ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1989/CA/2001, reclamanta SC F.T. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Vămilor, a solicitat anularea deciziei nr. 189/23 noiembrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice și anularea procesului verbal de impunere din 11 octombrie 2001, ca nelegale. Prin sentința civilă nr. 117/CA/2.10.2002, s-a admis acțiunea reclamantei și s-au anulat decizia nr. 189/2001 a Ministerului Finanțelor Publice și procesul-verbal din 11 octombrie 2001 a Direcției Regionale Vamale Constanța. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: La 31 august 1998, reclamanta a importat un microbuz marca Isuzu MD 27 L în valoare de 364.951.280 lei beneficiind de exceptarea de la plata taxelor vamale.

La 26 august 1998, a majorat capitalul social de la 2.000.000 lei la 361.500.000 lei aducând ca aport în natură microbuzul înregistrat, iar prin încheierea nr. 20446 din 13 noiembrie 1998 judecătorul delegat al Tribunalului Constanța a dispus admiterea cererii de majorare a capitalului social cu aportul în natură de 359.500.000 lei. În acest mod au fost realizate condițiile prevăzute de art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1007, pentru exceptarea la plata taxelor vamale și a T.V.A. Împrejurarea că 12 % din valoarea microbuzului s-a achitat din fonduri proprii, iar 88% din credit contractat cu B.I.R. este irelevant, de asemeni faptul că bunul importat nu se regăsește în evidența contabilă nu poate să constituie un impediment pentru scutirea de taxe vamale.

Împotriva sentinței a formulat recurs Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanță, criticând-o astfel: Întrucât societatea a achiziționat un bun din import, pe care l-a achitat din surse atrase – respectiv credit bancar și fonduri împrumutate de la asociat nu sunt îndeplinite condițiile art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997. Instanța de fond a făcut o confuzie între asociatul – persoană fizică – ca aportor la capitalul social al societății și societatea comercială, persoană juridică distinctă. Societatea a achitat firmei străine contravaloarea bunului importat, deci s-a realizat o operațiune de vânzare-cumpărare, iar asociatul unic – persoană fizică a garantat împrumutul și a avansat fondul pentru achiziționarea bunului având drept de creanță asupra firmei.

Nu a fost un aport personal a societății. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Instanța de fond a anulat procesul-verbal de control nr. 116.687 din 11 octombrie 2001 a Direcției Regionale Vamale Interjudețene Constanța, fără ca emiterea actului să fie citată în proces pentru a-și argumenta punctul de vedere. Pentru acest considerent se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, se vor avea în vedere și motivele de recurs menționate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța împotriva sentinței civile nr. 117/CA din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.