ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1725/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1119,

pronunțată la data de 20 noiembrie 2002 în dosarul nr. 1765/2002, Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ, și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului Teleorman, în ceea ce privește soluționarea cauzei

privind pe reclamantul C.G.e și Inspectoratul Școlar Județean Teleorman.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul, prin acțiunea

înregistrată sub nr. 1765 din 30 octombrie 2002, a chemat în judecată

Inspectoratul Școlar Județean Teleorman, pentru refuzul de soluționare a unei

contestații împotriva modului de soluționare a cererii de suplinire pentru

catedra de fizică de la Grupul Școlar Tehnic Videle, solicitând, totodată,

despăgubiri civile, în sumă de 48.000.000 lei și daune morale, în sumă de

250.000.000 lei.

În motivarea soluției, curtea de

apel a reținut că fiind vorba de un act administrativ al unei instituții

publice de nivel județean, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. )

C. proc. civ. și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, competența de

soluționare aparține Tribunalului Teleorman.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs reclamantul, susținând, în esență, că în cauză, competența aparține

curții de apel.

Recursul este nefondat.

În mod just, a reținut curtea de

apel că, în cauză, actul administrativ contestat îl constituie refuzul

Inspectoratului Școlar Județean Teleorman, de a soluționa cererea adresată de

reclamant, în legătură cu solicitarea de suplinire pentru catedra de fizică de

la Grupul Școlar Tehnic Videle.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect că

Inspectoratul Școlar Județean Teleorman este o autoritate de nivel județean a

administrației publice, deconcentrată a Ministerului Educației și Cercetării,

cu capacitate administrativă proprie.

Astfel fiind, într-adevăr potrivit

prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c), raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și

coroborat cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind

contenciosul administrativ, competența de soluționare a cauzei aparține

Tribunalului Teleorman.

Pe cale de consecință, recursul de

față va fi respins, motivele invocate fiind neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.G.,

împotriva sentinței civile nr. 1119 din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 mai 2003.