ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2153/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2153/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 februarie 2000,

reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâtele: Fondul de Proprietate de

Stat și SC B.C. SA Sovata, solicitând anularea tuturor formelor, actelor

întreprinse în vederea vânzării prin negociere a pachetului de acțiuni Autoritatea

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, fostul F.P.S.,

din capitalul social a SC B.C. SA Sovata, conform anunțurilor publicitare din

ziarul local „C.L.” nr. 230 din 21 noiembrie 2000 și ziarul central „R.L.” din

data de 11 decembrie 2000, ce urma să se organizeze în data de 21 decembrie

2000, ca fiind nelegală, și să se dispună suspendarea oricărei negocieri pentru

vânzarea acelorași acțiuni până la rămânerea unei hotărâri irevocabile, cu

cheltuieli de judecată.

În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat

nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, privind privatizarea

societăților din turism, și anume, O.U.G. nr. 32/1998 și H.G. nr. 865/1998. Nu

s-a procedat la divizarea societăților, nu a existat acordul Ministerului

Turismului și al Privatizării asupra vânzării întregului pachet de acțiuni

deținut de F.P.S.

[

art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 865/1998].

A mai susținut că a fost ignorat contractul de

locație de gestiune încheiat cu pârâta, SC B.C. SA Sovata, precum și acordul

A.N.T. cu nr. 197 din 25 octombrie 1999, privind transformarea acestui contract

în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.

Întrucât pârâta 2 a refuzat încheierea contractului

de leasing imobiliar, a fost promovată acțiunea judecătorească, iar prin

sentința nr. 283 din 23 noiembrie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis

acțiunea, reținându-se că, la Complexul A., a făcut investiții de 2.858.806.136

lei.

Reclamanta a mai susținut încălcarea prevederilor

art. 7 din O.U.G. nr. 32/1998 și art. 5 lit. d) din H.G. nr. 865 /1998,

potrivit cărora, în cazul privatizării, pachetul de acțiuni F.P.S., deținut la

societățile de turism, se va vinde „pe piața de capital sau prin licitație

publică, cu plata integral sau în rate. Or, contrar acestor modalități de

vânzare, pârâta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului (fost, F.P.S.) a ales calea vânzării acțiunilor prin

negociere.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și

contencios administrativ, prin sentința nr. 117 din 23 mai 2001, a admis

acțiunea reclamantei SC A. SRL Sovata, dispunând anularea formelor și actelor

de privatizare întocmite în vederea vânzării prin negociere directă a

pachetului de acțiuni Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului din capitalul social al pârâtei, SC B.C. SA Sovata,

conform anunțurilor publicitare din ziarul local „C.L.” nr. 230 din 21

noiembrie 2000 și ziarul central „R.L.” din 11 decembrie 2000, ce urma să se

organizeze în data de 21 decembrie 2000.

S-a dispus suspendarea oricăror vânzări ale acelorași

acțiuni, întemeiate pe dispozițiile H.G. nr. 423/2000.

A fost respinsă excepția de necompetență teritorială

a instanței sesizate, invocată de către pârâta, Autoritatea pentru Privatizare

și Administrarea Participațiilor Statului București, sucursala regională centrală

Brașov.

Pârâtele au fost obligate la 123.000 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut

că privatizarea societăților comerciale de turism cu profil balneoclimateric

s-a inițiat de către F.P.S., ca urmare a mandatului primit, în acest sens, prin

H.G. nr. 423 din 19 mai 2000.

Demersul de privatizare - publicațiile arătate în

acțiune, vânzarea prin negociere directă, ce urma să se organizeze la 21

decembrie 2000, nu a fost finalizat de Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului până la 29 martie 2001, când, prin O.U.G.

nr. 52, art. 11 alin. (1), s-a abrogat O.U.G. nr. 32/1998, dar și H.G. nr. 423/2000,

prin care Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor

Statului a primit mandatul de privatizare.

