ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2746/2003

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul N.V., a chemat în

judecată pe pârâtele. Asociația P.A.S.F. Pitești și SC F. SA, solicitând să se

constate dreptul său de proprietate asupra a 3898 de acțiuni, distribuite în

urma cumpărării pachetului de la F.P.S. și F.P.P. V. Oltenia.

Pârâta, Asociația P.A.S.F., prin cererea

reconvențională, a solicitat instanței să se constate că dreptul de proprietate

asupra acțiunilor, aparținând reclamantului, și cele ale lui V.D. au fost

transmise celor 17 membrii P.A.S.F., prin decizia consiliului de administrație

al societății.

Prin cererea de intervenție în

interes propriu, cei 17 membrii P.A.S.F., au solicitat să se constate dreptul

lor de proprietate asupra acțiunilor preluate de la reclamant și V.D.

Printr-o altă cerere de intervenție,

88 din acționarii societății au solicitat să se constate dreptul lor de

proprietate asupra acțiunilor preluate de Asociația P.A.S.F. de la cei doi

foști membri ai consiliului de administrație – N.V. și V.D. -, întrucât ei au

cumpărat acțiunile.

Tribunalul Prahova, prin sentința nr.

1356 din 14 noiembrie 2000, a respins acțiunea reclamantului, a admis cererea

reconvențională a pârâtei Asociația P.A.S.F. și cererea de intervenție a celor

17 intervenienți, membrii P.A.S.F., constatând dreptul lor de proprietate

asupra acțiunilor, a obligat pe pârâta SC F. SA la câte 1.000.000 lei pe zi

întârziere, daune cominatorii, către aceștia, a respins, ca neîntemeiată,

cererea de intervenție și a obligat pe reclamant la 2.700.000 lei cheltuieli de

judecată.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că o parte a acțiunilor Asociației P.A.S.F. deținute de reclamant și V.D.

au fost redistribuite membrilor asociației în urma deciziei nr. 662/1999 a

Curții de Apel Ploiești, înscrierea în Registrul acționarilor fiind o măsură cu

caracter vremelnic, care nu împiedică tranzacționarea lor în continuare a

acțiunilor disponibilizate. Pentru neplata în termen a acțiunilor,

reclamantului i-a fost retras dreptul de proprietate prin hotărârea P.A.S. din

15 martie 1995, confirmată de instanțele judecătorești prin hotărâre irevocabilă.

În privința daunelor cominatorii,

instanța a apreciat că pârâta SC F. SA a fost obligată să înscrie în registrul

acționarilor pe cei 17 intervenienți, obligație nerespectată.

Curtea de Apel Ploiești, soluționând

apelurile declarate de reclamantul N.V., pârâta Asociația P.A.S.F., cei 39 de

intervenienți și V.D., prin decizia nr. 588 din 26 aprilie 2001, a respins

cererile, ca nefondate, considerând că nerespectarea termenului de plată a acțiunilor

de către reclamant, a justificat măsura redistribuirii, dar și a excluderii din

asociație; renunțarea expresă la redistribuirea acțiunilor de către 37 dintre

intervenienți lipsește de interes apelul acestora, iar lipsa dovezilor plății

invocată de intervenienții B. și P. nu fundamentează cererea acestora.

Instanța de apel a mai reținut că

apelul declarat de V.D. este lipsit de interes, pentru că nu a achitat

contravaloarea acțiunilor distribuite și nu mai are posibilitatea de a ataca

decizia de retragere luată de consiliul de administrație.

În privința apelului declarat de

Asociația P.A.S.F., împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din

20 decembrie 2000, instanța de apel a considerat că, dacă era nemulțumită de

sentința pronunțată, partea avea posibilitatea să exercite calea de atac, nu să

ceară îndreptarea erorii materiale.

Împotriva deciziei astfel pronunțate,

V.D., R.M., P.E. și alții au declarat recurs.

În recursul declarat de V.D., la

data de 11 noiembrie 2000, motivat la 4 iunie 2001, aceasta susține

nelegalitatea deciziei atacate, întrucât nu a fost citată pentru proces,

încălcându-se dreptul la apărare.

R.M. și P.E. și-au întemeiat cererea

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând netemeinicia

deciziei atacate, care nu a analizat întreg materialul probator –în acest sens

existând chitanțele de plată a contravalorii acțiunilor cumpărate.

Ceilalți 37 de intervenienți și-au

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ.,

considerând că, în mod greșit, instanțele au dat eficiență unei hotărâri

judecătorești pronunțate pe calea ordonanței președințiale, aceasta

neputându-se prevala de autoritatea lucrului judecat, iar redistribuirea

acțiunilor nu s-ar fi putut realiza decât dacă nu ar fi plătit contravaloarea

acestora.

Mai susțin intervenienții-recurenți

că nu există nici o hotărâre a consiliului de administrație al P.A.S.F. care să

redistribuie acțiunile, iar șase din cei 17 membrii P.A.S.F., nu au semnat

cererea de intervenție.

