ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3180/2003

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

decembrie 1999, reclamantul S.T. a chemat în judecată Direcția Regională Vamală

Arad și Direcția Generală a Vămilor, solicitând anularea actului constatator

nr. 55 din 12 ianuarie 1999, privind debitul de 21.226.525 lei și majorări de

întârziere în sumă de 32.822.576 lei, a deciziei nr. 89 din 27 aprilie 1999, a

deciziei nr. 2306 din 17 noiembrie 1999 și să se constate că nu datorează taxe

vamale și penalități, pentru autoturismul introdus în țară la 4 martie 1997 și

scos din țară la 7 septembrie 1997.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 98 din 14

martie 2000, a admis acțiunea și a anulat actele administrative atacate.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 3039 din 27 octombrie 2000, a

admis recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor, a casat sentința

atacată și în fond, a respins acțiunea.

Împotriva acestei soluții a formulat

cerere de revizuire S.T., în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susținând

că după darea hotărârii s-a descoperit un înscris doveditor, pe care nu l-a

putut prezenta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. În dovedirea

cererii s-a depus adresa din 9 decembrie 2002, prin care firma A.S. din

Germania confirmă faptul că nu este proprietarul autoturismului marca AUDI 100.

Cererea de revizuire este

neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct.

5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă, se poate cere dacă

după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților.

În cazul în speță, adresa firmei

germane A.S. din 9 decembrie 2002, nu constituie un act nou în sensul

articolului, sus-citat, față de împrejurarea că intrarea în țară a

autoturismului s-a produs în luna martie a anului 1997, iar adresa invocată a

fost obținută abia în luna decembrie 2002, fiind obținută pro cauza.

De altfel, revizuientul nu a reușit

să facă dovada imposibilității obținerii acestei „pretinse dovezi”, anterior

anului 2002.

În plus, este greu de presupus că

firma germană a acceptat ca autoturismul în cauză să fie returnat după 6 luni

de utilizare, fără să fie făcută nici o mențiune cu privire la un eventual

viciu ascuns al acestuia.

Așa fiind, cererea de revizuire se

va respinge ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de S.T. împotriva deciziei nr. 3039 din 27 octombrie 2000 a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2003.