S-a reținut de către instanță că, în condițiile

revocării mandatului acordat prin H.G. nr. 423/2000, Autoritatea pentru

Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului nu mai are împuternicirea

legală de a efectua acte de privatizare, fiind aplicabile prevederile art. 1552

pct. 1 C. civ.

Instanța a mai reținut că, contractul de locație de

gestiune nr. 4 din 29 aprilie 1991, intervenit între SC A. SRL Sovata și pârâta

2 a fost transformat în contract de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de

vânzare. Prin sentința 283 din 23 octombrie 2000 a Curții de Apel Târgu Mureș,

pârâta 2 a fost obligată la încheierea contractului de leasing.

Împotriva acestei sentințe, pârâta 1, Autoritatea

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, a

formulat, la 4 iunie 2001, în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 301

C. proc. civ., recurs, prin care a invocat nerespectarea art. 304 pct. 3, art.

2 pct. 1 lit. a) și art. 720

10

C. proc. civ., precum și art. 1201 C.

civ.

S-au adus următoarele critici:

- a fost încălcată competența materială, respectiv,

art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și art. 720

10

C. proc. civ., potrivit

cărora, ca urmare a modificărilor procedurale intervenite prin O.U.G. nr.

138/2000, începând cu 2 mai 2001, litigiile referitoare la activitatea de

privatizare se soluționează de instanțele care au competența de judecată a

proceselor și cererilor în materie comercială, adică de tribunal [art. 2 pct. 1

lit. a) C. proc. civ.] deci, greșit s-a soluționat de Curtea de apel.

- s-a încălcat principiul autorității de lucru

judecat, conform art. 1201 C. civ., întrucât, printr-o hotărâre anterioară a

Curții de Apel Târgu Mureș nr. 315 din 19 decembrie 2000, pe calea Ordonanței

președințiale, s-a formulat aceeași cerere, suspendarea licitației de vânzare a

acțiunilor din 21 decembrie 2000, litigiul având aceleași părți. Hotărârea

pronunțată, de admitere a cererii de suspendare, a fost casată de Curtea

Supremă de Justiție prin decizia nr. 1569 din 13 martie 2001.

Cu înscrisul nr. DJ/17769 din 10 octombrie 2001, Autoritatea

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului a depus, direct la

Curtea Supremă de Justiție, precizări la recursul declarat la 4 iunie 2001.

Aceste precizări au fost depuse în ședința de

judecată din 11 octombrie 2001, conform mențiunilor din încheierea de ședință

de la acea dată și constituie motive noi de recurs.

Împotriva sentinței menționate a declarat recurs și

pârâta 2, SC B.C. SA Sovata, la 18 iunie 2001, cu respectarea termenului legal

de 15 zile, în raport cu data comunicării hotărârii, 4 iunie 2001.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., care se referă la greșita alcătuire a instanței.

Se constată, din motivele de recurs, că sunt

formulate alte critici decât alcătuirea instanței, și anume:

- lipsa calității procesuale pasive a SC B.C. SA

Sovata, întrucât nu a fost indicată în petitul acțiunii. Această excepție,

ridicată prin întâmpinare, a fost soluționată greșit odată cu fondul.

Nu s-a avut în vedere că, întrucât acțiunile aparțin

pârâtei, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor

Statului, acesta este parte în contractul de vânzare-cumpărare, iar SC B.C. SA

nu poate influența, în nici un fel, hotărârea de a vinde sau nu a

proprietarilor acțiunilor.

- lipsa calității procesuale active a reclamantei,

întrucât aceasta nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare.

Faptul că deține acțiuni la SC B.C. SA ori că

privatizarea acesteia face obiectul altor litigii în care este implicată

reclamanta, nu justifică calitatea procesuală a acesteia.

