ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1812/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4954 din 18 iunie 2001 formulată de Judecătoria sectorului 3 București, a fost admisă acțiunea în evacuare pentru lipsa titlului locativ introdusă de reclamanții S.B.P. și S.F. împotriva pârâților M.B.E., S.D. și S.N., cu consecința evacuării acestora din imobilul situat în București, și a obligării lor la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți. Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, care prin decizia civilă nr. 2210 din 24 septembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții S.D.

și S.N. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs pârâții, cauza fiind înregistrată sub nr. 668/2002 la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Prin încheierea pronunțată în dosarul mai sus arătat la 25 aprilie 2002 instanța de recurs a dispus suspendarea judecății cauzei conform dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct.1 C. proc. civ. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs, deși nu a motivat soluția, a avut în vedere cererea recurenților-pârâți, potrivit cărora dezlegarea pricinii ar fi condiționată de inexistența dreptului subiectiv al reclamanților, ceea ce ar urma a se stabili în cadrul altei judecăți, anume în dosar civil nr. 9533/2001 de pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare, prin care titularii acțiunii au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului.

Împotriva încheierii menționate au declarat recurs în condițiile art. 244 1 C. proc. civ., reclamanții-intimați S.B.P. și S.F. Invocând atât nemotivarea hotărârii cât și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenții au susținut în esență că prin măsura dispusă se tinde la tergiversarea judecății, consacrându-se totodată abuzul de drept la care s-a recurs prin introducerea unei acțiuni separate pentru anularea titlului lor de proprietate și împiedicarea soluționării litigiului în evacuare. S-a invocat totodată dispariția cauzei de suspendare avută în vedere de Curtea de Apel București prin soluționarea definitivă a litigiului care a făcut obiectul dosarului nr. 9533/2001 al Judecătoriei sectorului 1 București.

Recursul este fondat. Cum s-a arătat de altfel în prezentarea încheierii de suspendare care face obiectul recursului, Curtea de Apel București nu și-a motivat hotărârea, obligație imperativă de la care nu putea deroga mai ales în condițiile aplicării unui caz de suspendare facultativă. Așa fiind, hotărârea se impune a fi casată cu trimitere, în vederea continuării judecării recursului, întrucât cauza de suspendare nu mai subzistă, judecata invocată ca determinantă în dosarul nr. 9533/2001 al Judecătoriei sectorului 1 București fiind desăvârșită prin pronunțarea sentinței civile nr. 9563 din 18 noiembrie 2002, definitivă prin neapelare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții S.B.P. și S.F. împotriva încheierii din 25 aprilie 2002 (dosarul nr. 668/2002) a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță, pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.