ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3384/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia 589/8 aprilie 2002 Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a respins recursul declarat de A.I. împotriva sentinței civile 12909/6 decembrie 2001 prin care Judecătoria sectorului 3 și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului. S-a reținut că acțiunea de obligare a intimatei-pârâte la plata unor sume rezultând din reactualizarea unor drepturi bănești precum și la prejudicii cauzate pentru nerespectarea unor drepturi salariale este, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. c) 1 C. proc. civ., de competența Tribunalului. Acțiunea mai sus amintită a fost înregistrată pe rolul Tribunalului sub nr. 5502/2002 și a fost suspendată prin încheierea din 13 septembrie 2002 pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc.

civ. În termen legal contestatorul a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare invocând motive pe fondul cauzei. Recursul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1959/5 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. Împotriva deciziei 1959/5 noiembrie 2002 petiționarul a formulat recurs la 7 noiembrie 2002 solicitând casarea hotărârii atacate și judecarea cauzei în fond. Recursul nu a fost structurat potrivit cerințelor impuse de sediul acestei materii în cuprinsul C. proc. civ. (art. 304). În esență s-a criticat soluția curții de apel pentru aspecte de fond, în sensul că intimata a refuzat executarea unei hotărâri investită cu formulă executorie, că autoritățile publice încurajează intimata în a nu se supune hotărârilor judecătorești, că nu se respectă dispozițiile Constituției nici dispozițiile hotărârilor judecătorești.

În drept s-a motivat recursul pe art. 249 – 316 C. proc. civ. Recursul este inadmisibil și se va respinge pentru următoarele considerente: Potrivit art. 244 1 C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului, instanța, în toate cazurile, se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat. În conformitate cu aceste dispoziții petiționarul a atacat cu recurs încheierea de suspendare din 13 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Bacău în decizia 5502/2002. Acest recurs a fost soluționat prin decizia 1951/5 noiembrie 2002 a Curții de Apel București. Potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 hotărârile prin care s-a soluționat recursul sunt irevocabile. Împotriva unei hotărâri irevocabile - cum este cea atacată în prezenta cauză – Codul de procedură civilă cu modificările în vigoare nu mai prevede o altă cale extraordinară de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de A.I. împotriva deciziei nr. 1959 din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2003.