ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 312/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 12 din 25 octombrie 2001, Curtea de Conturi, Secția jurisdicțională a respins ca nefondate recursurile jurisdicționale formulate de Consiliul Local al Sectorului 6 București, D.I., A.D., L.R. și M.D. împotriva sentinței nr. 9 din 2 mai 2001 pronunțată în dosarul nr. 39/2000 de Colegiul jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi a Municipiului București. Pentru a pronunța această soluție, Secția jurisdicțională a reținut următoarele: Prin sentința nr. 9 din 2 mai 2001 Colegiul jurisdicțional a admis actul de sesizare formulat în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și a obligat persoanele răspunzătoare la plata sumelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare.

Recursul jurisdicțional formulat de Consiliul Local al Sectorului 6 București a vizat punctele 3-5 și 6 din dispozitivul sentinței atacate prin care s-a dispus: - la pct.3: obligarea pârâților D.I., A.D., M.D. și L.R. la plata în solidar către Consiliul Local al Sectorului 6 București a sumei de 138.891.333 lei, reprezentând plăți nelegale și 75.551.495 lei daune; - la pct.4: obligarea acelorași pârâți la plata în solidar către același Consiliu a sumelor de 34.407.845 lei reprezentând plăți nelegale și 15.832.196 lei daune; - la pct.5: obligarea acelorași pârâți la plata în solidar către același Consiliu a sumelor de 12.982.720 lei reprezentând plăți nelegale și 5.716.292 lei reprezentând daune; - la pct.6: obligarea pârâților M.D., L.R.

și G.I. la plata în solidar către același Consiliu a sumei de 7.866.607 lei reprezentând majorări de întârziere pentru impozit pe salarii nestabilit și nevirat la buget. Recursurile jurisdicționale formulate de pârâții D.I., A.D., L.R. și M.D. au vizat aceleași puncte ale sentinței atacate, în legătură cu sumele la plata cărora au fost obligați. În recursurile jurisdicționale s-a susținut în esență, că primarul și viceprimarul de sector erau îndreptățiți legal să primească spor de vechime (pct.3), cât și premiu anual și premii de 2% (pct.4 și 5), iar în legătură cu pct. 6 s-a susținut că suma respectivă fusese virată la bugetul statului. Recurenții L.R. și M.D. au susținut, în plus, că răspunderea pentru plățile nelegale respective revine exclusiv ordonatorului de credite.

Recursurile jurisdicționale au fost respinse cu motivarea că potrivit prevederilor art.19 și 20 alin.(1) din Legea nr.154/1998 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul la o indemnizație lunară care este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției, astfel că plata unor sporuri de vechime, premii anuale și premii de 2% reprezintă plăți făcute fără bază legală. În ceea ce privește critica adusă pct. 6 din sentință, s-a reținut că obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 7.866.607 lei reprezentând majorări de întârziere pentru impozitul pe salarii se justifică tocmai pentru că instituția publică - Consiliul local al Sectorului 6 București a virat suma respectivă la buget, înregistrând astfel un prejudiciu.

Împotriva acestei decizii au formulat recursuri: Consiliul Local al Sectorului 6 București, D.I., A.D., L.R. și M.D. care, în esență, au reluat susținerile și criticile din recursurile jurisdicționale. Recursul formulat de Consiliul Local al Sectorului 6 București, declarat prin primarul acestui sector, cu mandatul Consiliului, este inadmisibil. Astfel, așa cum s-a arătat, recursul jurisdicțional a vizat pct. 3-5 și 6 din dispozitivul sentinței pronunțate de Colegiul jurisdicțional, dispoziții prin care persoanele răspunzătoare au fost obligate să plătească sumele respective către Consiliul Local al Sectorului 6 București, în scopul reîntregirii bugetului acestuia. Recursul de față vizează aceleași aspecte iar promovarea sa ar avea ca efect împiedicarea reîntregirii bugetului Consiliului Local al Sectorului 6 București, ceea ce reprezintă exercitarea unei căi de atac împotriva interesului instituției publice.

Astfel fiind, recursul exercitat de primar în numele Consiliului Local al Sectorului 6 București este inadmisibil, fiind lipsit de un interes legal, urmând să fie respins ca atare. În ceea ce privește plata nelegală a unui spor de vechime, a premiului anual și a premiilor de 2% instanțele jurisdicționale au reținut în mod judicios că sunt aplicabile prevederile art.19 și art. 20 alin.(1) din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică. Potrivit acestor prevederi legale, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul la o indemnizație lunară stabilită în conformitate cu prevederile anexei II, care este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției.

Susținerea că primarul și viceprimarii sectoarelor municipiului București nu ar deține funcții de demnitate publică, întrucât aceste funcții nu sunt enumerate în mod expres în anexa II/1, este lipsită de orice temei legal din moment ce din enumerarea făcută de legiuitor în această anexă rezultă în mod neechivoc că toți primarii și viceprimarii din România dețin funcții de demnitate publică. În ceea ce privește susținerea recurentului D.I., că nu ar fi emis o dispoziție în sensul Legii nr.69/1991, republicată, în vigoare la data respectivă, prin care să stabilească drepturile salariale respective este lipsită de relevanță din moment ce, în calitate de ordonator de credite a ordonat plata nelegală a acelor sume.

În ceea ce privește susținerea recurenților L.R. și M.D. că trebuia reținută doar răspunderea primarului care, în calitate de ordonator d credite, potrivit prevederilor art. 26 alin.(1) pct. 3 din Legea nr. 189/1998 privind finanțele publice locale răspunde de necesitatea, oportunitatea și legalitatea angajării utilizării creditelor bugetare în limita și cu destinația aprobate prin bugetul propriu, este netemeinică. Așa cum rezultă din actele dosarului, recurenții M.D. și L.R. au deținut la data respectivă funcțiile de director economic și, respectiv, șef serviciu economic și au confirmat, prin semnătură, legalitatea și corectitudinea plăților respective, astfel că, în mod judicios au reținut instanțele jurisdicționale și răspunderea acestora, în solidar cu a celorlalte persoane răspunzătoare.

În concluzie, recursurile declarate de recurenți vor fi respins ca nefondate, soluția atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de D.I., A.D., L.R. și M.D. și de Consiliul Local al Sectorului 6 București, împotriva deciziei nr. 512 din 25 octombrie 2001 a Secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondate și, respectiv, inadmisibile. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2004 .