ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2153/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 februarie 2000, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâtele: Fondul de Proprietate de Stat și SC B.C. SA Sovata, solicitând anularea tuturor formelor, actelor întreprinse în vederea vânzării prin negociere a pachetului de acțiuni Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, fostul F.P.S., din capitalul social a SC B.C. SA Sovata, conform anunțurilor publicitare din ziarul local „C.L.” nr. 230 din 21 noiembrie 2000 și ziarul central „R.L.” din data de 11 decembrie 2000, ce urma să se organizeze în data de 21 decembrie 2000, ca fiind nelegală, și să se dispună suspendarea oricărei negocieri pentru vânzarea acelorași acțiuni până la rămânerea unei hotărâri irevocabile, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, privind privatizarea societăților din turism, și anume, O.U.G. nr. 32/1998 și H.G. nr. 865/1998. Nu s-a procedat la divizarea societăților, nu a existat acordul Ministerului Turismului și al Privatizării asupra vânzării întregului pachet de acțiuni deținut de F.P.S. [ art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 865/1998]. A mai susținut că a fost ignorat contractul de locație de gestiune încheiat cu pârâta, SC B.C. SA Sovata, precum și acordul A.N.T. cu nr. 197 din 25 octombrie 1999, privind transformarea acestui contract în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare. Întrucât pârâta 2 a refuzat încheierea contractului de leasing imobiliar, a fost promovată acțiunea judecătorească, iar prin sentința nr. 283 din 23 noiembrie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis acțiunea, reținându-se că, la Complexul A., a făcut investiții de 2.858.806.136 lei.

Reclamanta a mai susținut încălcarea prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 32/1998 și art. 5 lit. d) din H.G. nr. 865 /1998, potrivit cărora, în cazul privatizării, pachetul de acțiuni F.P.S., deținut la societățile de turism, se va vinde „pe piața de capital sau prin licitație publică, cu plata integral sau în rate. Or, contrar acestor modalități de vânzare, pârâta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (fost, F.P.S.) a ales calea vânzării acțiunilor prin negociere. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 117 din 23 mai 2001, a admis acțiunea reclamantei SC A. SRL Sovata, dispunând anularea formelor și actelor de privatizare întocmite în vederea vânzării prin negociere directă a pachetului de acțiuni Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului din capitalul social al pârâtei, SC B.C.

SA Sovata, conform anunțurilor publicitare din ziarul local „C.L.” nr. 230 din 21 noiembrie 2000 și ziarul central „R.L.” din 11 decembrie 2000, ce urma să se organizeze în data de 21 decembrie 2000. S-a dispus suspendarea oricăror vânzări ale acelorași acțiuni, întemeiate pe dispozițiile H.G. nr. 423/2000. A fost respinsă excepția de necompetență teritorială a instanței sesizate, invocată de către pârâta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, sucursala regională centrală Brașov. Pârâtele au fost obligate la 123.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că privatizarea societăților comerciale de turism cu profil balneoclimateric s-a inițiat de către F.P.S., ca urmare a mandatului primit, în acest sens, prin H.G.

nr. 423 din 19 mai 2000. Demersul de privatizare - publicațiile arătate în acțiune, vânzarea prin negociere directă, ce urma să se organizeze la 21 decembrie 2000, nu a fost finalizat de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului până la 29 martie 2001, când, prin O.U.G. nr. 52, art. 11 alin. (1), s-a abrogat O.U.G. nr. 32/1998, dar și H.G. nr. 423/2000, prin care Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului a primit mandatul de privatizare. S-a reținut de către instanță că, în condițiile revocării mandatului acordat prin H.G. nr. 423/2000, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului nu mai are împuternicirea legală de a efectua acte de privatizare, fiind aplicabile prevederile art. 1552 pct. 1 C. civ.

Instanța a mai reținut că, contractul de locație de gestiune nr. 4 din 29 aprilie 1991, intervenit între SC A. SRL Sovata și pârâta 2 a fost transformat în contract de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare. Prin sentința 283 din 23 octombrie 2000 a Curții de Apel Târgu Mureș, pârâta 2 a fost obligată la încheierea contractului de leasing. Împotriva acestei sentințe, pârâta 1, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, a formulat, la 4 iunie 2001, în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., recurs, prin care a invocat nerespectarea art. 304 pct. 3, art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 720 10 C. proc. civ., precum și art. 1201 C. civ.

