ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 707/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25 august 2000 pe rolul Tribunalului

Botoșani, reclamantul B.R., decedat ulterior, acțiunea fiind continuată de

legatara D.T., a solicitat în contradictoriu cu statul român, reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice și cu Primăria Botoșani reconstruirea casei sale

din Botoșani, demolată abuziv în urma aplicării Decretului nr. 394/1988 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Prin sentința civilă nr. 14/14

ianuarie 2002, după reinvestirea în urma regulatorului de competență,

Tribunalul Botoșani a respins ca nefondată acțiunea.

S-a reținut în motivare că dreptul

de proprietate al reclamantului inițial s-a stins prin expropriere, care a fost

însoțită de plata unor despăgubiri în anul 1989. Cu privire la terenul de 250 m

2

solicitat prin completarea acțiunii, s-a reținut că acesta se găsea deja în

proprietatea statului, prin aplicarea Legii nr. 58/1974 din 1977 când

reclamantul a cumpărat casa de locuit.

Curtea de apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 34/25 iunie 2002 a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Împotriva acestei decizii în termen

legal a declarat recurs reclamanta, fără a indica nici unul dintre motivele de

casare sau notificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În motivarea recursului se susține

în esență că s-au încălcat dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 și ale

Legii nr. 10/2001, ca și dispozițiile Codului civil cu privire la dreptul de

proprietate.

Recursul nu este fondat, urmând a fi

respins pentru următoarele considerente.

Prin contractul de vânzare –

cumpărare autentic încheiat în anul 1977, reclamantul – autorul recurentei – a

cumpărat de la C.L. casa din cărămidă acoperită cu carton, compusă din două

camere și anexe, terenul în suprafață de 250 m

2

trecând în proprietatea

statului conform Legii nr. 58/1974, atunci în vigoare.

În scopul realizării unui ansamblu de

locuințe au fost expropriate mai multe imobile, printre care și casa

proprietatea reclamantului, pentru care a primit despăgubiri. Casa a fost

demolată.

Inițial reclamantul a solicitat

reconstruirea casei, fără ca această măsură să-și aibă vreun temei legal.

Într-adevăr, astfel cum s-a arătat,

prin aplicarea decretului de expropriere, imobilul a ieșit cu titlu din

proprietatea statului, reclamantul încasând și despăgubirea.

Ca atare, temeiurile în drept ale

acțiunii art.  41 alin. (2) din Constituție, art. 480 C. civ. nu-i mai erau

aplicabile reclamantului, acesta neavând un drept actual de proprietate pe care

să-l valorifice în contradictoriu cu expropriatorul.

Față de principiul disponibilității

ce guvernează procesul civil și de art. 129 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cu

care în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii

deduse judecății, Înalta Curte constată că hotărârile pronunțate sunt legale și

temeinice, textele de lege invocate în recurs excedând petitului cererilor

formulate de reclamant.

Pentru aceste motive, conform art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta D.T. împotriva deciziei nr. 34 din 25 iunie 2002 a

Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  30 ianuarie

2004.