ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1369/2003

D E C I Z I A NR.1369 DOSAR NR.3667/2002 La data de 21 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Primăria Municipiului București prin Primar General împotriva deciziei civile nr.205 din 20 mai 2002 a Curții de Apel București – secția a IV a civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 21 martie 2003, iar pronunțarea s-a amânat la 3 aprilie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 octombrie 2000, Ș.I.a chemat în judecată Primăria Municipiului București prin Primarul general, Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar (DGAFI) București și S.C. “H.N” SA București, pentru revendicarea unui imobil compus din 160 m.p.

teren și construcții, situat în municipiul București, str.Franklin, nr.5, sector 1, preluat în patrimoniul statului, în baza Decretului nr.92/1950. Tribunalul București, secția a IV a civilă, prin încheierea din 21 noiembrie 2001, a constatat pe cale de excepție că Primăria Municipiului București, prin Primarul General nu are calitate procesuală pasivă cu privire la revendicarea apartamentelor nr.6 și 9, înstrăinate chiriașilor, prin acte de vânzare-cumpărare, încheiate în baza Legii nr.112/1995. Aceeași instanță, prin sentința civilă nr.102 din 30 ianuarie 2002, a respins, ca nefondată, acțiunea. Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin decizia nr.205 din 20 mai 2002, a admis apelul reclamantei și, schimbând în tot hotărârea atacată, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să-i restituie reclamantei imobilul revendicat, cu excepția apartamentelor înstrăinate în baza Decretului nr.112/1995.

A respins acțiunea referitor la apartamentele nr.6 și 9 din imobilul revendicat. Soluția din apel a fost motivată în sensul că titlul statului nu este valabil deoarece imobilul a fost preluat cu nerespectarea identității dintre persoana menționată ca proprietar în listele anexă la Decretul nr.92/1950, respectiv Ș.V. E. și adevăratul proprietar al bunului la data naționalizării, respectiv A.E.Ș. (autoarea reclamantei). Referitor la apartamentele nr.6 (etaj I), 7, 8 și 9 (etaj II) și 2 apartamente situate la mansarda imobilului, s-a reținut că au fost înstrăinate și se află în posesia unor persoane străine de proces.

Împotriva acestei decizii pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul general, a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ.., în dezvoltarea cărora a arătat, în esență, că titlul statului este valabil întrucât, la preluare, au fost aplicate dispozițiile art.I din Decretul nr.92/1950 (imobilul are 31 apartamente), iar mențiunea din listele anexă la Decretul nr.92/1950, referitoare la numele și prenumele proprietarului, a fost rezultatul unei erori materiale. A cerut respingerea acțiunii. Recursul este fondat în sensul celor ce urmează. Identificarea imobilelor, echivalentă individualizării obiectului drepturilor reale deduse judecății, constituie o împrejurare de fapt esențială pentru rezolvarea corectă a pricinii, lucru care rezultă din economia prevederilor art.112, 201 și 261 Cod procedură civilă.

Ea prezintă interes pentru determinarea competenței materiale și teritoriale a instanței, asigurarea respectării disponibilității și prevenirii, în sensul art.129 alin.5 C.proc.civ.., a oricărei greșeli în aflarea adevărului de către judecător. Nu mai puțin, identificarea este necesară punerii în executare a hotărârii pronunțate în cauză și înscrierii drepturilor reale câștigate, în registrele de publicitate. În cazul revendicării imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, identificarea se impune, imperios, pentru determinarea valabilității titlului de preluare. Or, în speță, referitor la locul situării imobilului, numele și prenumele proprietarului există discrepanțe între titlul de proprietate (f.10-15,62-84 dosar fond), anexa decretului de naționalizare (f.24, 55) și actul de sesizare a instanței.

Fără a încerca elucidarea lor, instanțele au acceptat simplist, susținerile orale și scrise ale reclamantei, bazate, exclusiv, pe elementele de identificare extrase din titlu (f.62-83 dosar fond), planul de situație încorporat autorizației administrative de construcție, emisă în anul 1935 (f.11 dosar fond) și actul de intabulare (f.55 dosar fond), în totalitatea lor eliptice, confuze și îndoielnice.Ca urmare, au rămas fără suport probator și fără convicțiune, concluziile referitoare la valabilitatea titlurilor de proprietate deduse judecății și starea actuală a posesiei. Nu mai puțin, dispozitivul deciziei din apel consemnează laconic, dar fără vreun element de identificare a bunului, obligația de restituire la care s-a adăugat, deasemenea nedeterminabil “cu excepția apartamentelor înstrăinate conform Legii nr.112/1995”, aspecte care denotă dificultatea în care s-a aflat instanța de apel, cauzată de insuficiența probatoriului administrat.

Așa fiind și cum împrejurările de fapt ale pricinii n-au fost deplin stabilite, se impune în baza art.313 și 314 C.proc.civ.., admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate în cauză cu trimiterea cauzei la prima instanță. Instanța de trimitere urmează a completa probele dosarului cu o expertiză topografică a terenului și tehnică a construcțiilor, ținând seama de dispozițiile art.315 alin. 1 C.proc.civ.., precum și de toate motivele invocate înaintea instanțelor ale căror hotărâri au fost casate (alin.3). În baza art.725 alin.3, art.2 lit.b și 1 pct.1 C.proc.civ.., dosarul urmează a fi trimis, spre soluționare, Judecătoriei sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul Primăriei Municipiului București prin Primar General împotriva deciziei nr.205 din 20 mai 2002 a Curții de Apel București – secția a IV a civilă. Casează decizia recurată precum și sentința nr.102 din 30 ianuarie 2002 a Tribunalului București – secția a IV a civilă. Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria sector 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2003.