ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.10.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3603/2003

HOTĂRÂRE
30.10.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3603/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

128/CA/ 2002, reclamanta SC T.P. SA Tulcea, în contradictoriu cu Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor din Ministerul Finanțelor Publice, a

solicitat anularea deciziei nr. 1935 din 29 februarie 2001 și a actului de

impunere nr. 1750 din 11 septembrie 2001, ca nelegale și netemeinice, precum și

exonerarea de plata sumei de 3.713.486.045 lei:1.441.821.181 lei, taxe vamale

și 2.271.664.864 lei ,majorări de întârziere.

În motivarea acțiunii s-a arătat că cele două acte

menționate sunt nelegale și netemeinice, atâta vreme, cât importul este scutit

de vamă, cele 12 autobuze fiind aport în natură la capitalul social, conform

hotărârii A.G.A. și actului adițional adoptat conform legii, autobuzele fiind

înregistrate și folosite ca atare

Prin sentința nr. 150/CA din 7

noiembrie 2002, s-a respins ca nefondată contestația și cererea de intervenție,

formulată de Consiliul Local al municipiului Tulcea.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

A.G.A. a SC T.P. SA a aprobat

majorarea capitalului social cu suma de 3.276.000.000 lei, reprezentând

contravaloarea a 12 autobuze.

Pentru achiziționarea autoturismelor

s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 14.467.061 din 21 iulie 1998,

încheiat cu o firmă din Turcia.

Cu declarația vamală nr. 448 din 10 august 1998,

contestatoarea a importat cele 12 autoturisme reprezentând aport în natură la

capitalul social, fiind scutită de plata taxelor vamale, conform art. 13 din

O.U.G. nr. 92/1997.

Ulterior, organele vamale au constatat

neîndeplinirea condițiilor pentru scutire de vamă, întrucât nu acționarul unic

a avut în proprietate un bun, pe care l-a adus ca aport la capitalul social și

societatea a achiziționat un bun din import:

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta, criticând-o astfel.

Instanța nu s-a pronunțat cu privire

la hotărârea nr. 8 din 19 iunie 1998 a Consiliului Local al municipiului Tulcea

și înscrierea de mențiuni nr. 3105 din 26 octombrie 1998, privind majorarea

capitalului social cu 12 autobuze, aparținând SC T.P. SA.

Hotărârea nr. 8/1998, citată, a fost preexistentă,

Consiliul Local al municipiului Tulcea fiind acționar unic, care a constituit

societatea pe acțiuni SC T.P. Tulcea.

Hotărârea persoanei juridice, care

îndeplinește calitatea de acționar unic la o societate pe acțiuni, îndeplinește

condițiile și produce efectele unei A.G.A., din acea societate.

Hotărârea nr. 8/1998 este actul de

dispoziție valabil, prin care acționarul unic a decis majorarea capitalului

social și nu A.G.A. a aprobat acest demers.

Instanța a omis concluzia expertizei

contabile, prin care s-a menționat că adevăratul proprietar al celor 12

autobuze este acționarul unic, Consiliul Local la municipiului Tulcea, întrucât

a plătit 1.000.000.000 lei din prețul autobuzelor în mod direct, iar diferența

de 2.276.000.000 lei a achitat-o prin preluarea și restituirea creditului

bancar în nume propriu.

Autobuzele sunt înregistrate la SC

T.P. SA Tulcea, dar și la Consiliul Local al municipiului Tulcea, în contul 03,

sub denumirea „Participații la Capitalul social”, iar la societate apar în

conturile 101.2 sub denumirea de „Capitalul subscris și vărsat”, 212.4

„Imobilizări corporale”, 456 Decontări cu asociații privind capitalul”.

De asemenea, prin hotărârea nr.

9/1998 se specifică expres: „capitalul se majorează cu 12 autobuze ce aparțin

Consiliului Local al municipiului Tulcea”.

Membrii A.G.A., ce au semnat, sunt

salariații Consiliului Local.

Scrisoarea vamală a fost întocmită

de un comisionar vamal.

Importul a fost trecut pe numele

societății, pentru că potrivit O.U.G. nr. 92/1007, Consiliul local nu poate

efectua operațiuni de import.

Art. 2 alin. (1) din Reglementarea

vamală prevede: „condițiile de exceptare: a plăților vamale cu ocazia

întocmirii declarațiilor vamale de import.

