ÎCCJ, Decizia nr. 253/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 12 iunie 2001, S.C. C.R.W. S.R.L. București a chemat în judecată Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, cerând obligarea acestuia să-i achite

subvenția în valoare de 242.305.000 lei, prevăzută de H.G. nr. 297/2001, pe care

pârâtul a refuzat să o acorde.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamanta, deținând terenuri agricole în județul Mehedinți, le-a plantat cu

butași viță de vie cumpărați de la Stațiunea de Cercetare și Producție Viticolă

Drăgășani, în baza contractului nr. 5 din 8 martie 2000. S-a relevat că butașii

de viță de vie au fost trimiși reclamantei cu avizul de însoțire nr. 2230261

din 30 martie 2001, ultima tranșă din prețul lor fiind achitată cu factura nr.

4284593 din 9 februarie 2001.

Ca urmare a achiziționării acestor

butași, pentru efectuarea de plantații de viță de vie în campania agricolă din

primăvara anului 2001, reclamanta a cerut să i se acorde subvenția prevăzută în

H.G. nr. 297/2001, însă pârâtul a refuzat să o plătească și a respins plângerea

ce i s-a adresat, motivând că încheierea contractului și efectuarea plății au

avut loc înainte de data de 19 martie 2001, când a intrat în vigoare hotărârea

menționată.

Reclamanta a apreciat că refuzul de

a i se acorda subvenția este nelegal deoarece în actul normativ vizat nu este

specificată o anumită dată a efectuării lucrărilor agricole, ci se face

referire la întreaga campanie agricolă din primăvara anului 2001.

Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 953 din 28 iunie 2001, a

respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanta nu poate

beneficia de compensarea acordată prin H.G. nr. 297/2001 deoarece aceasta nu se

referă și la achizițiile efectuate anterior datei de 19 martie 2001, când

hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial.

Împotriva sentinței reclamanta a

declarat recurs, susținând că H.G. nr. 297/2001 se referă la campania agricolă

din primăvara anului 2001, fără a specifica data începerii acesteia, astfel că

nu se poate considera că aceasta ar fi aplicabilă numai de la 19 martie 2001,

când a fost publicată în Monitorul Oficial. S-a mai relevat că, oricum,

prevederile hotărârii menționate sunt aplicabile deoarece reclamanta a utilizat

materialul săditor după data de 30 martie 2001, când i-a fost livrat.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 1452 din 16 aprilie 2002, a admis

recursul și, casând sentința, a admis acțiunea în sensul obligării Ministerului

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor să plătească reclamantei subvenția

prevăzută de H.G. nr. 297/2001, în sumă de 242.305.000 lei.

S-a motivat că reclamanta

îndeplinește condițiile cerute de H.G. nr. 297/2001, deoarece din titlul și

cuprinsul acestei hotărâri rezultă că subvenția se acordă pentru achiziționarea

semințelor folosite în campania agricolă din primăvara anului 2001.

S-a subliniat că refuzul pârâtului

de a acorda subvenția pe motiv că plata butașilor a fost efectuată anterior

datei publicării actului normativ menționat în Monitorul Oficial nu se

justifică întrucât, pe lângă că reclamanta a intrat în posesia butașilor de

viță de vie ulterior datei de 19 martie 2001, când H.G. nr. 297/2001 a fost

publicată în Monitorul Oficial, esențial pentru acordarea subvenției este

faptul că butașii respectivi au fost folosiți în campania agricolă din

primăvara anului 2001, care a debutat anterior datei de 19 martie 2001.

Împotriva acestei decizii,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare, invocând dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

Susținându-se că decizia menționată

a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat

soluționarea greșită a cauzei pe fond, s-a învederat că, din moment ce prin

H.G. nr. 297/2001 nu s-a reglementat în mod expres că prevederile referitoare

la compensare ar fi aplicabile și în cazul materialului săditor achiziționat

anterior datei de 19 martie 2001, când această hotărâre a fost publicată în

Monitorul Oficial, reclamanta nu poate beneficia de subvenția solicitată pentru

că ar însemna ca respectivului act normativ să i se dea caracter retroactiv,

ceea ce ar fi inadmisibil în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din

Constituție și cu cele ale art. 1 C. civ.

