ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1583/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâta S.N.„Î.F.” S.A. Sucursala Buzău

împotriva deciziei nr.68 din 19 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești  - secția

civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: intimații reclamanți V.A.M. și M.D. E.prima

personal și asistată de avocat C.I.N., care îl reprezintă și pe al doilea

intimat reclamant, lipsind recurenta pârâtă și intimații pârâți Primăria

Orașului Pogoanele județul Buzău, Cooperativa de consum Pogoanele, juzdețul

Buzău, S.C. – R.S.A. Cilibia, județul Buzău, Comisia Județeană Buzău pentru

aplicarea Legii nr.18/1991 din cadrul  Prefecturii Județului  Buzău și intimata

intervenientă B.E..

Procedura

completă.

Curtea

solicită reprezentantei intimaților reclamanți să precizeze dacă consideră că

în cauză s-a făcut dovada calității procesuale active și dacă există acte

privind acceptarea moștenirii precum și titlul de proprietate al autorilor

reclamanților.

Avocat

C.I.N. arată că problemele puse în discuție sunt dovedite  cu  actele  aflate

la  dosar și  totodată  depune o schiță  cu arborele genealogic al

reclamanților. Solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de

judecată.

C U R T E A

Asupra

recursului de față.

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.54 din 2.04.2001 pronunțată de Tribunalul Buzău s-a admis

acțiunea precizată introdusă de reclamanții V.A.M.și M.D.E.împotriva pârâților

Consiliul local al orașului Pogoanele, S.N.”Î.F.”, Sucursala Buzău și S.C.

R.S.A. Cilibia și Cooperativa de Consum Pogoanele  și în  consecință:

S-a

admis cererea reconvențională reprecizată formulată de reclamanți la cererea de

intervenție în interes propriu a Cooperativei de Consum Pogoanele.

A

fost obligată pârâta SNFI – Sucursala Buzău (fostă RAIF) să lase reclamanților

în deplină  proprietate și posesie imobilul casă de locuit (marcat culoare mov)

și terenul aferent acestuia în suprafață de 5916,90 m.p. situat în orașul

Pogoanele, str.N.Bălcescu nr.73 (marcat contur culoare galben), ce se

identifică între punctele ABCDEFGHIA conform schiței – fila 76 anexă la

expertiza D.I..

A

fost obligată pârâta Cooperativa de  Consum Pogoanele să lase reclamanților în

deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 681,63 m.p. situat în

orașul Pogoanele, str.N.Bălcescu nr.73 A, ce se identifică între punctele AIHJA

(marcat culoare verde), conform schiței – fila 151 anexa la expertiza D.I..

A

fost obligată pârâta S.C. R. S.A. Cilibia să lase reclamanților în deplină

proprietate și posesie imobilul – casa de locuit (marcat culoare portocalie) și

terenul aferent acestuia în suprafață de 3855,33 m.p. situat în orașul Pogoanele,

str.N.Bălcescui nr.103 (marcat contur culoare verde), ce se idenfitică între

punctele ABCFGHA conform schiței – fila 73 anexă la expertiza D.I..

A

fost obligat pârâtul Consiliul Local al orașului Pogoanele să lase

reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1641,33

m.p. – liber de construcții, situat în orașul Pogoanele, str.N.Bălcescu nr.103

(marcat contur culoare verde), ce se identifică între punctele FCDEF, conform

schiței – fila 73 anexa la expertiza  D.I..

S-a

luat act de declarația reclamanților în sensul renunțării la judecata capetelor

de cerere privind obligarea pârâților SNIF Buzău – Sucursala Buzău, Cooperativa

de Consum Pogoanele și S.C. R.S.A.  Cilibia, la ridicarea construcțiilor

edificate pe terenurile aferente imobilelor, conform art.246 C.proc.civ..

S-a

luat act de declarația reclamanților în sensul renunțării la judecata cererii

reconvenționale formulate la cererea de intervenție introdusă de B.E.

domiciliată în orașul Pogoanele, str.Libertății nr.21, județul Buzău, în

contradictoriu cu pârâta Comisia Județeană Buzău pentru  Aplicarea Legii

nr.18/1991.

S-a

respins ca lipsită de interes cererea de intervenție formulată de B.E..

S-a

respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de Cooperativa de

Consum Pogoanele.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a  reținut că reclamanții sunt îndreptățiți

la restituirea în natură a imobilelor, terenuri și construcții arătate în

dispozitivul sentinței, care au aparținut tatălui  și bunicului lor și au trecut

abuziv la stat prin Decretul nr.83/1994.

Pârâtele

SNIF – Sucursala Buzău (fostă RAIF) și S.C. R.S.A. Cilibia s-au opus admiterii

acțiunii privind terenurile, susținând că sunt proprietarii acestora, apărare

înlăturată de instanță care, prin compararea titlurilor înfățișate de ei și

cele ale autorilor reclamanților a acordat preferință acestora din urmă, ca

fiind mai bine caracterizate, iar în ce privește  construcțiile edificate pe

teren,  pârâții nu au putut prezenta autorizațiile legale pentru construirea

lor.

Ca

temei al admiterii acțiunii, insntanța de fond a invocat prevederile art.2

lit.h și art.10 din Legea nr.10/2001.

Împotriva

sentinței au declarat apel pârâta SNIF – Sucursala Buzău, Primăria orașului

Pogoanele și Cooperativa de Consum Pogoanele.

Prin

decizia civilă nr.68 din 19.06.2001, Curtea de Apel Ploiești a respins ca

nefondate apelurile.

