ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3662/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 11 aprilie 2003, reclamanta SC A.T. SRL Constanța a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a

Vămilor și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța - Biroul Vamal de

Control și Vămuire la Frontiera Zona Liberă Constanța Sud, să se dispună:

anularea deciziei nr. 63 din 17 martie 2003, emisă de Ministerul Finanțelor

Publice, a adreselor nr. 703 din 5 februarie 2003, emisă de Direcția Regională

Vamală Interjudețeană Constanța și nr. 6548 din 12 februarie 2002, emisă de

Direcția Generală a Vămilor; anularea datoriei vamale de 14.971.622.260 lei

reprezentând T.V.A. aferentă importului utilajelor din 8 februarie 2002 și

recunoașterea dreptului de a beneficia de scutirea de plata a T.V.A.,

restituirea T.V.A. a sumei de 14.971.622.260 lei achitată cu O.P. din 8

februarie 2002, la valoarea actualizată cu indicele de inflație și obligarea

pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin precizarea acțiunii din

9 februarie 2004, reclamanta a solicitat restituirea T.V.A. în sumă de

18.829.177.184 lei, actualizată cu indicele de inflație, până în luna octombrie

2003, inclusiv, conform expertizei contabile întocmite.

Curtea de Apel Constanța, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 93/CA din 26 aprilie 2004,

a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei, reținând că organele vamale în

mod corect au dispus aplicarea T.V.A. în cazul operațiunilor de import de

utilaje efectuate de reclamantă, la 8 februarie 2002.

Împotriva sus-menționatei

sentințe, precum și a încheierii de ședință din 19 aprilie 2004, a declarat

recurs, reclamanta, criticându-le pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 5,

7, 9 și 10 C. proc. civ., susținând în esență că se impune casarea lor cu

trimitere, spre rejudecare, aceleiași instanțe, întrucât: nu s-a clarificat

cadrul procesual și instanța a omis să se pronunțe asupra acțiunii precizate la

9 februarie 2004; pentru nemotivarea hotărârii; aplicarea greșită a legii și

nepronunțarea asupra probelor administrate în cauză cu acte, interogatorii și

expertiză contabilă.

Recursul este întemeiat, în

sensul considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea încheierii de

ședință din 19 aprilie 2004, precum și a sentinței recurate, se constată că

instanța nu a clarificat cadrul procesual, respectiv nu a stabilit complet și

corect, părțile și calitatea lor procesuală, existând neconcordanță între

practică și dispozitiv.

În raport cu prevederile

H.G. nr. 1574/2003 (M. Of. nr. 2/5.01.2003), se impunea citarea în cauză a

Agenției Naționale de Administrare Fiscală, și nu a Autorității Naționale de

Administrare Fiscală, parte omisă, însă, în dispozitivul hotărârii.

În același sens, potrivit

H.G. nr. 366/2004 în cauză se impunea citarea Autorității Naționale a Vămilor, succesoare

a Direcției Generale a Vămilor, care, de asemenea, nu este menționată în

dispozitivul sentinței recurate.

Instanța a omis să se

pronunțe asupra acțiunii precizate la 9 februarie 2004, deși prin încheierea de

ședință din 19 aprilie 2004, apărătorul reclamantei a solicitat acest fapt care

apare consemnat, indicat, de altfel, și prin concluziile scrise depuse la

dosar, nefiind deplin clarificat nici obiectul acțiunii.

Deși au fost administrate

probe cu acte, interogatorii și expertiză contabilă, instanța nu s-a pronunțat

și nu le-a analizat, hotărârea recurată neindicând motivele de fapt și de drept

care au stat la baza soluției pronunțate.

Aspectele menționate, în

raport cu dispozițiile art. 268 și art. 261 pct. 5 C. proc. civ., precum și de art.

304 pct. 5, 7 și 10 C. proc. civ., conduc la admiterea recursului reclamantei

și casarea hotărârii atacate, precum și a încheierii de ședință din 19 aprilie

2004, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, se va

examina și critica adusă sentinței, prin recursul reclamantei, vizând greșita

aplicare a legii, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin analiza

dispozițiilor legale aplicabile în cauză, în raport cu data de 8 februarie 2002,

a efectuării importurilor de utilaje de către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

SC A.T. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 93/CA din 26 aprilie 2004

a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2005.