ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1989/CA/2001, reclamanta SC F.T. SRL, în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice și Direcția Generală a Vămilor, a solicitat anularea

deciziei nr. 189/23 noiembrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice și

anularea procesului verbal de impunere din 11 octombrie 2001, ca nelegale.

Prin sentința civilă nr.

117/CA/2.10.2002, s-a admis acțiunea reclamantei și s-au anulat decizia nr.

189/2001 a Ministerului Finanțelor Publice și procesul-verbal din 11 octombrie

2001 a Direcției Regionale Vamale Constanța.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

La 31 august 1998, reclamanta a

importat un microbuz marca Isuzu MD 27 L în valoare de 364.951.280 lei

beneficiind de exceptarea de la plata taxelor vamale.

La 26 august 1998, a majorat

capitalul social de la 2.000.000 lei la 361.500.000 lei aducând ca aport în

natură microbuzul înregistrat, iar prin încheierea nr. 20446 din 13 noiembrie

1998 judecătorul delegat al Tribunalului Constanța a dispus admiterea cererii

de majorare a capitalului social cu aportul în natură de 359.500.000 lei.

În acest mod au fost realizate

condițiile prevăzute de art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1007, pentru

exceptarea la plata taxelor vamale și a T.V.A.

Împrejurarea că 12 % din valoarea

microbuzului s-a achitat din fonduri proprii, iar 88% din credit contractat cu

B.I.R. este irelevant, de asemeni faptul că bunul importat nu se regăsește în

evidența contabilă nu poate să constituie un impediment pentru scutirea de taxe

vamale.

Împotriva sentinței a formulat

recurs Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Constanță, criticând-o astfel:

Întrucât societatea a achiziționat

un bun din import, pe care l-a achitat din surse atrase – respectiv credit

bancar și fonduri împrumutate de la asociat nu sunt îndeplinite condițiile art.

13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997.

Instanța de fond a făcut o confuzie

între asociatul – persoană fizică – ca aportor la capitalul social al

societății și societatea comercială, persoană juridică distinctă.

Societatea a achitat firmei străine

contravaloarea bunului importat, deci s-a realizat o operațiune de

vânzare-cumpărare, iar asociatul unic – persoană fizică a garantat împrumutul

și a avansat fondul pentru achiziționarea bunului având drept de creanță asupra

firmei.

Nu a fost un aport personal a

societății.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Instanța de fond a anulat

procesul-verbal de control nr. 116.687 din 11 octombrie 2001 a Direcției

Regionale Vamale Interjudețene Constanța, fără ca emiterea actului să fie

citată în proces pentru a-și argumenta punctul de vedere.

Pentru acest considerent se impune

admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță, se vor avea în vedere și motivele de recurs menționate mai

sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a

Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța împotriva

sentinței civile nr. 117/CA din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel Constanța,

secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2003.