ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5466/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 31 iulie 2002, reclamantul D.G. a solicitat instanței să dispună evacuarea pârâților G.R. și G.O. din imobilul situat în București, pentru lipsa titlului locativ. Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 8086 din 26 septembrie 2002, a admis cererea și a dispus evacuarea pârâților din imobilul în litigiu, soluție confirmată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, care, prin decizia nr. 654 din 19 martie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză de G.R. și G.O.

Pentru a se pronunța astfel instanțele au reținut că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului (teren și construcție) prin contract de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public la 3 iunie 2002 în vreme ce pârâții au intrat în posesia acestuia urmare întocmirii unei „chitanțe” sub semnătură privată, înscris fără dată certă și fără relevanță juridică. De asemenea, s-a mai reținut, pârâții nu pot opune reclamantului nici eventuala dobândire a dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive, nefiind întrunite cerințele existenței bunei credințe și a justului titlu, pentru a se putea invoca uzucapiunea de la 10 la 20 de ani. La 14 mai 2003, pârâții G.O. și G.R.

au atacat cu recurs, decizia pronunțată în apel. Prin încheierea din 18 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, la cererea pârâților, a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 11180/2003 al Judecătoriei sectorului 1 București. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal reclamantul D.G., susținând în esență că măsura suspendării judecării recursului nu se justifică iar cererea, care este un „abuz de drept”, a fost formulată în scopul tergiversării soluționării cauzei. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. În speță, părțile își contestă reciproc calitatea de proprietari ai imobilului situat în București. Astfel, la 1 octombrie 2002, pârâții din prezenta cauză au solicitat instanței, în contradictoriu cu C.E. și M.M. (fostele proprietare ale imobilului) să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota de 1/2 din imobilul situat în București. În cauză, a intervenit în interes propriu D.G., care a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2312 din 3 iunie 2002 a cumpărat de la pârâți, imobilul în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 4055 din 18 iunie 2003, Judecătoria sectorului 1 București, a respins ca nefondată acțiunea principală și admițând cererea de intervenție a constatat că D.G. este proprietarul imobilului în cauză. Apelul reclamanților G.R. și G.O. a fost admis prin decizia nr. 383 A din 4 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, care a schimbat în parte sentința în sensul că a înlăturat dispoziția privind constatarea calității de proprietar asupra imobilului în litigiu, a intervenientului. Decizia a rămas irevocabilă prin nerecurare. La 16 septembrie 2003, G.R. și G.O. au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2312 din 3 iunie 2002 încheiat între C.E., M.M.și soții D.G.

și M. având ca obiect același imobil. Cauza a fost înregistrată sub nr. 11180/2003, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București. Ulterior, prin încheierea din 16 ianuarie 2004, Judecătoria sectorului 1 a dispus, în baza art. 244 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății în raport de împrejurarea că s-a început urmărirea penală împotriva pârâtei M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (3)C. pen. Din cele ce preced, rezultă că nu s-a soluționat irevocabil cauza ce are ca obiect anularea titlului de proprietate al recurentului-reclamant, de dezlegarea căreia atârnă soluționarea judicioasă a prezentului litigiu. Așa fiind, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.G. împotriva încheierii din 18 septembrie 2003 (dosar nr. 1748/2003) a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2004.