ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de SC „ D.U.” SA împotriva deciziei nr.255 din

31 mai 2002 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională.

La

apelul nominal s-a prezentat intimata Curtea de Conturi a României

reprezentată de consilierul juridic N.D., lipsind recurenta SC „D.U.” SA.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic N.D. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, decizia

atacată fiind legală și temeinică.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Colegiul

jurisdicțional al Municipiului București prin sentința nr.147

din 12 octombrie 2001 a admis capătul I de cerere din actul de sesizare al

procurorului financiar și a obligat pe pârâta I - SC „D.U.” SA

București la plata către bugetul statului a sumei de 141.659.945 lei,

cu titlu de daune, reprezentând diferența T.V.A. pe anii 1995 – 1996

și a sumei de 104.547.268 lei majorări de întârziere aferente

calculate până la data de 30.06.1997, fiind obligată și la

majorări de întârziere până la achitarea integrală a debitului.

S-a

reținut de colegiul jurisdicțional în pronunțarea acestei

soluții că pârâta a încheiat cu mai multe firme pretinse contracte de

asociere, în realitate fiind contracte de închiriere, și astfel pentru

chiria încasată trebuie să plătească T.V.A. în sumele arătate

mai sus.

Împotriva

sentinței nr.147/2001 a declarat recurs jurisdicțional pârâta SC „D.U.”

SA criticând soluția în sensul că voința reală a

părților a fost aceea de a încheia o convenție de asociere în

participațiune, deci nu trebuia să fie obligată la plata T.V.A.

Secția

jurisdicțională a Curții de Conturi prin decizia nr.255 din 31

mai 2002 a respins recursul ca fiind tardiv formulat. În acest sens a

reținut că sentința nr.174/2001 a fost comunicată la

28.12.2001, iar recursul s-a declarat la 15.01.2002 deci cu depășirea

termenului de 15 zile.

SC

„D.U.” SA București a formulat și declarat recurs împotriva Deciziei

nr.255/2002 susținând casarea acesteia întrucât greșit s-a apreciat

ca fiind tardiv declarat recursul jurisdicțional, iar pe fond organele

jurisdicționale ale Camerei de Conturi a Curții de Conturi

greșit au interpretat și aplicat convențiile deduse

judecății. A precizat că se încalcă prin interpretarea

făcută voința părților, cât și a

dispozițiilor art.969 Cod civil, că ei au încheiat contracte de

asociere.

Recursul

este nefondat.

Termenele

pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt

sancționate cu decăderea. Astfel, potrivit art.301 Cod procedură

civilă, termenul pentru recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Văzând

și prevederile art.101(1) și următoarele, Curtea constată

că în mod temeinic și legal Secția jurisdicțională a

constatat tardivitatea, comunicarea sentinței nr.147/2001 fiind

făcută la data de 28.12.2001, iar recursul jurisdicțional

declarat pe 15.01.2002, deci cu depășirea termenului imperativ de 15

zile.

În

raport de aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de SC „D.U.” SA împotriva deciziei nr.255 din 31 mai 2002 a

Curții de Conturi – Secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.