ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 844/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 844/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 8 octombrie 1996, SC E.
SRL Arad a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor și
Direcția Regională Vamală Arad, să se dispună anularea declarației vamale de
import nr. 3648 din 10 iunie 1996, întocmită de Biroul vamal Arad și obligarea acestor
autorități publice, la restituirea sumei de 31.028.369 lei, care i-a fost
încasată necuvenit, cu titlu de taxe vamale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că importă produsul emulsionanți, spumanți, utilizat la prepararea
înghețatei și până la indigenarea lui cu declarația vamală, Direcția Generală a
Vămilor a încadrat corect produsul la poziția codificată sub nr. 38239087 din
Tariful vamal de import.
La 10 iunie 1996, aceeași pârâtă a
revocat abuziv încadrarea tarifară, nesocotind în mod flagrant dispozițiile
art. 11 din O.G. nr. 26/1993, precum și principii elementare aplicabile în
materie.
Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ, reînvestită cu soluționarea cauzei,
după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentința civilă nr.
346/CA din 1 octombrie 2001, a admis acțiunea, în sensul că a anulat în parte
declarația vamală de import nr. 3648 din 10 iunie 1996 , până la concurența
sumei de 24.544.449 lei.
De asemenea, a obligat pe pârâte
să-i restituie reclamantei, suma de 383.037.949 lei, cuantum reactualizat,
precum și cheltuieli de judecată, în sumă de 2.000.000 lei.
Instanța a reținut că o atare
soluție se impune, deoarece produsul importat de reclamantă nu este un produs
alimentar, astfel că el nu poate fi încadrat la poziția tarifară 21069099, cum
greșit s-a procedat.
Pe baza constatărilor expertului
tehnic s-a concluzionat că încadrarea acestui produs la subpoziția tarifară
menționată, este incorectă, întrucât la această subpoziție se încadrează numai
amestecurile de mono, di și tri-esteri de acizi grași și ai glicerinei, care au
efect de emulgatori asupra grăsimilor, nu și produsele ce conțin și alte
elemente.
Împotriva sentinței a declarat
recurs pârâta Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală
Interjudețeană Arad.
Recurenta a susțint că în mod greșit
instanța de fond a admis acțiunea, deoarece organele vamale au respectat
regulile de încadrare în nomenclatura vamală 2 b și 3 a, cuprinse în Aanexa 2
din O.G. nr. 26/1993, precum și prevederile Notelor explicative ale Sistemului
Armonizat de Descriere și Codificare a Mărfurilor. Că, în realitate,
emulsionantul C., importat de reclamantă, este un aditiv alimentar folosit în
industria alimentară, neputând fi, deci, considerat un aditiv chimic general.
Critica este neîntemeiată.
Expertul tehnic N.G. care a fost
numit în cauză. a concluzionat că produsul C. art. 2282, importat SC E. SRL
Arad, în perioada care interesează litigiul, nu este un preparat alimentar (nu
se poate consuma ca atare), ci un aditiv alimentar complex, definit de
compoziția chimică și aditivii componenți (E 471, E 475, aromă de portocală),
ce permit încadrarea la poziția tarifară din cap. 38, anume 38.23.90.87;
existentă ca limită maximă înscrisă în Ghidul de utilizare a Tarifului Vamal de
Import al României.
Rezultă, prin urmare, că încadrarea
într-o altă subpoziție tarifară a fost făcută ulterior de Biroul Vamal, în mod
nejustificat și cu încălcarea dispozițiilor art. 11 din O.G. nr. 26/1993,
atunci în vigoare.
Este, de altfel, semnificativ faptul
că în legătură cu constatările amplu motivate ale expertului, organele vamale
nu au formulat obiecțiuni și nici nu le-au combătut prin alte mijloace de probă
concludente.
În aceste condiții, soluția curții
de apel, prin care acțiunea a fost admisă, se vădește legală și temeinică ,
urmând a fi menținută ca efect al respingerii recursului, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad, în nume propriu și în numele
Direcției Generale a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 346/CA din 1
octomrie 2001, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Obligă recurentele la plata sumei de 6.654.800 lei,
cheltuieli de judecată, către intimata SC E. SRL Arad.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 martie 2003.