ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1369/2003

D E C I Z I A

NR.1369                                                                                                                                                 DOSAR

NR.3667/2002

La

data de 21 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Primăria Municipiului

București prin Primar General împotriva deciziei civile nr.205 din 20 mai 2002

a Curții de Apel București – secția a IV a civilă.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 21 martie 2003, iar pronunțarea s-a

amânat la 3 aprilie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 23 octombrie 2000, Ș.I.a chemat în judecată Primăria Municipiului București

prin Primarul general, Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar

(DGAFI) București și S.C. “H.N” SA București, pentru revendicarea unui imobil compus

din 160 m.p. teren și construcții, situat în municipiul București, str.Franklin,

nr.5, sector 1, preluat în patrimoniul statului, în baza Decretului nr.92/1950.

Tribunalul

București, secția a IV a civilă, prin încheierea din 21 noiembrie 2001, a constatat

pe cale de excepție că Primăria Municipiului București, prin Primarul General nu

are calitate procesuală pasivă cu privire la revendicarea apartamentelor nr.6 și

9, înstrăinate chiriașilor, prin acte de vânzare-cumpărare, încheiate în baza Legii

nr.112/1995.

Aceeași

instanță, prin sentința civilă nr.102 din 30 ianuarie 2002, a respins, ca nefondată,

acțiunea.

Curtea

de Apel București, secția a IV a civilă, prin decizia nr.205 din 20 mai 2002, a

admis apelul reclamantei și, schimbând în tot hotărârea atacată, a admis în parte

acțiunea și a obligat pe pârâți să-i restituie reclamantei imobilul revendicat,

cu excepția apartamentelor înstrăinate în baza Decretului nr.112/1995. A respins

acțiunea referitor la apartamentele nr.6 și 9 din imobilul revendicat.

Soluția

din apel a fost motivată în sensul că titlul statului nu este valabil deoarece imobilul

a fost preluat cu nerespectarea identității dintre persoana menționată ca proprietar

în listele anexă la Decretul nr.92/1950, respectiv Ș.V. E. și adevăratul proprietar

al bunului la  data naționalizării, respectiv A.E.Ș. (autoarea reclamantei). Referitor

la apartamentele nr.6 (etaj I), 7, 8 și 9 (etaj II) și 2 apartamente situate la

mansarda imobilului, s-a reținut că au fost înstrăinate și se află în posesia unor

persoane străine de proces.

Împotriva

acestei decizii pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul general,

a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ..,

în dezvoltarea cărora a  arătat, în esență, că titlul statului este valabil întrucât,

la preluare, au fost aplicate dispozițiile art.I din Decretul nr.92/1950 (imobilul

are 31 apartamente), iar mențiunea din listele anexă la Decretul nr.92/1950, referitoare

la numele și prenumele proprietarului, a fost rezultatul unei erori materiale. A

cerut respingerea acțiunii.

Recursul

este fondat în sensul celor ce urmează.

Identificarea

imobilelor, echivalentă individualizării obiectului drepturilor reale deduse judecății,

constituie o împrejurare de fapt esențială pentru rezolvarea corectă a  pricinii,

lucru care rezultă din economia prevederilor art.112, 201 și 261 Cod procedură civilă.

Ea prezintă interes pentru determinarea competenței materiale și teritoriale a instanței,

asigurarea respectării disponibilității și prevenirii, în sensul art.129 alin.5

C.proc.civ.., a oricărei greșeli în aflarea adevărului de către judecător. Nu mai

puțin, identificarea este  necesară punerii în executare a hotărârii pronunțate

în cauză și înscrierii drepturilor reale câștigate, în registrele de publicitate.

În

cazul revendicării imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie

1989, identificarea se impune, imperios, pentru determinarea valabilității titlului

de preluare.

Or,

în speță, referitor la  locul situării imobilului, numele și prenumele proprietarului

există discrepanțe între titlul de proprietate (f.10-15,62-84 dosar fond), anexa

decretului de naționalizare (f.24, 55) și actul de sesizare a instanței. Fără a

încerca elucidarea  lor, instanțele au acceptat simplist, susținerile orale și scrise

ale reclamantei, bazate, exclusiv, pe elementele de identificare extrase din titlu

(f.62-83 dosar fond), planul de situație încorporat autorizației administrative

de construcție, emisă în anul 1935 (f.11 dosar fond) și actul de intabulare

(f.55 dosar fond), în totalitatea lor eliptice, confuze și îndoielnice.Ca urmare,

au rămas fără suport probator și fără convicțiune, concluziile referitoare la valabilitatea

titlurilor de proprietate deduse judecății și starea actuală a posesiei. Nu mai

puțin, dispozitivul deciziei din apel consemnează laconic, dar fără vreun

element de identificare a bunului, obligația de restituire la care s-a adăugat,

deasemenea nedeterminabil “cu excepția apartamentelor înstrăinate conform Legii

nr.112/1995”, aspecte care denotă dificultatea în care s-a aflat instanța de apel,

cauzată de insuficiența probatoriului administrat.

Așa

fiind și cum împrejurările de fapt  ale pricinii n-au fost deplin stabilite, se

impune în baza art.313 și 314 C.proc.civ.., admiterea recursului și casarea hotărârilor

pronunțate în cauză cu trimiterea cauzei la prima instanță.

Instanța

de trimitere urmează a completa probele dosarului cu o expertiză topografică a terenului

și tehnică a construcțiilor, ținând seama de dispozițiile art.315 alin. 1 C.proc.civ..,

precum și de toate motivele invocate  înaintea instanțelor ale căror hotărâri

au fost casate (alin.3).

În

baza art.725 alin.3,  art.2 lit.b și 1 pct.1 C.proc.civ.., dosarul urmează a fi

trimis, spre soluționare, Judecătoriei sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul Primăriei Municipiului București prin Primar General împotriva deciziei

nr.205 din 20 mai 2002 a Curții de Apel București – secția a IV a civilă.

Casează

decizia recurată precum și sentința nr.102 din 30 ianuarie 2002 a Tribunalului București

– secția a IV a civilă. Trimite cauza spre rejudecare  la Judecătoria sector 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2003.