Reclamantul N.V. și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., în mod greșit

instanțele au acordat hotărârii judecătorești, pronunțate pe calea ordonanței

președințiale, putere de lucru judecat; greșit a fost înlăturat consimțământul

privind plata semestrială a contravalorii acțiunilor și nu a ținut cont de

prevederile art. 98 din Legea nr. 31/1990, privind modul de transmitere al

acțiunilor nominative; au nesocotit condițiile de admisibilitate a cererii

reconvenționale, în condițiile încălcării dispozițiilor art. 119 C. proc. civ.;

au încălcat principiul contradictorialității, nepunând în discuția părților

renumerotarea acțiunilor sale și ale lui V.D., iar cei 17 intervenienți,

membrii ai consiliului de administrație, nu au făcut dovada că sunt proprietarii

acțiunilor redistribuite.

Intimata, Asociația P.A.S.F., a

ridicat excepția lipsei calității procesuale a pârâtei V.D. și a

intervenienților A.E., D.C., și alții, iar reclamantul, pe cale de excepție, a

susținut tardivitatea recursurilor formulate de intervenienți și prescripția dreptului

la acțiune al intervenienților.

Asupra excepțiilor invocate, Curtea

le va respinge pentru considerentele ce urmează:

Calitatea procesuală –

legitimatio

ad causam

– analizează identitatea între persoana reclamantului și cea care

este titular al dreptului subiectiv, în raportul dedus judecății sau între

persoana pârâtului și cel obligat în același raport judiciar.

Legitimarea dreptului lor de a sta

în instanță în calitate de reclamant, pârât sau intervenient se determină în

raport cu litigiul concret dedus judecății, cu dreptul subiectiv și interesul

persoanei de a cere punerea în mișcare a acțiunii judiciare.

Asociația P.A.S.F., în cererea reconvențională, a solicitat,

în contradictoriu cu reclamantul SC F. SA și V.D. constatarea unui drept. În

aceste condiții, evocarea lipsei calității procesuale pasive a persoanei

chemate în judecată, în faza procesuală a recursului, este surprinzătoare.

Litigiul poartă asupra unor acțiuni nominative – parte din

ele aparținând, până la o anumită dată, și pârâtei V.D.– așa încât nu se poate

afirma că aceasta nu îndeplinește condițiile de a fi chemată în judecată, cu

atât mai mult, cu cât pârâta-reclamantă a considerat că problema dreptului de

proprietate asupra acțiunilor trebuie discutată în contradictoriu cu cel care

contestă acest drept.

În aceeași măsură și cei 87 de intervenienți, între care cei

sus menționați, au manifestat interes în acțiunea judiciară, pentru

recunoașterea dreptului de proprietate asupra unora dintre acțiunile cumpărate.

Confuzia în care s-a aflat pârâta-reclamantă, privind

temeinicia cererilor și calitatea procesuală a părților, a creat incertitudinea

asupra identității cu cei care sunt titulari ai dreptului.

În legătură cu tardivitatea

recursurilor: potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs

este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Intervenienții au declarat recurs la data de 5 iunie 2001,

iar comunicarea hotărârii s-a efectuat la 22 mai 2001, în termenul de 15 zile

stabilit de lege.

Cât privește prescripția dreptului

la acțiune, termenul este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii sau

încălcării dreptului subiectiv.

Adunarea Generală Extraordinară, în care s-a hotărât

distribuirea acțiunilor, a avut loc la data de 14 martie 1998, iar cererile de

intervenție s-au depus la instanță la 5 iulie 2000 și, respectiv, 31 august

2000, în termenul general de prescripție extinctivă.

Recursurile sunt fondate și urmează

a fi admise, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu

poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților.

Textul are un caracter imperativ legat de principiile de bază ale procesului

civil, așa încât nu se poate susține că partea necitată nu a manifestat interes

și nici că nu mai are alte posibilități de a ataca decizia de retragere a

acțiunilor.

Grija legiuitorului, manifestată în prevederile menționate,

este justificată de două principii fundamentale: dreptul la apărare și contradictorialitatea

procesului civil.

De aceea instanța de apel era obligată să anuleze hotărârea

atacată și evocând fondul, să pronunțe o hotărâre definitivă, conform art. 292 alin.

(1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, instanța de apel nu a analizat întreg

materialul probator administrat. Astfel, la actele anexate dosarului de fond

sunt chitanțele de plată ale contravalorii pachetelor de acțiuni, cumpărate de

intervenienți și de care instanțele de fond nu au ținut cont.

Așa fiind, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 313 C.

proc. civ., va casa decizia nr. 588 din 26 aprilie 2001, pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești, și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de

apel.

Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere și celelalte

motive de recurs, referitoare la posibilitatea redistribuirii acțiunilor în

condițiile plății contravalorii acestora, dar și a modalității de transmitere a

titlurilor nominative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității

recursului formulat de intervenienți, invocată de recurentul reclamant, și

respinge excepția dreptului la acțiune în sens material formulată de

reclamanți.

Admite recursurile formulate de

reclamantul N.V., pârâta V.D. și intervenienți împotriva deciziei nr. 588 din

26 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești, pe care o casează, cu trimiterea

spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 26 mai 2003.