ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 213/2004

HOTĂRÂRE
23.01.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 213/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 31 mai 2002, reclamanta S.A.M. a chemat în

judecată Direcția Generală a Vămilor, solicitând obligarea pârâtei la

restituirea sumei de 57.153.238 lei reprezentând garanția vamală de 24%

încasată necuvenit din drepturile de import.

În

motivarea cererii, reclamanta a învederat că întrucât autoturismul importat din

Germania în anul 2001 beneficiază de EUR 1, garanția vamală de achitat este de

numai 6%, pârâta refuzând în mod nejustificat să restituie diferența până la 30%

plătită în cadrul taxelor vamale la 21.11.2001.

Prin

sentința civilă nr.149 din 12 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ a respins excepția de inadmisibilitate, a admis

acțiunea, a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a rezolva cererea

reclamantei și a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumei de 57.153.238

lei reprezentând garanție vamală și a cheltuielilor de judecată de 330.000 lei.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nu trebuia urmată procedura

contestării prevăzută de O.U.G. nr.13/2001, nesolicitându-se anularea unui act

de control sau de impunere, ci fiind vorba de refuzul autorității de rezolvare

a unei cereri.

Pe

fondul cauzei, instanța a constatat că au expirat termenele de 60 de zile

pentru verificări și respectiv, 10 luni pentru controlul ulterior, termene

prevăzute de H.G. nr.788/2001, pârâta refuzând astfel, în mod nejustificat să

răspundă reclamantei care a solicitat acordarea regimului tarifar preferențial.

Întrucât

s-a confirmat originea comunitară a autoturismului, cererea reclamantei de

restituire a garanției vamale încasate în plus a fost apreciată ca întemeiată.

Împotriva

sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Vămilor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

pârâta a învederat că instanța a procedat greșit respingând excepția

inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamanta nu a urmat procedura de

contestare prevăzută de O.U.G. nr.13/2001, care era obligatorie.

Pe

fondul cauzei, pârâta a arătat că a procedat potrivit dispozițiilor legale,

inclusiv conform protocolului nr.4, anexă a Acordului European, efectuând

controlul ulterior al certificatului de origine EUR 1.

De

altfel, cu adresa nr.7739 din 24.02.2003, i s-a comunicat reclamantei că i s-a

acordat regimul tarifar preferențial și i s-a transmis invitația de a se

prezenta pentru recalcularea drepturilor vamale.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art.304

1

respins ca atare.

Instanța

de fond a reținut în mod întemeiat că în cauză, nu trebuia urmată procedura

contestării prevăzută de O.U.G. nr.13/2001, întrucât obiectul litigiului nu îl

constituie o măsură dispusă  printr-un act de control sau de impunere de către

organele Ministerului Finanțelor Publice.

De

asemenea, în raport de data importului, nesoluționarea cererii reclamantei de

restituire a garanției vamale apare ca un refuz nejustificat al organelor

vamale, expirând atât termenul de 60 de zile pentru verificări, cât și cel de

10 luni prevăzut pentru controlul ulterior.

Întrucât

s-a confirmat autenticitatea certificatului EUR 1-A 234533 prezentat de

reclamantă odată cu actul nr.5088 din 21.11.2001, reclamanta este îndreptățită

la restituirea garanției vamale de 57.153.238 lei.

De

altfel, în cursul judecății recursului, pârâta a și procedat la executarea

hotărârii, conform dispoziției de plată nr.47 din 17.04.2003.

În

raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat

în cauză.

Respinge

recursul declarat de Autoritatea Națională Vamală împotriva sentinței civile

nr.149 din 12 februarie 2003 a Curții de Apel București – Secția contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2796/2005
obligat-o pe pârâtă: - să restituie reclamantei, suma de 2.805.263.241 lei, reprezentând contravaloarea garanțiilor aferente importurilor efectuate în perioada 26 februarie 2002 - 10 februarie 2003; - să plătească reclamantei, suma de 2.260
ÎCCJ 2004-05-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2124/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.D. a introdus în România, autoturismul marca O., iar în baza certificatului de origine EUR 1 nr. 16038 din 8 martie 2001, i s-a acordat un r
ÎCCJ 2003-05-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1830/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 iulie 2001, reclamanta SC. N.J. SRL a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei Direcția Generală a Vămilo
ÎCCJ 2004-04-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1597/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la 13 ianuarie 2003, reclamanta I.D. a chemat în judecată Biroul Vamal de Control și de V
ÎCCJ 2003-05-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1834/2003
i reprezentând T.V.A. aferent acesteia. Datorită faptului că nici această reclamație nu a fost soluționată favorabil și nici nu i s-a comunicat în scris o decizie motivată de refuz, reclamanta a arătat că s-a adresat instanței în baza dispo
Sursă