ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 533/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad în data de 6 decembrie 2010, sub nr. 8220/108/2010, reclamanta F.T. C.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâta SC T. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 41.744,75 euro -reprezentând contravaloare servicii plantare viță de vie; cu cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 512 din 16 martie 2011, Tribunalul Arad a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată reținând, în esență, că serviciile prestate de către aceasta în favoarea pârâtei au fost necorespunzătoare, ceea ce o îndreptățește pe aceasta din urmă să invoce excepția de neexecutare.

Astfel, s-a arătat că probatoriul administrat în cauză atestă faptul că, în temeiul contractului de prestări servicii din din 28 octombrie 2008, prelungit ulterior până la data de 31 martie 2009, F.T. C.S.A.S. a executat lucrări de plantație viță-de-vie în favoarea SC T. SRL - lucrările fiind recepționate prin procesul-verbal încheiat la data de 24 martie 2009. Tribunalul a apreciat ca întemeiate, însă, apărările pârâtei -referitoare la calitatea necorespunzătoare a lucrărilor- reținând că acestea rezultă din corespondența trimisă de pârâtă reclamantei coroborată cu împrejurarea că, printr-o altă convenție, și anume contractul de prestări servicii din 23 martie 2010 încheiat cu prestatoarea SC T. SRL, s-a convenit replantarea viței-de-vie care a făcut și obiect al primului contract.

S-a concluzionat, prin urmare, că neplata este consecința excepției de neexecutare a contractului invocată de pârâtă ca mijloc de apărare, întrucât încheierea unei noi convenții pentru replantarea viței-de-vie, în condițiile în care înainte de parcurgerea procedurii prealabile a concilierii directe, pârâta a semnalat calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate de reclamantă, nu se poate justifica decât pe considerentul unei neexecutări corespunzătoare a acestora. Din punct de vedere juridic, instanța a motivat că obligațiile reciproce ale părților își au temeiul în același contract, iar neexecutarea constă în calitatea necorespunzătoare a lucrărilor, care au determinat refacerea plantației; că, efect al acestui mijloc de apărare, se suspendă forța obligatorie a contractului, în sensul că nu poate fi cerută plata obligației executată necorespunzător.

Pentru considerentele arătate, Tribunalul a procedat la respingerea acțiunii. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta F.T. C S.A.S., solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. Prin Decizia civilă nr. 258 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, s-a admis apelul formulat de reclamanta F.T.C. Italia împotriva sentinței comerciale nr. 512 din 16 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, s-a schimbat în tot sentința în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamantă și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 41.744,75 euro sau contravaloarea acesteia în lei, la curul B.N.R.

la data plății; a fost obligată pârâta la plata sumei de 6371,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel. Cu titlu preliminar, instanța de apel a observat că pârâta nu contestă efectuarea de către reclamantă a lucrărilor de plantare a viței-de-vie pentru care se solicită obligarea sa la plata sumei de 41.744,75 euro, ci invocă numai neexecutarea corespunzătoare a acestor lucrări - ca urmare a faptului reclamanta că nu a asigurat plantarea viței de vie la o anumită adâncime (potrivit notelor de constatare întocmite de către inspectorii din cadrul Direcției Agricole Mehedinți), fiind, astfel, nevoită să replanteze întreaga suprafață, mecanizat, cu societatea SC T. SRL. De altfel, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, tocmai pentru că a considerat dovedită excepția de neexecutare a contractului, invocată de pârâtă.

În atare situație, verificarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate, presupune evaluarea probatoriul administrat în cauză, în scopul de a stabili dacă acesta justifică primirea excepției de neexecutare. Curtea de Apel a constatat că pârâta își susține excepția cu notele de constatare întocmite de către inspectorii din cadrul Direcției Agricole Mehedinți; cu contractul de prestări servicii. încheiat cu societatea SC T. SRL și cu corespondența purtată cu societatea reclamantă. Analizând mijloacele de probă invocate de pârâtă în susținerea excepției, instanța de apel a apreciat că acestea nu au aptitudinea de a dovedi împrejurarea că lucrările efectuate de către reclamantă au fost necorespunzătoare - așa încât aceasta să echivaleze, practic, cu neexecutarea lor.

