimentar complex și că încadrarea tarifară corectă este 21.06.90.99., care se

referă la preparate alimentare ce pot fi folosite direct, după procesare,

pentru consum uman.

Recursul este nefondat.

La data de 21 mai 1996, SC E. SRL

Arad a importat din Suedia, emulsionantul C., pentru care a depus în Vama Arad,

D.V.I. nr. 3134 din 21 mai 1996, însoțită de documentele necesare vămuirii,

încadrând produsul la poziția tarifară 21.06.90.99. reprezentând preparate

alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte.

Or, potrivit raportului de expertiză

tehnică efectuată în cauză, aditivul alimentar, emulsionantul aromatic C. nu

este preparat alimentar și nu poate fi înregistrat decât la poziția tarifară

38.23.90.87. din Tariful vamal de import, justificat de faptul că face parte

din categoria amestecurilor de mono-di și tri tri-esteri de acizi grași ai

glicerinei cu efect emulgator asupra grăsimilor.

Din actele aflate la dosar,

certificatul de calitate pentru emulgatori și amestecuri pentru produse de

patiserie C. 2282, emis de firma producătoare, Certificatul de abilitare emis

de Ministerul Industriilor, precum și cele stabilite prin amendamentele

sistemului armonizat, rezultă că încadrarea tarifară a acestei mărfi este la

poziția 38.23.90.87.

Așa fiind, recursul declarat de

pârâtă este nefondat și urmează a fi respins.

Conform art. 274 C. proc. civ.,

recurenta va fi obligată să achite societății intimate, suma de 6.654.800 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Arad, împotriva sentinței civile nr. 347/CA din 1 octombrie 2001, a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Obligă recurenta la 6.654.800 lei,

cheltuieli de judecată, către SC E. SRL Arad.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2003.