ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1583/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.N.„Î.F.” S.A. Sucursala Buzău împotriva deciziei nr.68 din 19 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești - secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimații reclamanți V.A.M. și M.D. E.prima personal și asistată de avocat C.I.N., care îl reprezintă și pe al doilea intimat reclamant, lipsind recurenta pârâtă și intimații pârâți Primăria Orașului Pogoanele județul Buzău, Cooperativa de consum Pogoanele, juzdețul Buzău, S.C. – R.S.A. Cilibia, județul Buzău, Comisia Județeană Buzău pentru aplicarea Legii nr.18/1991 din cadrul Prefecturii Județului Buzău și intimata intervenientă B.E.. Procedura completă. Curtea solicită reprezentantei intimaților reclamanți să precizeze dacă consideră că în cauză s-a făcut dovada calității procesuale active și dacă există acte privind acceptarea moștenirii precum și titlul de proprietate al autorilor reclamanților.

Avocat C.I.N. arată că problemele puse în discuție sunt dovedite cu actele aflate la dosar și totodată depune o schiță cu arborele genealogic al reclamanților. Solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată. C U R T E A Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.54 din 2.04.2001 pronunțată de Tribunalul Buzău s-a admis acțiunea precizată introdusă de reclamanții V.A.M.și M.D.E.împotriva pârâților Consiliul local al orașului Pogoanele, S.N.”Î.F.”, Sucursala Buzău și S.C. R.S.A. Cilibia și Cooperativa de Consum Pogoanele și în consecință: S-a admis cererea reconvențională reprecizată formulată de reclamanți la cererea de intervenție în interes propriu a Cooperativei de Consum Pogoanele.

A fost obligată pârâta SNFI – Sucursala Buzău (fostă RAIF) să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul casă de locuit (marcat culoare mov) și terenul aferent acestuia în suprafață de 5916,90 m.p. situat în orașul Pogoanele, str.N.Bălcescu nr.73 (marcat contur culoare galben), ce se identifică între punctele ABCDEFGHIA conform schiței – fila 76 anexă la expertiza D.I.. A fost obligată pârâta Cooperativa de Consum Pogoanele să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 681,63 m.p. situat în orașul Pogoanele, str.N.Bălcescu nr.73 A, ce se identifică între punctele AIHJA (marcat culoare verde), conform schiței – fila 151 anexa la expertiza D.I..

A fost obligată pârâta S.C. R. S.A. Cilibia să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul – casa de locuit (marcat culoare portocalie) și terenul aferent acestuia în suprafață de 3855,33 m.p. situat în orașul Pogoanele, str.N.Bălcescui nr.103 (marcat contur culoare verde), ce se idenfitică între punctele ABCFGHA conform schiței – fila 73 anexă la expertiza D.I.. A fost obligat pârâtul Consiliul Local al orașului Pogoanele să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1641,33 m.p. – liber de construcții, situat în orașul Pogoanele, str.N.Bălcescu nr.103 (marcat contur culoare verde), ce se identifică între punctele FCDEF, conform schiței – fila 73 anexa la expertiza D.I..

S-a luat act de declarația reclamanților în sensul renunțării la judecata capetelor de cerere privind obligarea pârâților SNIF Buzău – Sucursala Buzău, Cooperativa de Consum Pogoanele și S.C. R.S.A. Cilibia, la ridicarea construcțiilor edificate pe terenurile aferente imobilelor, conform art.246 C.proc.civ.. S-a luat act de declarația reclamanților în sensul renunțării la judecata cererii reconvenționale formulate la cererea de intervenție introdusă de B.E. domiciliată în orașul Pogoanele, str.Libertății nr.21, județul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Comisia Județeană Buzău pentru Aplicarea Legii nr.18/1991. S-a respins ca lipsită de interes cererea de intervenție formulată de B.E.. S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de Cooperativa de Consum Pogoanele.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilelor, terenuri și construcții arătate în dispozitivul sentinței, care au aparținut tatălui și bunicului lor și au trecut abuziv la stat prin Decretul nr.83/1994. Pârâtele SNIF – Sucursala Buzău (fostă RAIF) și S.C. R.S.A. Cilibia s-au opus admiterii acțiunii privind terenurile, susținând că sunt proprietarii acestora, apărare înlăturată de instanță care, prin compararea titlurilor înfățișate de ei și cele ale autorilor reclamanților a acordat preferință acestora din urmă, ca fiind mai bine caracterizate, iar în ce privește construcțiile edificate pe teren, pârâții nu au putut prezenta autorizațiile legale pentru construirea lor.

Ca temei al admiterii acțiunii, insntanța de fond a invocat prevederile art.2 lit.h și art.10 din Legea nr.10/2001. Împotriva sentinței au declarat apel pârâta SNIF – Sucursala Buzău, Primăria orașului Pogoanele și Cooperativa de Consum Pogoanele. Prin decizia civilă nr.68 din 19.06.2001, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondate apelurile. În considerentele deciziei s-a reținut că, motivul de apel comun, formulat în sensul că porțiunile de teren pe care apelanții au construit nu pot fi restituite conform art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, este neîntemeiat, prevederile legale evocate nu sunt aplicabile și apelanții nu au prezentat autorizațiile de construcție. S-a respins susținerea apelantei Cooperativa de Consum Pogoanele privind validarea schimbului de terenuri, cu motivarea că terenul fiind preluat abuziv de stat nu putea forma obiect al schimbului.