În sensul celor de mai sus, Curtea a constatat că, atât din cuprinsul contractului de prestări servicii din 28 octombrie 2008, cât și din cuprinsul procesului-verbal de finalizare a lucrărilor din 24 martie 2009 (filele nr. 8-15 ds.

fond), rezultă, pe de-o parte, că lucrările de plantare efectuate de reclamantă s-au derulat la începutul anului 2009 (fiind finalizate la data de 24 martie 2009), iar pe de altă parte, că suprafața plantată a fost de 75,9 ha, având următoarea structură a soiurilor: - pe o suprafață de 19,21 ha - s-a plantat viță-de-vie altoită din soiul Cabernet Sauvignon, la o distanță de plantare de 2,20 m x 1,00 m, în densitate de 4.545 plante/ha; - pe o suprafață de 12,86 ha - s-a plantat viță-de-vie altoită din soiul M., la o distanță de plantare de 2,20 m x 1,00 m, în densitate de 4.545 plante/ha; - pe o suprafață de 6,18 ha - s-a plantat viță-de-vie altoită din soiul F.A., la o distanță de plantare de 2,20 m x 1,00 m, în densitate de 4.545 plante/ha; - pe o suprafață de 6,40 ha - s-a plantat viță-de-vie altoită din soiul F.N., la o distanță de plantare de 2,20 m x 1,00 m, în densitate de 4.545 plante/ha; - pe o suprafață de 18,48 ha - s-a plantat viță-de-vie altoită din soiul M.O., la o distanță de plantare de 2,20 m x 1,00 m, în densitate de 4.545 plante/ha; - pe o suprafață de 12,77 ha - s-a plantat viță-de-vie altoită din soiul S., la o distanță de plantare de 2,20 m x 1,00 m, în densitate de 4.545 plante/ha.

Ori, nota de constatare despre care se pretinde că ar fi fost întocmită de către inspectori din cadrul Direcției Agricole Mehedinți (cu toate că nu există nici o mențiune în cuprinsul actului - care să ateste faptul că ar emana de la această instituție) se referă la două planuri individuale, care însumează o suprafață totală de 132,5 ha, după cum urmează: - planul individual de 29,5 ha, depus în anul 2007, are structura de soiuri formată din: C.S. - 6,20 ha; merlot - 6,20 ha și C. - 17,10 ha; - planul individual de 103 ha, are structura de soiuri formată din: P.G. - 21,79 ha; C. - 59,10 ha; S. - 15,57 ha și C.S. - 6,20 ha. S-a constatat că, nici suprafețele, nici anul de înființare a culturilor și nici structura soiurilor nu corespund cu cele ce rezultă din contractul de prestări servicii și procesul-verbal de finalizare a lucrărilor încheiate între reclamanta F.T.

C S.A.S. și pârâta SC T. SRL Nici contractul pe care pârâta (în realitate - SC D.G.A.E. SRL) pretinde că l-ar fi încheiat cu SC T. SRL, în scopul replantării suprafeței plantată inițial de reclamantă, nu are aptitudinea de a proba susținerile acesteia, dat fiind faptul că acesta se referă, generic, doar la o suprafață de 103 ha - fără a cuprinde vreo mențiune cu privire la structura soiurilor și suprafața acestora, de natură să permită compararea celor două lucrări. În fine, cu privire la corespondența dintre părți, instanța de apel a constatat că aceasta nu are valoare probatorie, întrucât nu relevă decât afirmații ale pârâtei cu privire la caracterul defectuos al lucrărilor, fără a cuprinde vreo recunoaștere din partea reclamantei sub acest aspect.

