ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1033/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr.268 din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș și intimatul reclamant H.V. Procedura completă. S-a referit că recurentul a solicitat soluționarea cauzei și în absența sa și a formulat cerere (fila 13 dosar) de retragere a recursului deoarece revizuind dosarul prin decizia nr.171 din 3 decembrie 2002 a acordat reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000, astfel că dosarul a rămas fără obiect.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 11 octombrie 2002, Casa Județeană de Pensii Timiș a formulat recurs împotriva sentinței nr.268 din 3 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurenta a precizat că pentru reținerea datei de 9 iulie 1942 ca dată certă de la care a început perioada de refugiu a reclamantei s-au avut în vedere probele cauzei, în mod greșit instanța de fond reținând data de 6 septembrie 1940. La data de 14 februarie 2003 reclamanta a înaintat Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ o cerere prin care a precizat că renunță la cererea de judecarea recursului, situație de care urmează a se lua act conform art.246 Cod procedură civilă, potrivit principiului disponibilității ce acționează în procesul civil.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr.268 din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, conform art.246 Cod procedura civilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2003.