S-au adus următoarele critici: - a fost încălcată competența materială, respectiv, art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și art. 720 10 C. proc. civ., potrivit cărora, ca urmare a modificărilor procedurale intervenite prin O.U.G. nr. 138/2000, începând cu 2 mai 2001, litigiile referitoare la activitatea de privatizare se soluționează de instanțele care au competența de judecată a proceselor și cererilor în materie comercială, adică de tribunal [art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.] deci, greșit s-a soluționat de Curtea de apel. - s-a încălcat principiul autorității de lucru judecat, conform art. 1201 C. civ., întrucât, printr-o hotărâre anterioară a Curții de Apel Târgu Mureș nr. 315 din 19 decembrie 2000, pe calea Ordonanței președințiale, s-a formulat aceeași cerere, suspendarea licitației de vânzare a acțiunilor din 21 decembrie 2000, litigiul având aceleași părți.

Hotărârea pronunțată, de admitere a cererii de suspendare, a fost casată de Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 1569 din 13 martie 2001. Cu înscrisul nr. DJ/17769 din 10 octombrie 2001, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului a depus, direct la Curtea Supremă de Justiție, precizări la recursul declarat la 4 iunie 2001. Aceste precizări au fost depuse în ședința de judecată din 11 octombrie 2001, conform mențiunilor din încheierea de ședință de la acea dată și constituie motive noi de recurs. Împotriva sentinței menționate a declarat recurs și pârâta 2, SC B.C. SA Sovata, la 18 iunie 2001, cu respectarea termenului legal de 15 zile, în raport cu data comunicării hotărârii, 4 iunie 2001. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., care se referă la greșita alcătuire a instanței. Se constată, din motivele de recurs, că sunt formulate alte critici decât alcătuirea instanței, și anume: - lipsa calității procesuale pasive a SC B.C. SA Sovata, întrucât nu a fost indicată în petitul acțiunii. Această excepție, ridicată prin întâmpinare, a fost soluționată greșit odată cu fondul. Nu s-a avut în vedere că, întrucât acțiunile aparțin pârâtei, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, acesta este parte în contractul de vânzare-cumpărare, iar SC B.C. SA nu poate influența, în nici un fel, hotărârea de a vinde sau nu a proprietarilor acțiunilor. - lipsa calității procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare.

Faptul că deține acțiuni la SC B.C. SA ori că privatizarea acesteia face obiectul altor litigii în care este implicată reclamanta, nu justifică calitatea procesuală a acesteia. - soluționarea cauzei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale privind judecarea „de urgență și cu precădere” a litigiilor, privind privatizarea societăților comerciale (art. 32 31 din O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările aduse prin Legea nr. 99/1999). S-au acordat mai multe termene, s-a amânat pronunțarea, astfel încât hotărârea a venit tardiv, după vânzarea pachetului de acțiuni (18 mai 2001). - excepția autorității de lucru judecat, întrucât exista tripla identitate de obiect, cauză și părți, între cauza de față și dosarul soluționat de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința nr. 315 din 19 decembrie 2000, prin care s-a admis, prin Ordonanță președințială, cererea de suspendare a oricăror forme de vânzare a pachetului de acțiuni (art. 1201 C. civ.).

- greșit s-a reținut de către instanță, pe fond, că prin abrogarea H.G. nr. 423/2000, prin care s-a acordat mandat F.P.S.-ului în privatizarea SC B.C. SA, aceasta nu se mai poate implica în procedura de privatizare. Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, fiind o instituție care are drept scop privatizarea, este obligată prin lege să se implice în acest proces. Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat, la 13 noiembrie 2001, întâmpinare la recursurile pârâtelor. A solicitat să se rețină că „precizările” depuse de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, la termenul de judecată din 11 octombrie 2001, prin care se completează motivele de recurs inițiale, sunt nule, fiind formulate cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinței (art. 301 și 303 C. proc.

civ.), depuse direct la C.S.J. (art. 302 C. proc. civ.). Intimata a solicitat respingerea recursului Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, declarat în termen, susținând, în esență, că excepția de apel este nefondată față de data formulării acțiunii, 6 februarie 2001, având în vedere data intrării în vigoare a art. 720 10 C. proc. civ., introdus prin O.U.G. nr. 138/2000, și anume, 2 mai 2001. În ce privește excepția autorității de lucru judecat, a cerut să fie respinsă, neexistând același obiect, sentința nr. 315 din 2000 fiind pronunțată într-o cerere de ordonanță președințială, având ca obiect suspendarea vremelnică a vânzării de acțiuni, pe când, în dosarul de față, acțiunea privește fondul cauzei, valabilitatea formelor și actelor întreprinse pentru privatizare.