Ori, numai dacă din cuprinsul corespondenței ar fi rezultat eventuale recunoașteri ale reclamantei cu privire la cele afirmate de pârâtă, un atare mijloc de probă ar fi putut fi reținut de instanță ca fiind apt de a dovedi excepția de neexecutare. Conluzionând, Curtea a reținut că atâta timp cât lucrările au fost efectuate și recepționate de pârâtă și nu s-a dovedit caracterul necorespunzător al acestora (în sensul că nu ar fi fost respectate specificațiile tehnice referitoare la adâncime și la distanța de plantare -pentru că reclamanta nu și-a asumat vreo obligație de rezultat, constând în prinderea viței de vie), pârâta este ținută la plata contravalorii lor, potrivit prevederilor art. 969 din vechiul C. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC T. SRL Drobeta Turnu Severin, invocând art. 304 alin. (9) și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului, pârâta a susținut că decizia pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că din toate înscrisurile depuse de părți reiese fără echivoc faptul că acel contract de prestări servicii, înregistrat din 28 octombrie 2008, a fost derulat în raza teritorială de competentă a Tribunalului Mehedinți, precum și faptul că din chiar obiectul contractului reiese că reclamanta trebuia să efectueze mai multe lucrări agricole, precum : de trasare a șirului de plante cu sistem G.P.S., transportul plantelor de viță-de-vie de la locul de descărcare, în câmp la locul de plantare, diverse lucrări de plantat a viței-de-vie cu mașini de plantat de tipul W.C.

și C.F. Toate aceste lucrări agricole s-au efectuat pe proprietatea subscrisei, ce deține o podgorie în comuna Punghina, sat Recea, județul Mehedinți, dovadă stând în acest sens actele adiționale încheiate la contractul de prestări servicii, I din 26 noiembrie 2008 ( încheiat la Drobeta Turnu Severin), II din 28 februarie 2009 (Turnu Severin). Deși reclamanta exhibă un contract de prestări servicii, în copie simplă, necertificată pentru conformitate, susține că nu reprezintă actele originale, aflate în arhiva subscrisei. Cu excepția actului adițional din 28 februarie 2009 ( încheiat la Turnu Severin ) semnat de împuternicitul asociatului majoritar, M.M., susține recurenta că toate celelalte înscrisuri nu sunt semnate de reprezentantul legal al pârâtei-debitoare SC T. SRL sau de împuternicitul acestuia.

Aceleași aspecte trebuie sesizate și la procesul-verbal de finalizare a lucrărilor din 24 martie 2009, declarația din 24 martie 2009 ș.a.m.d. De asemenea, susține faptul că toate înscrisurile depuse sunt vizate de către D.A.D.R. Mehedinți, tocmai, pentru faptul că podgoria se află pe raza acestui județ. Arată că a învederat reclamantei, încă din primăvara anului 2010, cu mult înainte de a fi parcursă procedura concilierii, că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în speță fiind vorba despre faptul că nu a plantat la o anumită adâncime (în acest sens a se vedea notele de constatare întocmite de către inspectorii din cadrul Direcției Agricole Mehedinți ), fiind nevoită recurenta a replanta întreaga suprafață, mecanizat, cu firma lui T.S.

(al cărui contract a fost depus la fond). Recurenta consideră că era imperativă administrarea de probe testimoniale, expertize, așa cum a solicitat și la Tribunalul Arad, neputând fi admis apelul intimatei-reclamante, doar pe înscrisuri, în condițiile în care s-a contestat calitatea lucrărilor și, implicit contractul încheiat cu aceasta. Arată că, întrucât nu sunt cunoscute dispozițiile în materie viticolă, sunt greșite reținerile referitoare întocmirea notei de constatare din 08 septembrie 2010, în sensul că nu ar emana de la această instituție, fiind de notorietate faptul că, aceste note de constatare se încheie de către reprezentanți, pe linie vitivinicolă, ai Ministerului Agriculturii, fiind însușite prin semnătură de către acești reprezentanți.

