ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 618/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 685 pronunțată la 7

decembrie 2001 de Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, au fost admise

recursurile jurisdicționale formulate de recurenții-pârâți G.M., C.A. și M.V.

împotriva sentinței nr. 79 pronunțată la 25 mai 2001 de Colegiul jurisdicțional

al municipiului București, s-a modificat sentința în sensul că:

- s-a înlăturat obligarea

recurentelor-pârâte G.M., C.A. și M.V. la plata sumei de 38.596.295 lei către

intimata, unitatea prejudiciată Consiliul Local al sectorului 4 București;

- s-au extins efectele admiterii

recursului cu privire la această sumă și cu privire la intimatul-pârât L.M.;

- s-a înlăturat obligarea

recurentei-pârâte G.M. la plata sumei de 464.089.790 lei către intimatul

Consiliul Local al sectorului 4 București;

- au fost ridicate măsurile

asiguratorii dispuse până la concurența sumei de 38.596.295 lei, asupra

bunurilor pârâților L,M., M.V., G.M., C.A., precum și măsurile asiguratorii

asupra bunurilor pârâtei G.M., până la concurența sumei de 464.089.790 lei;

- s-a înlăturat obligarea

recurentelor G.M. și C.A. la plata a câte 50.000 lei cheltuieli judiciare

statutului;

- s-au respins recursurile

jurisdicționale declarate de recurenții-pârâți D.O. și C.B., obligându-i la

câte 100.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, Curtea de

Conturi a reținut că prima instanță a considerat că recurenții: C.A., M.V. și

G.M., precum și intimatul-pârât L.M. s-au făcut vinovați de prejudicierea

Consiliului Local al sectorului 4, cu suma de 38.596.295 lei, reprezentând foloase

nerealizate ca urmare a plății nelegale a sumei de 92.232.000 lei, calculată de

la data efectuării plății și până la data recepției efective a sistemului

informativ ce a constituit obiectul contractului nr. 15643 din 19 noiembrie

1999.

În raport de criticile formulate în

recursurile jurisdicționale, Curtea de Conturi a stabilit că executarea

contractului referitor la achiziționarea unui sistem informatic de așezare și

urmărire a impozitelor și taxelor locale s-a realizat în două etape, prima

constând în realizarea și recepția sistemului informativ, obligație executată

la 30 decembrie 1999, astfel că plata avansului a fost considerată ca fiind

justificat, situație în care recurentele nu datorează foloase nerealizate în

sumă de 38.596.295 lei.

Referitor la contractul nr. 14370

din 5 noiembrie 1990 încheiat între SC E.T. SRL București, prin care s-a

convenit vânzarea unui sistem de arhivare, vânzătorul urmând să asigure și

montarea, Curtea a reținut că recepția nu a fost reală la 6 decembrie 1999,

astfel că sumele de 668.850.000 lei și 198.000.000 lei au fost plătite fără

temei legal, iar criticile formulate pe acest aspect au fost respinse ca

neîntemeiate.

În legătură cu răspunderea civilă

delictuală a recurentei-pârâte G.M., Curtea de Conturi a reținut că aceasta nu

poate fi angajată, întrucât a semnat contractul în calitate de jurist,

prejudiciul prin plata nelegală a sumei de 1.153.500.000 lei neavând sorgintea

în modul de încheiere al contractului.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs C.B., invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

În motivarea recursului s-a susținut

că nu poate fi reținută vinovăția sa în calitate de șef de Serviciu

Administrativ din cadrul Primăriei sectorului 4, întrucât atribuțiile cuprinse

în fișa postului nu au nici o legătură cu întârzierea produsă în derularea

montării și punerii în funcțiune a sistemului de arhivare.

S-a mai susținut că trebuia angajată

răspunderea Serviciului finanțe, buget, contabilitate care a ordonat plățile în

condițiile nerespectării prevederilor legale.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor dosarului,

Curtea urmează să constate că decizia pronunțată de secția jurisdicțională a

Curții de Conturi este legală și temeinică.

Rezultă că recurentul a fost obligat

alături de pârâții G.M., M.V., D.O., L.M. și R.R., aceștia din urmă neformulând

recurs la plata sumei de 464.089.790 lei, cu titlu de foloase nerealizate, ca

urmare a plății nelegale a sumei de 1.153.500.000 lei, în executarea

contractului nr. 14370 din 5 noiembrie 1999 încheiat între SC E.T. SRL

București, în calitate de vânzător și Primăria sectorului 4, în calitate de

cumpărător.

Secția jurisdicțională a apreciat

corect răspunderea pârâților, inclusiv a recurentului în ce privește obligarea

la plata acestei sume, reținând în raport de dispozițiile contractuale că s-au

făcut plăți fără ca sistemul de arhivare ce a făcut obiectul contractului să fi

fost preluat, acesta fiind recepționat fictiv la 6 decembrie 1999, tocmai

pentru a justifica plățile în avans.

Această situație a rezultat din

faptul că procesul-verbal de recepție finală predare-primire nu a fost

înregistrat nici la vânzător și nici la Primăria sectorului 4, răspunzător

fiind și recurentul ce îndeplinea funcția de șef de Serviciu Administrativ.

Astfel fiind, Curtea urmează să

respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.B.

împotriva deciziei nr. 685 din 7 decembrie 2001 a Curții de Conturi a României,

secția jurisdicțională.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2003.