ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2125/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 1991/E pronunțată la data de 8 septembrie 2003 în dosarul nr. 7509/2003, Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.N., pentru anularea deciziei nr. 84 din 25 aprilie 2003, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și a actului constatator nr. 105 din 14 februarie 2002, încheiat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Iași - Biroul Vamal de Control și Vămuire la Frontieră Iași.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta, la data de 30 martie 2001, a importat un autoturism marca O., pe care îl cumpărase la data de 28 martie 2001, din Germania, prezentând autorităților vamale române, certificatul de origine EUR 1 nr. D 016043 din 29 martie 2001, pentru a dovedi originea comunitară și beneficiind astfel, de regimul tarifar preferențial prevăzut de Protocolul nr. 4, anexă la Acordul european, instituind o asociere între România, pe de o parte și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin O.U.G. nr. 1/1997. Cu adresa nr. Z 4215 F-1837/01-1 din 3 ianuarie 2001, autoritatea vamală germană a transmis autorităților vamale române, rezultatul controlului ulterior, precizând că certificatul de origine prezentat de importatoare nu îndeplinește condițiile de autenticitate și legalitate cerute.

Ca urmare, autoritățile vamale au dispus retragerea regimului tarifar preferențial acordat reclamantei pentru importul autoturismului respectiv și prin actul constatator amintit, au stabilit drepturi de import suplimentare în sumă de 28.142.342 lei. Prin decizia nr. 84 din 25 aprilie 2003, Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a respins contestația formulată, în condițiile O.U.G. nr. 13/2001, împotriva actului constatator. Pentru a respinge acțiunea formulată de reclamantă, instanța de fond a motivat că actele administrative atacate sunt legale și temeinice, regimul tarifar preferențial fiindu-i acordat de autoritățile vamale române din eroare, certificatul de origine EUR 1 prezentat, neîndeplinind condițiile de valabilitate și autenticitate cerute de legislația comunitară.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta care, fără a-și încadra criticile în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., a susținut, în esență, că instanța de fond a apreciat greșit comunicarea făcută de autoritatea vamală germană, care se referă la neconcordanțe formale, și nu de fond ale certificatului de origine EUR 1, prezentat pentru importul autoturismului respectiv. Recursul este nefondat. Este necontestat că Autoritatea vamală germană a efectuat un control „a posteriori” privind, între altele, certificatul de origine EUR 1 nr. D 016043 din 29 martie 2001 și a comunicat autorităților vamale române că actul respectiv nu îndeplinește condițiile de autenticitate și legalitate cerute.

Recurenta-reclamantă a susținut că actul ar fi prezentat unele neconcordanțe formale care nu-i afectau valabilitatea și legalitatea, ceea ce este lipsit de temei în raport cu conținutul comunicării făcute de autoritățile germane, ca rezultat al controlului „a posteriori”efectuat. Astfel fiind, în mod judicios a reținut instanța de fond că actele administrative atacate sunt legale și temeinice, autoritățile vamale conformându-se prevederilor art. 107 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 626/1997, în vigoare la data respectivă, potrivit cărora, în toate cazurile în care în urma verificării certificatelor de origine rezultă că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, se iau măsuri pentru recuperarea datoriei vamale.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, recursul va fi respins, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N. împotriva sentinței civile nr. 1991/E din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2004.