În concluzie, s-a cerut casarea deciziei

pronunțate în recurs și menținerea sentinței.

Recursul în anulare nu este fondat.

Este adevărat că, în concordanță cu

principiul neretroactivității instituit în art. 15 alin. (2) din Constituție,

prin art. 1 C. civ. se prevede că „legea dispune numai pentru viitor”, precum

și că „ea nu are putere retroactivă”.

În speță, însă, instanța de recurs,

prin modul concret în care a făcut aplicarea prevederilor H.G. nr. 297/2001, nu

a încălcat dispozițiile art. 1 C. civ. referitoare la neretroactivitatea legii.

Astfel, atât din titlul, cât și din

cuprinsul H.G. nr. 297/2001, rezultă că reducerea prețului de cumpărare al

semințelor certificate din producția internă și, respectiv, compensarea în

cazul cumpărătorilor care fac dovada că au achiziționat semințele la preț

integral de la agenții economici autorizați se referă la materialul săditor

folosit la însămânțări în campania agricolă din primăvara anului 2001.

Este de observat că, potrivit

prevederilor art. 3 din hotărâre, cu referire la pct. 24 din anexa nr. 2, butașii

de viță de vie puteau fi achiziționați cu preț redus până la data de 20 aprilie

2001, condiție care a fost neîndoielnic respectată de către reclamantă.

Prin hotărâre, însă, nu s-a prevăzut

și termenul de la care cumpărătorii de semințe certificate deveneau beneficiari

ai reducerii și, respectiv, ai compensării de preț, ceea ce impune determinarea

acestui termen, în fiecare caz concret, în raport cu prevederea de ansamblu ca

achiziționarea semințelor certificate, respectiv, a materialului săditor, să fi

fost făcută în mod efectiv în vederea campaniei agricole din primăvara anului

2001.

A considera altfel, ar însemna să se

înlăture de la beneficiul instituit prin H.G. nr. 297/2001 tocmai societățile

și producătorii agricoli care au acționat cu diligență pentru a-și procura în

perioada optimă materialul necesar însămânțărilor, respectiv, plantațiilor

viticole în campania agricolă din primăvara anului 2001, ceea ce ar contraveni

însăși finalității urmărite prin adoptarea acelui act normativ.

În fine, se impune ca și în raport

cu dispozițiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora „la

actul normativ cu caracter temporar se va prevedea și perioada de aplicare sau

data încetării aplicării sale”, să se rețină că hotărârea menționată are

aplicabilitate pentru întreaga perioadă a campaniei agricole din primăvara

anului 2001, evident cu respectarea termenelor limită de procurare a

materialului săditor prevăzute în anexa nr. 2.

Or, așa cum s-a subliniat,

societatea comercială reclamantă a achiziționat întreaga cantitate de butași de

viță de vie în vederea înființării de plantații în campania agricolă din

primăvara anului 2001, preluând în acest scop butașii respectivi la data de 30

martie 2001, deci anterior termenului limită de 20 aprilie 2001, prevăzut la

pct. 24 din anexa nr. 2 la hotărâre, încât nu au existat temeiuri care să

justifice refuzul compensării solicitate.

De altfel, în raport cu specificul

înființării unei plantații de viță de vie, nici nu ar fi de conceput

contractarea, pregătirea portaltoilor butași viță de vie și livrarea acestora

într-un interval de timp atât de scurt, cum este cel cuprins între data de 19

martie 2001, când H.G. nr. 297/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial, și

aceea de 20 aprilie 2001, până la care puteau fi cumpărați butașii.

În consecință, rezultând că prin

decizia instanței de recurs nu s-a făcut o greșită aplicare a H.G. nr.

297/2001, urmează ca recursul în anulare să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1452 din 16 aprilie 2002 a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică azi,

22 septembrie 2003.