- soluționarea cauzei s-a făcut cu încălcarea

dispozițiilor legale privind judecarea „de urgență și cu precădere” a

litigiilor, privind privatizarea societăților comerciale (art. 32

31

din O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările aduse prin Legea nr. 99/1999).

S-au acordat mai multe termene, s-a amânat

pronunțarea, astfel încât hotărârea a venit tardiv, după vânzarea pachetului de

acțiuni (18 mai 2001).

- excepția autorității de lucru judecat, întrucât

exista tripla identitate de obiect, cauză și părți, între cauza de față și

dosarul soluționat de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința nr. 315 din 19

decembrie 2000, prin care s-a admis, prin Ordonanță președințială, cererea de

suspendare a oricăror forme de vânzare a pachetului de acțiuni (art. 1201 C.

civ.).

- greșit s-a reținut de către instanță, pe fond, că

prin abrogarea H.G. nr. 423/2000, prin care s-a acordat mandat F.P.S.-ului în

privatizarea SC B.C. SA, aceasta nu se mai poate implica în procedura de

privatizare.

Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului, fiind o instituție care are drept scop privatizarea,

este obligată prin lege să se implice în acest proces.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat, la 13

noiembrie 2001, întâmpinare la recursurile pârâtelor.

A solicitat să se rețină că „precizările” depuse de Autoritatea

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, la termenul de

judecată din 11 octombrie 2001, prin care se completează motivele de recurs

inițiale, sunt nule, fiind formulate cu depășirea termenului de 15 zile de la

comunicarea sentinței (art. 301 și 303 C. proc. civ.), depuse direct la C.S.J.

(art. 302 C. proc. civ.).

Intimata a solicitat respingerea recursului Autorității

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, declarat în

termen, susținând, în esență, că excepția de apel este nefondată față de data

formulării acțiunii, 6 februarie 2001, având în vedere data intrării în vigoare

a art. 720

10

C. proc. civ., introdus prin O.U.G. nr. 138/2000, și

anume, 2 mai 2001.

În ce privește excepția autorității de lucru judecat,

a cerut să fie respinsă, neexistând același obiect, sentința nr. 315 din 2000

fiind pronunțată într-o cerere de ordonanță președințială, având ca obiect

suspendarea vremelnică a vânzării de acțiuni, pe când, în dosarul de față,

acțiunea privește fondul cauzei, valabilitatea formelor și actelor întreprinse

pentru privatizare.

În ce privește recursul SC B.C. SA Sovata, intimata a

cerut respingerea acestuia ca nefondat.

Lipsa de calitate procesuală pasivă, invocată de

recurentă, este infirmată de apărările pe fondul cauzei. Citarea acesteia în

cauză, s-a dispus de instanță, în baza rolului activ, pentru o corectă

soluționare.

În ce privește lipsa calității procesuale active,

intimata cere respingerea excepției, întrucât procedura de privatizare a fost

afectată de cauze de nulitate absolută, care pot fi invocate de orice persoană

interesată.

Cu adresa nr. DJ/4540 din 28 martie 2002, Autoritatea

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului a răspuns la

întâmpinarea SC A. SRL Sovata, susținând că Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului, ca deținătoare de acțiuni, este singura

implicată în procesul de privatizare, chiar după abrogarea H.G. nr. 423/2001 și

revocarea mandatului în privatizarea pârâtei 2. Pe de altă parte, prin O.U.G.

nr. 7/2001, nu este trecută în portofoliul Ministerului Turismului, SC B.C. SA

Sovata.

Prin încheierea din 30 octombrie 2002, Curtea Supremă

de Justiție, secția comercială a respins excepția necompetenței materiale

invocată de recurente.

