ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4526/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 21 aprilie 2003, reclamanta S.L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 8161 din 5 martie 2003 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 1 noiembrie 1941, împreună cu familia sa, a fost obligată să se refugieze, ca urmare a persecuțiilor etnice, din localitatea de domiciliu Cernăuți în localitatea Șeica Mare, județul Sibiu.

Prin sentința civilă nr. 611 din 21 mai 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de S.L.M., cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice, pretinse, ci doar a unei temeri că ocupația sovietică și apropierea frontului ar crea un prejudiciu pentru aceasta și familia sa. Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs S.L.M., care a reiterat susținerile din acțiunea introductivă și a motivat că refugiul său și al familiei sale din Bucovina de Nord, orașul Cernăuți s-a datorat unor persecuții de natură etnică și în consecință are dreptul la aplicarea dispozițiilor cu caracter reparator cuprinse în Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat. Prin Legea nr. 189/2000 sunt acordate anumite drepturi persoanelor persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945. Pentru ca o persoană să poată fi încadrată în această categorie, este necesar să își fi schimbat domiciliul ca urmare a persecuțiilor etnice suferite cu un alt domiciliu unde să nu mai fie persecutată din acest motiv. Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că reclamanta nu a făcut dovada persecuției din motive etnice, cu atât mai mult cu cât în perioada 1941 – 1944 Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței erau teritorii aflate sub administrația statului român.

Având în vedere considerentele prezentate, faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică iar motivele de recurs invocate nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.L.M. împotriva sentinței civile nr. 611 din 21 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10 decembrie 2003.