ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1812/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4954 din 18 iunie 2001

formulată de Judecătoria sectorului 3 București, a fost admisă acțiunea în

evacuare pentru lipsa titlului locativ introdusă de reclamanții S.B.P. și S.F.

împotriva pârâților M.B.E., S.D. și S.N., cu consecința evacuării acestora din

imobilul situat în București, și a obligării lor la plata cheltuielilor de

judecată către reclamanți.

Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de

Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, care

prin decizia civilă nr. 2210 din 24 septembrie 2001 a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâții S.D. și S.N.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs

pârâții, cauza fiind înregistrată sub nr. 668/2002 la Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Prin încheierea pronunțată în dosarul mai sus

arătat la 25 aprilie 2002 instanța de recurs a dispus suspendarea judecății

cauzei conform dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct.1 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs, deși

nu a motivat soluția, a avut în vedere cererea recurenților-pârâți, potrivit

cărora dezlegarea pricinii ar fi condiționată de inexistența dreptului

subiectiv al reclamanților, ceea ce ar urma a se stabili în cadrul altei

judecăți, anume în dosar civil nr. 9533/2001 de pe rolul Judecătoriei sectorului

3 București, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare, prin

care titularii acțiunii au dobândit dreptul de proprietate asupra

apartamentului.

Împotriva încheierii menționate au declarat

recurs în condițiile art. 244

1

C. proc. civ., reclamanții-intimați S.B.P.

și S.F.

Invocând atât nemotivarea hotărârii cât și

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1   C. proc. civ.,

recurenții au susținut în esență că prin măsura dispusă se tinde la

tergiversarea judecății, consacrându-se totodată abuzul de drept la care s-a

recurs prin introducerea unei acțiuni separate pentru anularea titlului lor de

proprietate și împiedicarea soluționării litigiului în evacuare.

S-a invocat totodată dispariția cauzei de

suspendare avută în vedere de Curtea de Apel București prin soluționarea

definitivă a litigiului care a făcut obiectul dosarului nr. 9533/2001 al

Judecătoriei sectorului 1 București.

Recursul este fondat.

Cum s-a arătat de altfel în prezentarea

încheierii de suspendare care face obiectul recursului, Curtea de Apel

București nu și-a motivat hotărârea, obligație imperativă de la care nu putea

deroga mai ales în condițiile aplicării unui caz de suspendare facultativă.

Așa fiind, hotărârea se impune a fi casată cu

trimitere, în vederea continuării judecării recursului, întrucât cauza de

suspendare nu mai subzistă, judecata invocată ca determinantă în dosarul nr. 9533/2001

al Judecătoriei sectorului 1 București fiind desăvârșită prin pronunțarea

sentinței civile nr. 9563 din 18 noiembrie 2002, definitivă prin neapelare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții S.B.P. și S.F. împotriva încheierii din 25 aprilie 2002 (dosarul

nr. 668/2002) a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o

casează și trimite cauza la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  7 mai 2003.