În ședința din 25 martie 2003, recurenta, Autoritatea

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, a

formulat note scrise, prin care a susținut 3 excepții pe care le-a considerat

absolute, peremtorii, și anume:

- excepția lipsei de interes a acțiunii pentru

reclamantă, care nu a participat la procesul de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Reclamanta nu poate să invoce nulitatea absolută,

întrucât a urmat un interes privat, obținerea dreptului de proprietate asupra

unui bun proprietatea privată;

- excepția lipsei calității procesuale a intimatei,

întrucât nu a participat la procesul de privatizare, astfel că nu poate cere

anularea formelor și actelor întreprinse în acest scop;

- intimata nu justifică nici un drept subiectiv, pe

care să-l fi exercitat cu bună credință și, în limitele sale, în cadrul

termenului legal prevăzut, întrucât nu a depus nici o ofertă de a participa la

procesul de privatizare.

S-au formulat și alte critici privind fondul cauzei,

așa cum reiese din notele scrise, emise la data de 25 martie 2003, dar acestea

fiind tardive, nu pot fi examinate.

Curtea, din verificarea actelor și lucrărilor

dosarului, reține următoarele cu privire la recursul Autorității pentru

Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București:

Prin recursul declarat în termenul legal, s-au

invocat două excepții:

- necompetența materială a Curții de Apel de a judeca

litigiul în primă instanță, considerându-se că, urmare a modificărilor

procedurale aduse prin O.G. nr. 138/2000, competența revenea tribunalului,

conform art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 720

10

C. proc. civ.

Această excepție a fost respinsă de Curtea Supremă de

Justiție, secția comercială, prin încheierea din 30 octombrie 2002.

Într-adevăr, la data introducerii acțiunii, 6

februarie 2001, competența soluționării cererii revenea, în primă instanță,

curții de apel [art. 4

3

alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997 și pct. 2.15

din Normele metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 450/1999].

Modificările procedurale aduse prin O.G. nr. 138/2000,

cuprinse în cap. XIV: „Dispoziții privind soluționarea litigiilor în materie

comercială” din codul de procedură civilă, au stabilit, în adevăr, în art. 720

10

C. civ. că litigiile privind desfășurarea activității în scopul privatizării,

precum și obligațiile contractate în cadrul acestei activități, se soluționează

de către instanțele care au competența de judecată a proceselor și cererilor în

materie comercială, potrivit dispozițiilor procedurale în această materie”.

Rezultă că, prin trimitere la dispozițiile de drept

comun, în materie comercială - art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalul

are competența de a soluționa procesele și cererile în materie comercială al

căror obiect este neevaluabil în bani, cum este cazul în speță.

Numai că această competență se aplică cererilor

introduse începând cu 2 mai 2001, data intrării în vigoare a O.G. nr. 138/2000.

Pentru o corectă aplicare, în Dispozițiile finale,

Cartea VII-a, s-a prevăzut, în art. 725 alin. (2) C. proc. civ. că „procesele

în curs de judecată, la data schimbării competenței instanțelor învestite, vor

continua să fie judecate de acele instanțe”.

Este cazul în speță, Curtea de Apel București, fiind

învestită cu soluționarea cauzei la 6 februarie 2001, astfel că și-a păstrat

competența soluționării cauzei. Ca urmare, excepția necompetenței instanței a

fost respinsă întemeiat prin încheierea din 30 octombrie 2002.

- excepția autorității de lucru judecat, invocată de

ambele recurente, este de respins, întrucât:

Nu există identitate de părți, obiect și cauză, între

litigiul de față și litigiul invocat de recurentă, dosarul nr. 1520 din 2000 fiind

soluționat de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 315 din 19

decembrie 2000.

Obiectul prezentului litigiu privește anularea

formelor și actelor de privatizare în vederea vânzării prin negociere directă a

pachetului de acțiuni deținut de Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului din capitalul social al SC B.C. SA, pe

când, în dosarul invocat, obiectul cererii l-a constituit suspendarea

vremelnică a vânzării acțiunilor de către Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului

Cauza, de asemenea, este diferită.

