ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 312/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 312/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursurilor de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
decizia nr. 12 din 25 octombrie 2001, Curtea de Conturi, Secția jurisdicțională
a respins ca nefondate recursurile jurisdicționale formulate de Consiliul Local
al Sectorului 6 București, D.I., A.D., L.R. și M.D. împotriva sentinței nr. 9
din 2 mai 2001 pronunțată în dosarul nr. 39/2000 de Colegiul jurisdicțional din
cadrul Camerei de Conturi a Municipiului București.
Pentru
a pronunța această soluție, Secția jurisdicțională a reținut următoarele:
Prin
sentința nr. 9 din 2 mai 2001 Colegiul jurisdicțional a admis actul de sesizare
formulat în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 94/1992,
republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și a obligat
persoanele răspunzătoare la plata sumelor reținute în sarcina lor prin actul de
sesizare.
Recursul
jurisdicțional formulat de Consiliul Local al Sectorului 6 București a vizat
punctele 3-5 și 6 din dispozitivul sentinței atacate prin care s-a dispus:
- la
pct.3: obligarea pârâților D.I., A.D., M.D. și L.R. la plata în solidar către
Consiliul Local al Sectorului 6 București a sumei de 138.891.333 lei,
reprezentând plăți nelegale și 75.551.495 lei daune;
- la
pct.4: obligarea acelorași pârâți la plata în solidar către același Consiliu a
sumelor de 34.407.845 lei reprezentând plăți nelegale și 15.832.196 lei daune;
- la
pct.5: obligarea acelorași pârâți la plata în solidar către același Consiliu a
sumelor de 12.982.720 lei reprezentând plăți nelegale și 5.716.292 lei
reprezentând daune;
- la
pct.6: obligarea pârâților M.D., L.R. și G.I. la plata în solidar către același
Consiliu a sumei de 7.866.607 lei reprezentând majorări de întârziere pentru
impozit pe salarii nestabilit și nevirat la buget.
Recursurile
jurisdicționale formulate de pârâții D.I., A.D., L.R. și M.D. au vizat aceleași
puncte ale sentinței atacate, în legătură cu sumele la plata cărora au fost
obligați.
În
recursurile jurisdicționale s-a susținut în esență, că primarul și viceprimarul
de sector erau îndreptățiți legal să primească spor de vechime (pct.3), cât și
premiu anual și premii de 2% (pct.4 și 5), iar în legătură cu pct. 6 s-a
susținut că suma respectivă fusese virată la bugetul statului.
Recurenții
L.R. și M.D. au susținut, în plus, că răspunderea pentru plățile nelegale
respective revine exclusiv ordonatorului de credite.
Recursurile
jurisdicționale au fost respinse cu motivarea că potrivit prevederilor art.19
și 20 alin.(1) din Legea nr.154/1998 persoanele care ocupă funcții de demnitate
publică au dreptul la o indemnizație lunară care este unica formă de remunerare
a activității corespunzătoare funcției, astfel că plata unor sporuri de
vechime, premii anuale și premii de 2% reprezintă plăți făcute fără bază
legală.
În
ceea ce privește critica adusă pct. 6 din sentință, s-a reținut că obligarea
pârâților la plata în solidar a sumei de 7.866.607 lei reprezentând majorări de
întârziere pentru impozitul pe salarii se justifică tocmai pentru că
instituția publică - Consiliul local al Sectorului 6 București a virat suma
respectivă la buget, înregistrând astfel un prejudiciu.
Împotriva
acestei decizii au formulat recursuri: Consiliul Local al Sectorului 6
București, D.I., A.D., L.R. și M.D. care, în esență, au reluat susținerile și
criticile din recursurile jurisdicționale.
Recursul
formulat de Consiliul Local al Sectorului 6 București, declarat prin primarul
acestui sector, cu mandatul Consiliului, este inadmisibil.
Astfel,
așa cum s-a arătat, recursul jurisdicțional a vizat pct. 3-5 și 6 din
dispozitivul sentinței pronunțate de Colegiul jurisdicțional, dispoziții prin
care persoanele răspunzătoare au fost obligate să plătească sumele respective
către Consiliul Local al Sectorului 6 București, în scopul reîntregirii
bugetului acestuia.
Recursul
de față vizează aceleași aspecte iar promovarea sa ar avea ca efect
împiedicarea reîntregirii bugetului Consiliului Local al Sectorului 6
București, ceea ce reprezintă exercitarea unei căi de atac împotriva
interesului instituției publice.
Astfel
fiind, recursul exercitat de primar în numele Consiliului Local al Sectorului 6
București este inadmisibil, fiind lipsit de un interes legal, urmând să fie
respins ca atare.
În
ceea ce privește plata nelegală a unui spor de vechime, a premiului anual și a
premiilor de 2% instanțele jurisdicționale au reținut în mod judicios că sunt
aplicabile prevederile art.19 și art. 20 alin.(1) din Legea nr.154/1998 privind
sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a
indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Potrivit
acestor prevederi legale, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au
dreptul la o indemnizație lunară stabilită în conformitate cu prevederile
anexei II, care este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare
funcției.
Susținerea
că primarul și viceprimarii sectoarelor municipiului București nu ar deține
funcții de demnitate publică, întrucât aceste funcții nu sunt enumerate în mod
expres în anexa II/1, este lipsită de orice temei legal din moment ce din
enumerarea făcută de legiuitor în această anexă rezultă în mod neechivoc că
toți primarii și viceprimarii din România dețin funcții de demnitate publică.
În
ceea ce privește susținerea recurentului D.I., că nu ar fi emis o dispoziție
în sensul Legii nr.69/1991, republicată, în vigoare la data respectivă, prin
care să stabilească drepturile salariale respective este lipsită de relevanță
din moment ce, în calitate de ordonator de credite a ordonat plata nelegală a
acelor sume.
În
ceea ce privește susținerea recurenților L.R. și M.D. că trebuia reținută doar
răspunderea primarului care, în calitate de ordonator d credite, potrivit
prevederilor art. 26 alin.(1) pct. 3 din Legea nr. 189/1998 privind finanțele
publice locale răspunde de necesitatea, oportunitatea și legalitatea angajării
utilizării creditelor bugetare în limita și cu destinația aprobate prin
bugetul propriu, este netemeinică.
Așa
cum rezultă din actele dosarului, recurenții M.D. și L.R. au deținut la data
respectivă funcțiile de director economic și, respectiv, șef serviciu economic
și au confirmat, prin semnătură, legalitatea și corectitudinea plăților
respective, astfel că, în mod judicios au reținut instanțele jurisdicționale și
răspunderea acestora, în solidar cu a celorlalte persoane răspunzătoare.
În
concluzie, recursurile declarate de recurenți vor fi respins ca nefondate,
soluția atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursurile declarate de D.I., A.D., L.R. și M.D. și de Consiliul Local al
Sectorului 6 București, împotriva deciziei nr. 512 din 25 octombrie 2001 a
Secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondate și, respectiv,
inadmisibile.
Pronunțată,
în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2004 .