Importul s-a făcut cu respectarea

condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru scutirea de la plata taxelor vamale

și T.V.A., conform art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Într-adevăr, prin hotărârea nr.

8/1998, A.G.A., în baza hotărârii nr. 46/1998 a Consiliului Local Municipal

Tulcea a hotărât „aprobarea majorării capitalului social al SC T.P. SA Tulcea,

cu contravaloarea a 12 autobuze noi, ce se vor achiziționa cu împrumut bancar”.

Pentru hotărârea nr. 9/1998, în baza

deciziei Consiliului Local al municipiului Tulcea, s-a majorat capitalul social

al SC T.P. SA Tulcea, cu 12 autobuze noi.

S-a consemnat în art. 1 majorarea

capitalului social, de la 4.419.700.000 lei, la 7.695.700.000 lei, ce aparține

Consiliului Local al municipiului Tulcea.

De altfel și din expertiza contabilă

rezultă că în calitate de acționar unic, Consiliul Local al municipiului Tulcea

a achiziționat cele 12 autobuze, prin preluarea în numele sau a contractului de

credit pentru diferența de preț, contravaloarea autobuzelor fiind înregistrată

în bugetul Consiliului Local, conform Anexei nr. 2 la H.C.L. nr. 38/2003 la

capitolul 6802 „Transporturi și Comunicații”.

Înregistrarea, în sensul celor de

mai sus, s-a făcut și la Oficiul Registrului Comerțului, importator fiind

Consiliul Local al municipiului Tulcea.

Este adevărat că importul s-a făcut

pe numele societății, însă aspectul este pur formal, întrucât conform O.U.G.

nr. 92/1997 Consiliile locale nu pot efectua operațiuni de import, însă acest

lucru nu schimbă natura juridică a bunurilor importate.

Din cele expuse rezultă că cele 12

autobuze, a căror plată în final a fost suportată de acționarul unic, Consiliul

Local al municipiului Tulcea, fiind îndeplinite condițiile pentru scutire de

plata taxelor vamale și T.V.A., conform art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997.

În consecință, se vor admite

recursurile declarate de reclamantă SC T.P. SA Tulcea și de Consiliul Local al

municipiului Tulcea.

Se va casa sentința atacată și în

fond, se va admite acțiunea societății și cererea de intervenție în interes

propriu a Consiliului Local al municipiului Tulcea.

Se va anula decizia nr. 1935 din 21

noiembrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, precum și procesul-verbal nr.

1750 din 11 septembrie 2001 al Direcției Regionale Vamale Interjudețene

Constanța, cu exonerarea de plata obligațiilor bugetare stabilite.

Admite recursurile declarate de SC

T.P. SA Tulcea și de Consiliul Local al municipiului Tulcea, împotriva

sentinței nr. 150/CA din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea societății comerciale reclamante și cererea de intervenție în

interes propriu, formulată de Consiliul Local Tulcea.

Anulează decizia nr. 1935 din 21

noiembrie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice, precum și procesul-verbal

nr. 1750 din 11 septembrie 2001 al Direcției Regionale Vamale Interjudețene

Constanța și exonerează de plata obligațiilor bugetare stabilite.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1989/CA/2001, reclamanta SC F.T. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Vămilor
ÎCCJ 2004-05-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1757/2004
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 6 decembrie 2001 și ulterior precizată la data de 5 februarie 2002, reclamanta SC V. SA Râmnicu Vâlcea a solicitat an
ÎCCJ 2006-02-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2006
1 noiembrie 2000, în care s-a constatat pentru aceeași perioadă că nu datorează drepturi de import. De altfel, la dosarul cauzei nu a fost depusă această notă și referirea la cuprinsul său într-un proces-verbal ulterior, încheiat de autorit
ÎCCJ 2003-03-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1139/2003
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 11 august 2000, reclamanta SC C.C. SA Craiova a solicitat anularea actelor constatatoare nr. 208 - 224 din 6 iun
ÎCCJ 2004-09-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7030/2004
sentința civilă nr. 29/2003, a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. 316/2002, precum și a actelor constatatoare nr. 157 - 175/2002 și în parte, a actelor constatatoare nr. 176 - 182/2002, exonerând reclamanta, de plata sumei de 31
Sursă