ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2124/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul A.D. a introdus în

România, autoturismul marca O., iar în baza certificatului de origine EUR 1 nr.

16038 din 8 martie 2001, i s-a acordat un regim tarifar vamal preferențial.

Ulterior, cu ocazia controlului

efectuat, autoritatea vamală emitentă a infirmat valabilitatea documentului,

motiv pentru care autoritatea vamală română a dispus retragerea regimului vamal

preferențial, emițând actul constatator nr. 92 din 10 februarie 2002, prin care

titularul operațiunii de import a fost obligat să achite suma de 28.890.900

lei, cu titlu de taxe vamale.

Contestația formulată de reclamant

împotriva actului constatator a fost respinsă de către Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Iași, prin decizia nr. 97 din 8 mai 2003.

Tribunalul Iași, prin sentința

civilă nr. 1993 din 8 septembrie 2003, a respins acțiunea formulată de

reclamantul A.D., prin care a solicitat anularea deciziei nr. 97/2003.

S-a reținut că, cu ocazia

controlului, „a posteriori”, autoritatea vamală emitentă, prin mențiunile

făcute în caseta nr. 14 a certificatului de origine, a constatat că

certificatul EUR 1 nr. D016038 din 8 martie 2001 nu îndeplinește condițiile de

autenticitate și legalitate cerute; că, în raport cu aceste date, actul

constatator nr. 92/2002, precum și decizia nr. 97/2003, prin care titularul

operațiunii de import, respectiv reclamantul a fost obligat să achite suma de

28.890.900 lei, cu titlu de taxe vamale, sunt legale.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul, susținând, în esență, că certificatul de origine tip EUR

R.1 nr. D01638, eliberat de autoritatea vamală germană, potrivit căruia, pentru

importul autoturismului marca O. beneficiază de regimul tarifar preferențial,

respectiv de plata taxelor vamale reduse în cuantum de 6%, conform condițiilor

prevăzute de Protocolul 4 RO. UE, art. 16 alin. (1) lit. a), este legal și,

deci, în mod greșit a fost respinsă acțiunea.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că la 2

mai 2001, reclamantul a importat un autoturism marca O., cu care ocazie a

prezentat organelor vamale, certificatul de origine tip EUR 1 nr. D016038,

eliberat de autoritatea vamală germană, potrivit căruia beneficia de regimul

tarifar preferențial.

În baza prevederilor art. 32 din

Protocolul nr. 4, anexă la Acordul European, autoritatea vamală română a

inițiat procedura de verificare ulterioară a dovezii de origine, iar

autoritatea vamală a țării exportatoare a transmis rezultatul controlului: „a

posteriori”, concretizat în caseta nr. 14 a certificatului de origine, potrivit căruia certificatul nu îndeplinește condițiile de autenticitate și

legalitate, pentru a beneficia de prevederile Protocolului nr. 4; totodată,

autoritatea vamală germană, cu adresa nr. Z 4215 F 1957/01-1 din 18 decembrie 2002, a comunicat faptul că exportatorul, menționat în caseta 1, nu

a prezentat nici o cerere de eliberare a adeverinței de circulație a

mărfurilor, iar persoana care confirmă originea comunitară a bunului,

menționat, în caseta 12 a certificatului, nu a fost delegata firmei respective.

Așadar, în raport cu aceste date,

potrivit art. 32 pct. 6 din Protocol și ale art. 107 din H.G. nr. 114/2001,

organele vamale au dispus în mod legal retragerea regimului tarifar acordat

inițial.

În consecință, soluția adoptată de

prima instanță este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.D.

împotriva sentinței civile nr. 1993/E din 8 septembrie 2003 a Tribunalului

Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 mai 2004.