Mai arată recurenta și faptul că instanța de apel face o confuzie gravă în actele depuse la dosarul cauzei, arătând că, de fapt, decât SC D.G.A.E. SRL ar fi încheiat contract cu SC T. SRL. Recurenta susține că în data de 14 aprilie 2010, o altă societate a administratorului A.A. (asociatul majoritar al subscrisei), a încheiat un contract cu SC T. SRL, respectiv SC D.G.A.E. SRL, dovadă în acest sens stând contractul depus la dosar. Reiterează faptul că nu au fost efectuate lucrările corespunzătoare și că nu s-au administrat nici un fel de probe, în afara înscrisurilor, insuficiente, pentru a certifica calitatea unei lucrări tehnice, cum este cea a plantării viței-de-vie. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel și trimiterea spre rejudecare, pentru a fi administrate probe.

Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Cu titlu preliminar, deși recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., se constată că decizia atacată este o hotărâre pronunțată în apel, prin urmare, susceptibilă de apel, ce nu poate fi examinată din perspectiva acestui text legal. Recursul pârâtei conține o singură critică de nelegalitate, ce poate fi analizată din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta privind o greșită aplicare și interpretare a art. 969 C. civ. care reprezintă legea părților, respectiv contractul, toate celelalte aserțiuni vizând exclusiv situații de fapt și probatorii administrate, aspecte de netemeinicie ce exced controlul judiciar în această fază procesuală în raport de cadrul legal configurat de art. 304 C. proc.

civ. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a probatoriului administrat în cauză, reținând în mod corect că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii din 28 octombrie 2008 prin care pârâta s-a obligat doar la executarea lucrărilor agricole și nu și-a asumat vreo obligație de rezultat ulterioară plantării viței de vie (cum ar fi prinderea viței de vie, viabilitatea acesteia). De asemenea, s-a reținut corect faptul că serviciile asumate prin contract au fost executate și recepționate conform procesului - verbal de finalizare a lucrărilor din 24 martie 2009 fără obiecțiuni de către pârâtă.

Astfel, unica critică de nelegalitate este nefondată întrucât în mod judicios instanța de apel a reținut că atâta timp cât nu s-a dovedit caracterul necorespunzător al lucrărilor agricole efectuate și cât timp semnarea procesului verbal de recepție a lucrărilor s-a efectuat conform contractului și fără obiecțiuni din partea pârâtei, aceasta este ținută la plata contravalorii lor. Calificând corect convenția dintre părți instanța de apel i-a aplicat regimul juridic propriu de reglementare sub aspectul efectelor executării obligațiilor părților semnatare ale convenției. Referitor la probatoriul administrat, este adevărat că, potrivit art. 129 pct. 5 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Se constată că instanța de apel nu avea obligația, ci posibilitatea de a dispune administrarea unei probe în cauză, conform dispozițiilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ. Nu poate fi interpretată și reținută ca o omisiune în exercitarea rolului activ de către instanță, neadministrarea unor probe, rolul activ al instanței presupunând doar aflarea adevărului judiciar, instanța de judecată fiind singura îndreptățită la o astfel de apreciere, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei. Rolul activ nu înseamnă, încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, deoarece obligația de a-și proba apărările revine reclamantului, în condițiile dispozițiilor art. 1169 C. civ., instanța neputând să se substituie voinței părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul și să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime.

Este o sarcină excesivă a impune judecătorului să aibă un rol activ mai accentuat în administrarea probatoriului decât însăși partea care dorește realizarea unui drept sau apărarea lui. Nici susținerea potrivit căreia înscrisurile depuse de reclamantă nu erau conforme cu originalul nu poate fi reținută întrucât acestea au fost depuse cu mențiunea prevăzută de art. 112 pct. 5 alin. (1) C. proc. civ. și s-a constatat că înscrisurile depuse de cele două părți sunt aceleași și sunt recunoscute de către acestea, ca provenind de la părți. Pentru aceste motive și în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat. În aplicarea art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurenta -pârâtă SC T. SRL Drobeta Turnu Severin la plata sumei de 7.216 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul reclamant F.T.

C. Italia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S T. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva Deciziei civile nr. 258 din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Obligă pe recurentul - pârât SC T. SRL Drobeta Turnu Severin la plata sumei de 7.216 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant F.T.C. Italia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.