ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1810/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la 17 februarie 2003, reclamantul N.V.E.V. a chemat în judecată pârâții Consiliul General al Municipiului București și Primăria sectorului 3, pentru ca prin sentința ce instanța va pronunța să-i lase în deplină proprietate imobilul situat în București. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit cu titlu de donație imobilul de la părinții săi prin actul de donație nr. 13225 din 24 noiembrie 1976 și că ulterior acesta a trecut în proprietatea statului în baza Decretului fostului Consiliu de Stat nr. 79 din 16 martie 1988, anexa 16 fila 1, ca efect al exproprierii.

Prin sentința civilă nr. 6020 din 18 aprilie 2000 a Judecătoriei sectorului 3, instanța și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, apreciind că nu este competentă material în raport de prevederile art. 2 lit. e) C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, iar prin decizia nr. 539 din 15 mai 2001 instanța a admis acțiunea, cu motivarea că imobilul situat sectorul 4, a aparținut părinților reclamantului N.V. și N.V.R., aceștia gratificându-l pe fiul lor conform actului autentificat sub nr. 13.225 din 24 noiembrie 1976 și transcris sub nr. 15675/1976 de fostul Notariat de Stat sector 4, donatorii păstrându-și un drept de uzufruct.

Imobilul mai sus individualizat a fost preluat de stat prin decretul de expropriere nr. 79 din 6 martie 1988, figurând în listele anexe cu o suprafață construită de 108,90 mp. Scopul exproprierii l-a constituit realizarea unui ansamblu de locuințe, însă acesta nu a fost atins, din expertiza efectuată rezultând că nu a fost demolată construcția. Astfel, cum utilitatea publică nu a fost îndeplinită fiind aplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, acțiunea a fost admisă și a fost obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului București să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul, mai precis apartamentul nr.1 de la etajul 1 al imobilului mai sus individualizat, compus din 3 camere, dependințe și încăperea de la parter.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Consiliul General al Municipiului București criticând interpretarea instanței de fond în sensul că decretul de expropriere nr. 79 din 16 martie 1988 este emis mult anterior Legii nr. 33/1994 și că în acest mod s-au încălcat dispozițiile art. 15 din Constituția României care consacră principiul neretroactivității legii în timp. Prin decizia nr. 442 A din 18 octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în considerentele deciziei pronunțate, că, aplicarea imediată a legii noi cu privire la efectele prezente sau viitoare ale unei situații juridice create ulterior intrării în vigoare a acesteia, nu înseamnă că legea retroactivează și cum în cauza dedusă judecății reclamantul tinde a redobândi în posesie bunul pierdut, având în vedere că imobilul a trecut în proprietatea statului, ca efect al exproprierii, deci pentru a deservi unei utilități publice, care însă nu și-a îndeplinit scopul precum și în considerarea împrejurării că expropriatul nu a făcut o nouă declarare de utilitate publică, corect a apreciat instanța de fond asupra cauzei când a admis acțiunea în revendicare promovată de reclamantul N.V.E.V.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Consiliul General al Municipiului București, care a invocat pentru prima dată, în recurs, excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, potrivit art. 19 pct. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale „unitățile administrativ teritoriale sunt: comunele, orașele și județele”, acestea având, în temeiul art. 18 din aceeași lege, deplina capacitate, fiind persoane juridice, iar în conformitate cu dispozițiile art. 21 pct. 1 din Legea nr. 215/2001 „autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării, ca autorități executive”.

De asemenea, au fost invocate și dispozițiile art. 67 din Legea nr. 215/2001 potrivit cu care, Primarul general al capitalei reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice, recurenta învederând că acțiunea în revendicare trebuia soluționată în contradictoriu cu Municipiul București, prin Primarul său general nu cu Consiliul General al Municipiului București. În drept motivele de recurs au fost circumscrise în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Justificarea calității procesuale, definită pe tărâmul dreptului procesual „legitimatio ad causam” trebuie privită de instanțe, în intenția legiuitorului.

În speță, în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 215/2001, persoana juridică care are calitate procesuală în cauză este unitatea administrativ teritorială, în speță, Municipiul București, care își exercită drepturile și obligațiile prin cele două autorități ale sale, deliberativă – Consiliul General al Municipiului și executivă - Primarul General. Pe cale de consecință, indiferent dacă imobilul în litigiu a fost sau nu dobândit legal de stat, dacă a trecut în proprietatea statului ca efect al exproprierii, dacă utilitatea publică și-a atins sau nu scopul, în litigiile care au ca obiect dreptul de proprietate imobiliară, Statul este reprezentat la nivelul unităților administrativ-teritoriale de Consiliul General al Municipiului București prin Municipiul București, reprezentat de Primarul General.

Ca atare, Curtea va respinge recursul în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București, reprezentat legal de către Primarul General împotriva deciziei nr. 442/A din 18 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a III –a civilă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.