Decizia pronunțată în apel a fost atacată cu recurs de pârâta SNIF – Sucursala Buzău. Recurenta cere casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului, întemeiat pe art.304 pct.9 C.proc.civ., se arată că instanțele au apreciat eronat probele administrate și au dispus restituirea terenului, ignorând că este integral ocupat cu construcțiile edificate de recurentă în 1976, anume sediul sistemului Pogoanele, cu toate anexele necesare bunei desfășurări a activității sistemului. Hotărârea instanței de apel, susține recurenta, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, față de prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, care dispune că „în cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, urmând să se respecte documentațiile de urbanism legal aprobate”.

Terenul pretins de intimații reclamanți fiind în întregime ocupat de construcții, ei puteau obține eventual despăgubiri și chiar fără a avea autorizații de construcție, textul de lege avocat este incident. Recursul pârâtei este întemeiat pentru motivele ce urmează a se expune. Intimații reclamanți au investit instanța cu acțiunea în revendicare imobiliară, fondată pe prevederile art.480 C.civ., text de lege expres indicat în cererea de chemare în judecată. Acțiunea în revendicare este acea acțiune prin care proprietarul neposesor solicită restituirea bunului său de la posesorul neproprietar. Ea are ca obiect soluționarea unui conflict între părți care poartă asupra dreptului de proprietate și prin urmare poate uza de ea cel care are calitatea de proprietar a bunului revendicat.

Intimații reclamanți, pentru a triumfa în acțiunea în revendicare imobiliară, trebuiau să probeze calitatea lor de succesori ai proprietarilor imobilelor și să depună titlurile de proprietate ale autorilor lor. Deși instanțele au pus în vedere aceste aspecte, intimații reclamanți nu au produs dovada acceptării de către tatăl lor M.N.M.I. a moștenirii bunicului lor, M.M.N., decedat la 26.07.1963, ale cărui imobile le pretind prin acțiune (casă, construcție anexă și 5000 mp. teren), proba necesară în acest sens fiind certificatul de moștenitor a lui M.M.N.. De asemenea, intimații reclamanți nu au prezentat titlu de proprietate în temeiul căruia bunicul lor M.M.N. a stăpânit imobilele, fiind insuficient înscrisul depus, anume procesul-verbal din 4.03.1949 de predare-preluare a bunurilor din localitățile Pogoanele și Arcanu.

Cu referire la întinderea dreptului de proprietate al tatălui intimaților reclamanți, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 18.04.1942 între M.T.M.și nepotul său M.N.M., având ca obiect „casa și locul ei”, cu rezerva uzufructului pentru înstrăinător, nu menționează suprafața terenului vândut, procesul-verbal din 5.03.1949 face amintire doar despre 75 ari care constituie curtea casei. Așadar, intimații reclamanți, pentru a dovedi calitatea lor procesuală activă, ca și întinderea drepturilor de proprietate a autorilor lor urmează să prezinte dovezile amintite, actele depuse nejustificînd întreaga suprafață de teren acordată de instanță, considerente pentru care se impune admiterea recursului și casarea hotărârii date în apel și a sentinței primei instanțe, cu trimitere pentru rejudecare la Judecătoria Buzău, față de valoarea de sub 2 miliarde a obiectului cererii.

Cu ocazia judecării cauzei, instanța va examina situația construcțiilor ridicate de recurentă pe terenurile revendicate, dacă edificarea lor a fost autorizată de unitățile administrative competente și dacă constructorul a fost de bună ori rea credință, rezolvarea juridică fiind dată de prevederile art.494 C.civ.. Tot astfel, se va verifica, eventual printr-o nouă expertiză, afirmația din motivarea recursului, în sensul că întregul teren folosit de recurentă este ocupat de construcții ridicate de recurentă după preluarea terenurilor de către stat. Referirea la prevederile Legii nr.10/2001, făcută atât de recurentă, ca argument în susținerea motivelor de recurs, precum și de instanța de fond în considerentele sentinței, este greșită și străină pricinii.

Intimații reclamanți și-au fondat acțiunea în revendicare pe prevederile art.480 C.civ. și art.6 din Legea nr.213/1998, texte de lege menționate expres în cererea de chemare în judecată. Critica recurentei adresată instanțelor, în sensul că au aplicat greșit legea, față de dispozițiile art.10 din Legea nr.10/2001, este neîntemeiat, legea evocată, intrată în vigoare după sesizarea instanței, nu se aplică prezentului litigiu, ea este o lege specială cu o procedură distinctă față de cea de drept comun și neincidentă cauzei. Pentru motivele arătate, recursul se va admite, cu casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru judecare la Judecătoria Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C. Î.F. – Sucursala Buzău, împotriva deciziei nr.68 din 19 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești – secția civilă. Casează decizia recurată precum și sentința nr.54 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Buzău – secția civilă și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Pogoanele. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.