În ce privește recursul SC B.C. SA Sovata, intimata a cerut respingerea acestuia ca nefondat. Lipsa de calitate procesuală pasivă, invocată de recurentă, este infirmată de apărările pe fondul cauzei. Citarea acesteia în cauză, s-a dispus de instanță, în baza rolului activ, pentru o corectă soluționare. În ce privește lipsa calității procesuale active, intimata cere respingerea excepției, întrucât procedura de privatizare a fost afectată de cauze de nulitate absolută, care pot fi invocate de orice persoană interesată. Cu adresa nr. DJ/4540 din 28 martie 2002, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului a răspuns la întâmpinarea SC A. SRL Sovata, susținând că Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, ca deținătoare de acțiuni, este singura implicată în procesul de privatizare, chiar după abrogarea H.G.

nr. 423/2001 și revocarea mandatului în privatizarea pârâtei 2. Pe de altă parte, prin O.U.G. nr. 7/2001, nu este trecută în portofoliul Ministerului Turismului, SC B.C. SA Sovata. Prin încheierea din 30 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială a respins excepția necompetenței materiale invocată de recurente. În ședința din 25 martie 2003, recurenta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, a formulat note scrise, prin care a susținut 3 excepții pe care le-a considerat absolute, peremtorii, și anume: - excepția lipsei de interes a acțiunii pentru reclamantă, care nu a participat la procesul de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Reclamanta nu poate să invoce nulitatea absolută, întrucât a urmat un interes privat, obținerea dreptului de proprietate asupra unui bun proprietatea privată; - excepția lipsei calității procesuale a intimatei, întrucât nu a participat la procesul de privatizare, astfel că nu poate cere anularea formelor și actelor întreprinse în acest scop; - intimata nu justifică nici un drept subiectiv, pe care să-l fi exercitat cu bună credință și, în limitele sale, în cadrul termenului legal prevăzut, întrucât nu a depus nici o ofertă de a participa la procesul de privatizare. S-au formulat și alte critici privind fondul cauzei, așa cum reiese din notele scrise, emise la data de 25 martie 2003, dar acestea fiind tardive, nu pot fi examinate.

Curtea, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele cu privire la recursul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București: Prin recursul declarat în termenul legal, s-au invocat două excepții: - necompetența materială a Curții de Apel de a judeca litigiul în primă instanță, considerându-se că, urmare a modificărilor procedurale aduse prin O.G. nr. 138/2000, competența revenea tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 720 10 C. proc. civ. Această excepție a fost respinsă de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin încheierea din 30 octombrie 2002. Într-adevăr, la data introducerii acțiunii, 6 februarie 2001, competența soluționării cererii revenea, în primă instanță, curții de apel [art. 4 3 alin. (3) din O.U.G.

nr. 88/1997 și pct. 2.15 din Normele metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 450/1999]. Modificările procedurale aduse prin O.G. nr. 138/2000, cuprinse în cap. XIV: „Dispoziții privind soluționarea litigiilor în materie comercială” din codul de procedură civilă, au stabilit, în adevăr, în art. 720 10 C. civ. că litigiile privind desfășurarea activității în scopul privatizării, precum și obligațiile contractate în cadrul acestei activități, se soluționează de către instanțele care au competența de judecată a proceselor și cererilor în materie comercială, potrivit dispozițiilor procedurale în această materie”. Rezultă că, prin trimitere la dispozițiile de drept comun, în materie comercială - art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., tribunalul are competența de a soluționa procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani, cum este cazul în speță. Numai că această competență se aplică cererilor introduse începând cu 2 mai 2001, data intrării în vigoare a O.G. nr. 138/2000. Pentru o corectă aplicare, în Dispozițiile finale, Cartea VII-a, s-a prevăzut, în art. 725 alin. (2) C. proc. civ. că „procesele în curs de judecată, la data schimbării competenței instanțelor învestite, vor continua să fie judecate de acele instanțe”. Este cazul în speță, Curtea de Apel București, fiind învestită cu soluționarea cauzei la 6 februarie 2001, astfel că și-a păstrat competența soluționării cauzei.

