ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1746/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC R.D. SA Timișoara, a

chemat în judecată pe pârâta SC V.A. SA Râmnicu Vâlcea, solicitând obligarea

acesteia la plata sumei de 54.294.013 lei, reprezentând penalități și dobânzi

și la cheltuieli de judecată.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr.

101/C din 6 februarie 2001, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă la

plata sumei de 16.590.682 lei, reprezentând dobânzi, precum și la 1.387.248 lei

cheltuieli de judecată, considerând că pârâta datorează dobânzi comerciale

pentru datoriile exigibile, dar calculul acestora are în vedere și prescripția

dreptului pentru perioada până la 18 decembrie 1997.

Curtea de Apel Pitești, soluționând

apelul declarat de pârâtă, prin decizia nr. 284/A/C din 7 mai 2001, a respins

ca nefondată cererea.

Instanța de apel a reținut, în esență,

că acțiunea avea drept obiect plata dobânzilor și nu a prețului pentru ca

prescripția extinctivă să opereze pentru toate sumele datorate, dat fiind

caracterul de prestații succesive al dobânzilor, iar caracterizarea acțiunii în

funcție de expozitivul acesteia, o face instanța.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta a declarat recurs la data de 19 iunie 2001, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta susține că decizia

curții de apel este nelegală și netemeinică, întrucât dreptul la acțiune pentru

plata dobânzilor s-a prescris la 18 februarie 2000 și, respectiv, 7 martie

2000.

Dobânzile devenind exigibile la data

scadenței, aplicabile sunt dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se

stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Art. 7 al aceluiași act normativ și art. 1886 C. civ. prevăd că prescripția

începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar data la care

dreptul subiectiv trebuie exercitat sau este încălcat naște dreptul la acțiune.

În cazul în care dreptul este

afectat de un termen supletiv, care este în favoarea creditorului, începutul

prescripției, prin existența a, însăși, dreptului subiectiv, este considerat la

momentul împlinirii termenului. Aceasta, pentru că dreptul la acțiune nu se poate

naște înainte de a se ști dacă dreptul subiectiv este consolidat sau nu.

În situația termenelor suspensive,

succesive și independente, va exista câte un început de prescripție extinctivă

pentru fiecare din aceste termene.

Pe de altă parte, dobânda este o sumă

de bani reprezentând daunele-interese moratorii, care sunt datorate pentru

repararea prejudiciului cauzat cărăușului prin simpla întârziere în executarea

obligației sale, având ca obiect plata unei sume de bani.

Dobânda nu poate fi percepută

anticipat, iar dacă nu s-a convenit altfel, ea se plătește lunar.

Așadar, obligația de plată a

dobânzii este succesivă și are caracter independent, aplicându-se regula

stabilită de art. 12 din Decretul nr. 167/1958, conform căreia pentru fiecare

termen va exista un nou început al cursului prescripției.

Caracterizând astfel natura juridică

a obligației născute între părți, instanțele de fond au pronunțat hotărâri

legale și temeinice, pe care Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., le va

menține, respingând recursul declarat împotriva deciziei nr. 284/A/C din 7 mai

2001, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC V.A.

SA Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 284 AC din 7 mai 2001 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 21 martie 2003.