ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1725/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1119, pronunțată la data de 20 noiembrie 2002 în dosarul nr. 1765/2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Teleorman, în ceea ce privește soluționarea cauzei privind pe reclamantul C.G.e și Inspectoratul Școlar Județean Teleorman. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul, prin acțiunea înregistrată sub nr. 1765 din 30 octombrie 2002, a chemat în judecată Inspectoratul Școlar Județean Teleorman, pentru refuzul de soluționare a unei contestații împotriva modului de soluționare a cererii de suplinire pentru catedra de fizică de la Grupul Școlar Tehnic Videle, solicitând, totodată, despăgubiri civile, în sumă de 48.000.000 lei și daune morale, în sumă de 250.000.000 lei.

În motivarea soluției, curtea de apel a reținut că fiind vorba de un act administrativ al unei instituții publice de nivel județean, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. ) C. proc. civ. și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, competența de soluționare aparține Tribunalului Teleorman. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul, susținând, în esență, că în cauză, competența aparține curții de apel. Recursul este nefondat. În mod just, a reținut curtea de apel că, în cauză, actul administrativ contestat îl constituie refuzul Inspectoratului Școlar Județean Teleorman, de a soluționa cererea adresată de reclamant, în legătură cu solicitarea de suplinire pentru catedra de fizică de la Grupul Școlar Tehnic Videle.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect că Inspectoratul Școlar Județean Teleorman este o autoritate de nivel județean a administrației publice, deconcentrată a Ministerului Educației și Cercetării, cu capacitate administrativă proprie. Astfel fiind, într-adevăr potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c), raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și coroborat cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Teleorman. Pe cale de consecință, recursul de față va fi respins, motivele invocate fiind neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G., împotriva sentinței civile nr. 1119 din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2003.