Ca urmare, excepția necompetenței instanței a fost respinsă întemeiat prin încheierea din 30 octombrie 2002. - excepția autorității de lucru judecat, invocată de ambele recurente, este de respins, întrucât: Nu există identitate de părți, obiect și cauză, între litigiul de față și litigiul invocat de recurentă, dosarul nr. 1520 din 2000 fiind soluționat de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 315 din 19 decembrie 2000. Obiectul prezentului litigiu privește anularea formelor și actelor de privatizare în vederea vânzării prin negociere directă a pachetului de acțiuni deținut de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului din capitalul social al SC B.C.

SA, pe când, în dosarul invocat, obiectul cererii l-a constituit suspendarea vremelnică a vânzării acțiunilor de către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului Cauza, de asemenea, este diferită. În dosarul de față, cererea este fundamentată pe legislația ce guvernează procedura privatizării societăților comerciale în turism. Este o acțiune de fond, de drept comun, pe când în dosarul 1520/2000, acțiunea este fundamentată pe ordonanță președințială, conform art. 581 C. proc. civ. În cadrul acestei proceduri, instanța nu rezolvă fondul dreptului, astfel că sentința pronunțată nu are autoritate de lucru judecat față de o acțiune de drept comun. Ca urmare, nefiind îndeplinită condiția triplei identități, prevăzută de art. 1201 C. civ., excepția autorității de lucru judecat este de respins.

În ce privesc motivele de recurs depuse de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, la 11 octombrie 2001, se constată ca fiind tardive în raport cu data comunicării sentinței atacate, 4 iunie 2001. Nulitatea motivelor de recurs se reține în raport cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., dar și față de art. 302 C. proc. civ., prin depunerea acestora direct la instanța de recurs. În ce privește excepțiile formulate de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului la 25 mai 2003, s-a constatat următoarele: - Excepția lipsei de interes a acțiunii Lipsa de interes a reclamantei este motivată de recurentă prin neparticiparea de către reclamantă la procesul de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Dar, interesul se analizează în raport cu obiectul acțiunii, care nu l-a constituit vânzarea-cumpărarea de acțiuni, ci procedura prealabilă, anunțurile de vânzare, mai precis, s-a solicitat anularea formelor și actelor premergătoare momentului privatizării, iar interesul exista, și anume, respectarea prevederilor legale imperative, sancționate cu nulitatea. Schimbarea structurii acționariatului SC B.C. SA, prin vânzarea acțiunilor de către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, pot influența raporturile juridice dintre această societate și intimata-reclamantă (contractul de locație a gestiunii având ca obiect Hotelul A., transformat în leasing imobiliar). Încălcarea normelor imperative ale legii, sancționate cu nulitatea, supun aceleași sancțiuni și actele ulterioare ce ar urma să se încheie de părți.

Față de cele de mai sus, excepția se respinge ca fără temei. Excepția lipsei calității procesuale active a intimatei SC A. SRL Susținerea recurentei, în sensul că, prin neparticipare la procesul de privatizare, vânzarea de acțiuni ale Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, respectiv, prin nedepunerea unei oferte de cumpărare, reclamanta nu-și poate justifica calitatea procesuală activă, se respinge. Acesta întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta nu a atacat vânzare-cumpărarea de acțiuni, ci actele premergătoare în momentul sesizării instanței, fiind publicate doar anunțurile de vânzare. Oferta de vânzare, participarea la negociere directă, vânzare-cumpărarea propriu-zisă, erau momente ulterioare, astfel că, fără temei, recurenta leagă calitatea procesuală activă a reclamantei de aceste faze.

