ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5466/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 31 iulie 2002,

reclamantul D.G. a solicitat instanței să dispună evacuarea pârâților G.R. și

G.O. din imobilul situat în București, pentru lipsa titlului locativ.

Judecătoria sectorului 1 București, prin

sentința civilă nr. 8086 din 26 septembrie 2002, a admis cererea și a dispus

evacuarea pârâților din imobilul în litigiu, soluție confirmată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, care, prin decizia nr. 654 din 19 martie 2003,

a respins ca nefondat apelul declarat în cauză de G.R. și G.O.

Pentru a se pronunța astfel instanțele au

reținut că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului

(teren și construcție) prin contract de vânzare-cumpărare autentificat de

notarul public la 3 iunie 2002 în vreme ce pârâții au intrat în posesia

acestuia urmare întocmirii unei „chitanțe” sub semnătură privată, înscris fără

dată certă și fără relevanță juridică.

De asemenea, s-a mai reținut, pârâții nu pot

opune reclamantului nici eventuala dobândire a dreptului de proprietate pe

calea prescripției achizitive, nefiind întrunite cerințele existenței bunei

credințe și a justului titlu, pentru a se putea invoca uzucapiunea de la 10 la

20 de ani.

La 14 mai 2003, pârâții G.O. și G.R. au atacat

cu recurs, decizia pronunțată în apel.

Prin încheierea din 18 septembrie 2003, Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, la cererea pârâților, a dispus

suspendarea judecării recursului în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C.

proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 11180/2003 al

Judecătoriei sectorului 1 București.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în

termen legal reclamantul D.G., susținând în esență că măsura suspendării

judecării recursului nu se justifică iar cererea, care este un „abuz de drept”,

a fost formulată în scopul tergiversării soluționării cauzei.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce

succed.

Potrivit dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în tot

sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei

alte judecăți.

În speță, părțile își contestă reciproc

calitatea de proprietari ai imobilului situat în București.

Astfel, la 1 octombrie 2002, pârâții din

prezenta cauză au solicitat instanței, în contradictoriu cu C.E. și M.M.

(fostele proprietare ale imobilului) să pronunțe o hotărâre care să țină loc de

act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota de 1/2 din imobilul situat în

București.         În cauză, a intervenit în interes propriu D.G., care a

arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2312 din 3

iunie 2002 a cumpărat de la pârâți, imobilul în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 4055 din 18 iunie 2003,

Judecătoria sectorului 1 București, a respins ca nefondată acțiunea principală

și admițând cererea de intervenție a constatat că D.G. este proprietarul

imobilului în cauză.

Apelul reclamanților G.R. și G.O. a fost admis

prin decizia nr. 383 A din 4 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a

civilă, care a schimbat în parte sentința în sensul că a înlăturat dispoziția

privind constatarea calității de proprietar asupra imobilului în litigiu, a

intervenientului.

Decizia a rămas irevocabilă prin nerecurare.

La 16 septembrie 2003, G.R. și G.O. au solicitat

instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 2312 din 3 iunie 2002 încheiat între C.E., M.M.și soții

D.G. și M. având ca obiect același imobil.            Cauza a fost înregistrată

sub nr. 11180/2003, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București.

Ulterior, prin încheierea din 16 ianuarie 2004,

Judecătoria sectorului 1 a dispus, în baza art. 244 pct. 2 C. proc. civ.,

suspendarea judecății în raport de împrejurarea că s-a început urmărirea penală

împotriva pârâtei M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215

alin. (3)C. pen.

Din cele ce preced, rezultă că nu s-a soluționat

irevocabil cauza ce are ca obiect anularea titlului de proprietate al

recurentului-reclamant, de dezlegarea căreia atârnă soluționarea judicioasă a

prezentului litigiu.

Așa fiind, recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de

reclamantul D.G. împotriva încheierii din 18 septembrie 2003 (dosar nr.

1748/2003) a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2004.