ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 213/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 213/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
acțiunea formulată la data de 31 mai 2002, reclamanta S.A.M. a chemat în
judecată Direcția Generală a Vămilor, solicitând obligarea pârâtei la
restituirea sumei de 57.153.238 lei reprezentând garanția vamală de 24%
încasată necuvenit din drepturile de import.
În
motivarea cererii, reclamanta a învederat că întrucât autoturismul importat din
Germania în anul 2001 beneficiază de EUR 1, garanția vamală de achitat este de
numai 6%, pârâta refuzând în mod nejustificat să restituie diferența până la 30%
plătită în cadrul taxelor vamale la 21.11.2001.
Prin
sentința civilă nr.149 din 12 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția
de contencios administrativ a respins excepția de inadmisibilitate, a admis
acțiunea, a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a rezolva cererea
reclamantei și a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumei de 57.153.238
lei reprezentând garanție vamală și a cheltuielilor de judecată de 330.000 lei.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nu trebuia urmată procedura
contestării prevăzută de O.U.G. nr.13/2001, nesolicitându-se anularea unui act
de control sau de impunere, ci fiind vorba de refuzul autorității de rezolvare
a unei cereri.
Pe
fondul cauzei, instanța a constatat că au expirat termenele de 60 de zile
pentru verificări și respectiv, 10 luni pentru controlul ulterior, termene
prevăzute de H.G. nr.788/2001, pârâta refuzând astfel, în mod nejustificat să
răspundă reclamantei care a solicitat acordarea regimului tarifar preferențial.
Întrucât
s-a confirmat originea comunitară a autoturismului, cererea reclamantei de
restituire a garanției vamale încasate în plus a fost apreciată ca întemeiată.
Împotriva
sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Vămilor, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel,
pârâta a învederat că instanța a procedat greșit respingând excepția
inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamanta nu a urmat procedura de
contestare prevăzută de O.U.G. nr.13/2001, care era obligatorie.
Pe
fondul cauzei, pârâta a arătat că a procedat potrivit dispozițiilor legale,
inclusiv conform protocolului nr.4, anexă a Acordului European, efectuând
controlul ulterior al certificatului de origine EUR 1.
De
altfel, cu adresa nr.7739 din 24.02.2003, i s-a comunicat reclamantei că i s-a
acordat regimul tarifar preferențial și i s-a transmis invitația de a se
prezenta pentru recalcularea drepturilor vamale.
Examinând
cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art.304
1
C. proc.cciv., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi
respins ca atare.
Instanța
de fond a reținut în mod întemeiat că în cauză, nu trebuia urmată procedura
contestării prevăzută de O.U.G. nr.13/2001, întrucât obiectul litigiului nu îl
constituie o măsură dispusă printr-un act de control sau de impunere de către
organele Ministerului Finanțelor Publice.
De
asemenea, în raport de data importului, nesoluționarea cererii reclamantei de
restituire a garanției vamale apare ca un refuz nejustificat al organelor
vamale, expirând atât termenul de 60 de zile pentru verificări, cât și cel de
10 luni prevăzut pentru controlul ulterior.
Întrucât
s-a confirmat autenticitatea certificatului EUR 1-A 234533 prezentat de
reclamantă odată cu actul nr.5088 din 21.11.2001, reclamanta este îndreptățită
la restituirea garanției vamale de 57.153.238 lei.
De
altfel, în cursul judecății recursului, pârâta a și procedat la executarea
hotărârii, conform dispoziției de plată nr.47 din 17.04.2003.
În
raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat
în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Autoritatea Națională Vamală împotriva sentinței civile
nr.149 din 12 februarie 2003 a Curții de Apel București – Secția contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.