Tocmai încălcarea normelor imperative a legislației privatizării, H.G. nr. 450/1999, H.G. nr. 423/2000, O.U.G. nr. 52/2001, având drept urmare încălcarea ordinii de drept, justifică legitimarea procesuală activă a reclamantei, încercarea acesteia de anulare a formelor și actelor întreprinse – anunțurile publicitare, pentru stoparea unei încercări de privatizare a Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, cu încălcarea prevederilor legale. Instanța de fond a reținut întemeiat nerespectarea de către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului a prevederilor O.G. nr. 52 din 6 aprilie 2001, prin care i s-a retras mandatul (acordat prin O.U.G.

nr. 423/2000) de a organiza privatizarea societăților comerciale de turism cu profil balneoclimateric, aceste atribuții fiind preluate de Ministerul Turismului. Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, la data publicațiilor de vânzare, a încălcat și prevederile H.G. nr. 450/1999 (art. 3.16) și Normele de aplicare a H.G. nr. 450/1999, privind privatizarea prin negociere directă. Față de cele de mai sus, excepția invocată se respinge. - Excepția lipsei uni drept subiectiv exercitat cu bună credință, în termenul legal. Existența unui drept subiectiv al reclamantei, exercitarea acestuia în termenul legal, este o problemă de temeinicie, de fondul cauzei, care se analizează în raport cu actele și probele din dosar.

Greșit recurenta o invocă ca o excepție de ordine publică, astfel că acest motiv de recurs este nul, conform art. 306 C. proc. civ., fiind formulat cu depășirea termenului legal. - Cu privire la recursul SC B.C. SA Sovata: O parte din criticile acestei recurente, și anume, pct. 2 - lipsa calității procesuale active a reclamantei și pct. 4 - excepția autorității de lucru judecat, au fost invocate și în recursul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, astfel că au fost analizate mai sus și respinse. În ce privește restul motivelor de recurs: - Excepția lipsei calității procesuale pasive a SC B.C. SA: Din actele și lucrărilor dosarului se reține că această pârâtă, SC B.C.

SA, a acceptat măsura din oficiu a instanței de fond, de introducere în cauză, măsură care se impunea, întrucât litigiul privea tocmai privatizarea acestei societăți. Or, dispozițiile legale în materie, respectiv, O.U.G. nr. 88/1997, H.G. nr. 450/1999, prevăd o serie de obligații ce revin societăților cuprinse în privatizare cum ar fi: prezentarea de date privind situația economico-financiară, obligațiile de mediu, date de identificare, întocmirea dosarului de prezentare pentru privatizare, etc. De altfel, modul de participare a pârâtei 2, depunerea întâmpinării, participarea la ședințele de judecată, prin concluzii orale și scrise, formularea recursului, cu criticile de fond, fac convingerea că SC B.C.

SA și-a manifestat activ calitatea de pârâtă, astfel că excepția invocată este de respins. Critica, privind nerespectarea de către instanța de fond a obligației de soluționare a cauzei cu urgență, nu poate fi reținută, întrucât nu se cuprinde în cele 10 motive de recurs, prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În adevăr, art. 720 6 C. proc. civ. prevede că litigiile, în materie comercială, se judecă cu precădere, instanța fiind obligată să asigure desfășurarea cu celeritate a procesului, dar cu realizarea drepturilor și obligațiilor părților. În speță, se constată că instanța a respectat această dispoziție legală, care, de altfel, nu este sancționată cu nulitatea, întrucât, soluționarea cauzei în fond, în termen de cca.

4 luni, față de complexitatea cauzei, s-a făcut, în adevăr, cu celeritate. Motivul de recurs, privind greșita reținere a retragerii mandatului Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, privind privatizarea, prin abrogarea H.G. nr. 523/2000, este nefondat. Așadar, critica este nefondată, întrucât, după cum s-a arătat mai sus, mandatul primit de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, prin H.G. nr. 523/2000, a fost retras prin abrogarea acestui act normativ prin O.U.G. nr. 52/2001, Ministerul Turismului devenind instituția publică, reprezentant al statului român, în procesul de privatizare. Față de cele de mai sus, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.

Intimata SC A. SRL Sovata, fiind îndreptățită la cheltuieli de judecată în recurs, în temeiul art. 274 C. proc. civ., în lipsa unor dovezi la dosar, are deschisă calea unei acțiuni separate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București și SC B.C. SA Sovata, împotriva deciziei nr. 117 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2003.