ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3180/2003

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 decembrie 1999, reclamantul S.T. a chemat în judecată Direcția Regională Vamală Arad și Direcția Generală a Vămilor, solicitând anularea actului constatator nr. 55 din 12 ianuarie 1999, privind debitul de 21.226.525 lei și majorări de întârziere în sumă de 32.822.576 lei, a deciziei nr. 89 din 27 aprilie 1999, a deciziei nr. 2306 din 17 noiembrie 1999 și să se constate că nu datorează taxe vamale și penalități, pentru autoturismul introdus în țară la 4 martie 1997 și scos din țară la 7 septembrie 1997. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 98 din 14 martie 2000, a admis acțiunea și a anulat actele administrative atacate.

Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3039 din 27 octombrie 2000, a admis recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor, a casat sentința atacată și în fond, a respins acțiunea. Împotriva acestei soluții a formulat cerere de revizuire S.T., în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susținând că după darea hotărârii s-a descoperit un înscris doveditor, pe care nu l-a putut prezenta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. În dovedirea cererii s-a depus adresa din 9 decembrie 2002, prin care firma A.S. din Germania confirmă faptul că nu este proprietarul autoturismului marca AUDI 100. Cererea de revizuire este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă, se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. În cazul în speță, adresa firmei germane A.S. din 9 decembrie 2002, nu constituie un act nou în sensul articolului, sus-citat, față de împrejurarea că intrarea în țară a autoturismului s-a produs în luna martie a anului 1997, iar adresa invocată a fost obținută abia în luna decembrie 2002, fiind obținută pro cauza. De altfel, revizuientul nu a reușit să facă dovada imposibilității obținerii acestei „pretinse dovezi”, anterior anului 2002. În plus, este greu de presupus că firma germană a acceptat ca autoturismul în cauză să fie returnat după 6 luni de utilizare, fără să fie făcută nici o mențiune cu privire la un eventual viciu ascuns al acestuia.

Așa fiind, cererea de revizuire se va respinge ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de S.T. împotriva deciziei nr. 3039 din 27 octombrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.