ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 844/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 octombrie 1996, SC E. SRL Arad a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Arad, să se dispună anularea declarației vamale de import nr. 3648 din 10 iunie 1996, întocmită de Biroul vamal Arad și obligarea acestor autorități publice, la restituirea sumei de 31.028.369 lei, care i-a fost încasată necuvenit, cu titlu de taxe vamale. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că importă produsul emulsionanți, spumanți, utilizat la prepararea înghețatei și până la indigenarea lui cu declarația vamală, Direcția Generală a Vămilor a încadrat corect produsul la poziția codificată sub nr. 38239087 din Tariful vamal de import.

La 10 iunie 1996, aceeași pârâtă a revocat abuziv încadrarea tarifară, nesocotind în mod flagrant dispozițiile art. 11 din O.G. nr. 26/1993, precum și principii elementare aplicabile în materie. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reînvestită cu soluționarea cauzei, după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentința civilă nr. 346/CA din 1 octombrie 2001, a admis acțiunea, în sensul că a anulat în parte declarația vamală de import nr. 3648 din 10 iunie 1996 , până la concurența sumei de 24.544.449 lei. De asemenea, a obligat pe pârâte să-i restituie reclamantei, suma de 383.037.949 lei, cuantum reactualizat, precum și cheltuieli de judecată, în sumă de 2.000.000 lei.

Instanța a reținut că o atare soluție se impune, deoarece produsul importat de reclamantă nu este un produs alimentar, astfel că el nu poate fi încadrat la poziția tarifară 21069099, cum greșit s-a procedat. Pe baza constatărilor expertului tehnic s-a concluzionat că încadrarea acestui produs la subpoziția tarifară menționată, este incorectă, întrucât la această subpoziție se încadrează numai amestecurile de mono, di și tri-esteri de acizi grași și ai glicerinei, care au efect de emulgatori asupra grăsimilor, nu și produsele ce conțin și alte elemente. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad. Recurenta a susțint că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, deoarece organele vamale au respectat regulile de încadrare în nomenclatura vamală 2 b și 3 a, cuprinse în Aanexa 2 din O.G.

nr. 26/1993, precum și prevederile Notelor explicative ale Sistemului Armonizat de Descriere și Codificare a Mărfurilor. Că, în realitate, emulsionantul C., importat de reclamantă, este un aditiv alimentar folosit în industria alimentară, neputând fi, deci, considerat un aditiv chimic general. Critica este neîntemeiată. Expertul tehnic N.G. care a fost numit în cauză. a concluzionat că produsul C. art. 2282, importat SC E. SRL Arad, în perioada care interesează litigiul, nu este un preparat alimentar (nu se poate consuma ca atare), ci un aditiv alimentar complex, definit de compoziția chimică și aditivii componenți (E 471, E 475, aromă de portocală), ce permit încadrarea la poziția tarifară din cap. 38, anume 38.23.90.87; existentă ca limită maximă înscrisă în Ghidul de utilizare a Tarifului Vamal de Import al României.

Rezultă, prin urmare, că încadrarea într-o altă subpoziție tarifară a fost făcută ulterior de Biroul Vamal, în mod nejustificat și cu încălcarea dispozițiilor art. 11 din O.G. nr. 26/1993, atunci în vigoare. Este, de altfel, semnificativ faptul că în legătură cu constatările amplu motivate ale expertului, organele vamale nu au formulat obiecțiuni și nici nu le-au combătut prin alte mijloace de probă concludente. În aceste condiții, soluția curții de apel, prin care acțiunea a fost admisă, se vădește legală și temeinică , urmând a fi menținută ca efect al respingerii recursului, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad, în nume propriu și în numele Direcției Generale a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 346/CA din 1 octomrie 2001, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurentele la plata sumei de 6.654.800 lei, cheltuieli de judecată, către intimata SC E. SRL Arad. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.