În dosarul de față, cererea este fundamentată pe

legislația ce guvernează procedura privatizării societăților comerciale în

turism. Este o acțiune de fond, de drept comun, pe când în dosarul 1520/2000,

acțiunea este fundamentată pe ordonanță președințială, conform art. 581 C.

proc. civ. În cadrul acestei proceduri, instanța nu rezolvă fondul dreptului,

astfel că sentința pronunțată nu are autoritate de lucru judecat față de o

acțiune de drept comun.

Ca urmare, nefiind îndeplinită condiția triplei

identități, prevăzută de art. 1201 C. civ., excepția autorității de lucru

judecat este de respins.

În ce privesc motivele de recurs depuse de Autoritatea

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, la 11 octombrie

2001, se constată ca fiind tardive în raport cu data comunicării sentinței

atacate, 4 iunie 2001.

Nulitatea motivelor de recurs se reține în raport cu art.

306 alin. (1) C. proc. civ., dar și față de art. 302 C. proc. civ., prin

depunerea acestora direct la instanța de recurs.

În ce privește excepțiile formulate de Autoritatea

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului la 25 mai 2003,

s-a constatat următoarele:

- Excepția lipsei de interes a acțiunii

Lipsa de interes a reclamantei este motivată de

recurentă prin neparticiparea de către reclamantă la procesul de vânzare-cumpărare

de acțiuni.

Dar, interesul se analizează în raport cu obiectul

acțiunii, care nu l-a constituit vânzarea-cumpărarea de acțiuni, ci procedura

prealabilă, anunțurile de vânzare, mai precis, s-a solicitat anularea formelor

și actelor premergătoare momentului privatizării, iar interesul exista, și

anume, respectarea prevederilor legale imperative, sancționate cu nulitatea.

Schimbarea structurii acționariatului SC B.C. SA,

prin vânzarea acțiunilor de către Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului, pot influența raporturile juridice

dintre această societate și intimata-reclamantă (contractul de locație a

gestiunii având ca obiect Hotelul A., transformat în leasing imobiliar).

Încălcarea normelor imperative ale legii, sancționate cu nulitatea, supun

aceleași sancțiuni și actele ulterioare ce ar urma să se încheie de părți.

Față de cele de mai sus, excepția se respinge ca fără

temei.

Excepția lipsei calității procesuale active a

intimatei SC A. SRL

Susținerea recurentei, în sensul că, prin

neparticipare la procesul de privatizare, vânzarea de acțiuni ale Autorității

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, respectiv, prin

nedepunerea unei oferte de cumpărare, reclamanta nu-și poate justifica

calitatea procesuală activă, se respinge.

Acesta întrucât, așa cum s-a arătat mai sus,

reclamanta nu a atacat vânzare-cumpărarea de acțiuni, ci actele premergătoare

în momentul sesizării instanței, fiind publicate doar anunțurile de vânzare.

Oferta de vânzare, participarea la negociere directă,

vânzare-cumpărarea propriu-zisă, erau momente ulterioare, astfel că, fără

temei, recurenta leagă calitatea procesuală activă a reclamantei de aceste

faze.

Tocmai încălcarea normelor imperative a legislației

privatizării, H.G. nr. 450/1999, H.G. nr. 423/2000, O.U.G. nr. 52/2001, având

drept urmare încălcarea ordinii de drept, justifică legitimarea procesuală

activă a reclamantei, încercarea acesteia de anulare a formelor și actelor

întreprinse – anunțurile publicitare, pentru stoparea unei încercări de

privatizare a Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor

Statului, cu încălcarea prevederilor legale.

Instanța de fond a reținut întemeiat nerespectarea de

către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului

a prevederilor O.G. nr. 52 din 6 aprilie 2001, prin care i s-a retras mandatul

(acordat prin O.U.G. nr. 423/2000) de a organiza privatizarea societăților

comerciale de turism cu profil balneoclimateric, aceste atribuții fiind

preluate de Ministerul Turismului.

Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului, la data publicațiilor de vânzare, a încălcat și

prevederile H.G. nr. 450/1999 (art. 3.16) și Normele de aplicare a H.G. nr.

450/1999, privind privatizarea prin negociere directă.

Față de cele de mai sus, excepția invocată se

respinge.

- Excepția lipsei uni drept subiectiv exercitat cu

bună credință, în termenul legal.

Existența unui drept subiectiv al reclamantei,

exercitarea acestuia în termenul legal, este o problemă de temeinicie, de

fondul cauzei, care se analizează în raport cu actele și probele din dosar.

Greșit recurenta o invocă ca o excepție de ordine

publică, astfel că acest motiv de recurs este nul, conform art. 306 C. proc.

civ., fiind formulat cu depășirea termenului legal.

- Cu privire la recursul SC B.C. SA Sovata:

O parte din criticile acestei recurente, și anume,

pct. 2 - lipsa calității procesuale active a reclamantei și pct. 4 - excepția

autorității de lucru judecat, au fost invocate și în recursul Autorității

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, astfel că au fost

analizate mai sus și respinse.

În ce privește restul motivelor de recurs:

- Excepția lipsei calității procesuale pasive a SC

B.C. SA:

Din actele și lucrărilor dosarului se reține că

această pârâtă, SC B.C. SA, a acceptat măsura din oficiu a instanței de fond,

de introducere în cauză, măsură care se impunea, întrucât litigiul privea

tocmai privatizarea acestei societăți. Or, dispozițiile legale în materie,

respectiv, O.U.G. nr. 88/1997, H.G. nr. 450/1999, prevăd o serie de obligații

ce revin societăților cuprinse în privatizare cum ar fi: prezentarea de date

privind situația economico-financiară, obligațiile de mediu, date de

identificare, întocmirea dosarului de prezentare pentru privatizare, etc.

De altfel, modul de participare a pârâtei 2,

depunerea întâmpinării, participarea la ședințele de judecată, prin concluzii

orale și scrise, formularea recursului, cu criticile de fond, fac convingerea

că SC B.C. SA și-a manifestat activ calitatea de pârâtă, astfel că excepția

invocată este de respins.

Critica, privind nerespectarea de către instanța de

fond a obligației de soluționare a cauzei cu urgență, nu poate fi reținută,

întrucât nu se cuprinde în cele 10 motive de recurs, prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

În adevăr, art. 720

6

C. proc. civ. prevede

că litigiile, în materie comercială, se judecă cu precădere, instanța fiind

obligată să asigure desfășurarea cu celeritate a procesului, dar cu realizarea

drepturilor și obligațiilor părților.

În speță, se constată că instanța a respectat această

dispoziție legală, care, de altfel, nu este sancționată cu nulitatea, întrucât,

soluționarea cauzei în fond, în termen de cca. 4 luni, față de complexitatea

cauzei, s-a făcut, în adevăr, cu celeritate.

Motivul de recurs, privind greșita reținere a

retragerii mandatului Autorității pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului, privind privatizarea, prin abrogarea H.G. nr. 523/2000,

este nefondat.

Așadar, critica este nefondată, întrucât, după cum

s-a arătat mai sus, mandatul primit de Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului, prin H.G. nr. 523/2000, a fost retras

prin abrogarea acestui act normativ prin O.U.G. nr. 52/2001, Ministerul

Turismului devenind instituția publică, reprezentant al statului român, în

procesul de privatizare.

Față de cele de mai sus, recursurile urmează să fie

respinse ca nefondate.

Intimata SC A. SRL Sovata, fiind îndreptățită la

cheltuieli de judecată în recurs, în temeiul art. 274 C. proc. civ., în lipsa

unor dovezi la dosar, are deschisă calea unei acțiuni separate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele Autoritatea

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București și SC B.C.

SA Sovata, împotriva deciziei nr. 117 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 aprilie

2003.