În

considerentele deciziei s-a reținut că, motivul de apel  comun, formulat în

sensul că porțiunile de teren pe care apelanții au construit nu pot fi

restituite conform art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, este neîntemeiat,

prevederile legale evocate nu sunt aplicabile și apelanții nu au prezentat

autorizațiile de construcție.

S-a

respins susținerea apelantei Cooperativa de Consum Pogoanele privind validarea

schimbului de terenuri, cu motivarea că terenul fiind preluat abuziv de stat nu

putea forma obiect al schimbului.

Decizia

pronunțată în apel a fost atacată  cu recurs de pârâta SNIF – Sucursala Buzău.

Recurenta cere casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În

motivarea recursului, întemeiat pe art.304 pct.9 C.proc.civ., se arată că

instanțele au apreciat eronat probele administrate și au dispus restituirea

terenului, ignorând că este integral ocupat cu construcțiile edificate de

recurentă în 1976, anume sediul sistemului Pogoanele,  cu toate anexele

necesare bunei desfășurări a activității sistemului.

Hotărârea

instanței de apel, susține recurenta, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a

legii, față de prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, care dispune că

„în cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat

construcții,  persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții

de teren rămase libere, urmând să se respecte documentațiile de urbanism legal

aprobate”.

Terenul pretins de intimații reclamanți fiind în întregime

ocupat de construcții, ei puteau obține eventual despăgubiri și chiar fără a

avea autorizații de construcție, textul de lege avocat este incident.

Recursul

pârâtei este întemeiat pentru motivele ce urmează a se expune.

Intimații

reclamanți au investit instanța cu acțiunea în revendicare imobiliară, fondată

pe prevederile art.480 C.civ., text de lege expres indicat în cererea de

chemare în judecată.

Acțiunea

în revendicare este acea acțiune prin care proprietarul neposesor solicită

restituirea bunului său de la posesorul neproprietar. Ea are ca obiect

soluționarea unui conflict între părți care poartă  asupra  dreptului de

proprietate și prin urmare poate uza de ea cel care are calitatea de proprietar

a bunului revendicat.

Intimații

reclamanți, pentru a triumfa în acțiunea în revendicare imobiliară, trebuiau să

probeze calitatea lor de succesori ai proprietarilor imobilelor și să depună

titlurile de proprietate ale autorilor lor.

Deși

instanțele au pus în vedere aceste aspecte, intimații reclamanți nu au produs

dovada acceptării de către tatăl lor M.N.M.I. a moștenirii bunicului lor,

M.M.N., decedat la 26.07.1963, ale cărui imobile le pretind prin acțiune (casă,

construcție anexă și 5000 mp. teren), proba necesară în acest sens fiind

certificatul de moștenitor a lui M.M.N..

De

asemenea, intimații reclamanți nu au prezentat titlu de proprietate în temeiul

căruia bunicul lor M.M.N. a stăpânit imobilele, fiind  insuficient înscrisul

depus, anume procesul-verbal din 4.03.1949 de predare-preluare a bunurilor din

localitățile Pogoanele și Arcanu.

Cu

referire la întinderea dreptului de proprietate al tatălui intimaților

reclamanți, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 18.04.1942 între

M.T.M.și nepotul său M.N.M., având ca obiect „casa și locul ei”, cu rezerva

uzufructului pentru înstrăinător, nu menționează suprafața terenului vândut,

procesul-verbal din 5.03.1949 face  amintire doar despre 75 ari care constituie

curtea casei.

Așadar,

intimații reclamanți, pentru a dovedi calitatea lor procesuală activă, ca și

întinderea drepturilor de proprietate a autorilor lor urmează să prezinte

dovezile amintite, actele depuse nejustificînd întreaga suprafață de teren

acordată de instanță,  considerente pentru care se impune admiterea recursului

și casarea hotărârii date în apel și a sentinței primei instanțe, cu trimitere

pentru rejudecare la Judecătoria Buzău, față de valoarea de sub 2 miliarde  a

obiectului cererii.

Cu

ocazia judecării cauzei, instanța va examina situația construcțiilor ridicate

de recurentă pe terenurile revendicate, dacă edificarea lor a fost autorizată

de unitățile administrative competente și dacă constructorul a fost de bună ori

rea credință, rezolvarea juridică fiind dată de prevederile art.494 C.civ..

Tot

astfel, se va verifica, eventual printr-o nouă expertiză, afirmația din

motivarea recursului, în sensul că întregul teren folosit de recurentă este

ocupat de construcții ridicate de recurentă după preluarea terenurilor de către

stat.

Referirea

la prevederile Legii nr.10/2001, făcută atât de recurentă, ca argument în

susținerea motivelor de recurs, precum și de instanța de fond în considerentele

sentinței, este greșită și străină pricinii.

Intimații

reclamanți și-au fondat acțiunea în revendicare pe prevederile art.480 C.civ.

și art.6 din Legea nr.213/1998, texte de lege menționate expres în  cererea de

chemare în judecată.

Critica

recurentei adresată instanțelor, în sensul că au aplicat greșit legea, față de

dispozițiile art.10 din Legea nr.10/2001, este neîntemeiat, legea evocată,

intrată în vigoare  după  sesizarea instanței, nu se aplică prezentului

litigiu, ea este o lege specială cu o procedură distinctă față de cea de drept

comun și neincidentă cauzei.

Pentru

motivele arătate, recursul se va admite, cu casarea hotărârilor și trimiterea

cauzei pentru judecare la Judecătoria Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâta S.C. Î.F. – Sucursala Buzău,  împotriva deciziei nr.68 din 19 iunie 2001

a Curții de Apel Ploiești – secția civilă.

Casează decizia recurată

precum și sentința  nr.54  din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Buzău – secția

civilă și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Pogoanele.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2003.