ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1521/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

A.D., în contradictoriu cu Direcția

Generală a Finanțelor Publice Iași și Direcția Regională Iași, a solicitat

anularea deciziei nr. 101 din 8 mai 2003, prin care i s-a respins contestația

formulată împotriva actului constatator nr. 96 din 10 februarie 2002 și

exonerarea de plată a diferențelor de taxe vamale în sumă de 20.533.022 lei.

Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1992/E din 8

septembrie 2003, a respins acțiunea, reținând legalitatea măsurilor luate față

de împrejurarea că autoritatea vamală străină a infirmat legalitatea

certificatului EUR 1, prezentat de reclamant, organului vamal.

Considerând hotărârea, netemeinică

și nelegală, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și

în fond admiterea acțiunii, anularea actelor contestate și exonerarea de

răspundere.

S-a susținut că certificatul de

origine EUR 1 îi dă dreptul la regim vamal tarifar preferențial,

neconcordanțele relevate de autoritatea germană, sunt formale, și nu de fond,

care să infirme valabilitatea documentului.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că

reclamantul a introdus în România, un autoturism marca Opel și în baza

certificatului de origine EUR 1 nr. D 946698 din 6 noiembrie 2000, a beneficiat de regim tarifar vamal preferențial.

La un control ulterior, autoritatea

vamală germană emitentă a infirmat valabilitatea documentului, astfel că

autoritatea vamală română a dispus retragerea regimului vamal preferențial și a

emis actul constatator nr. 96 din 10 februarie 2002, prin care l-a obligat pe

reclamant, titularul operațiunii de import, să achite suma de 20.533.022 lei,

cu titlu de taxe vamale.

Contestația formulată de reclamant a

fost respinsă prin decizia nr. 101 din 8 mai 2003 a Direcției Generale a

Finanțelor Publice Iași.

Soluția aceasta a fost contestată

prin acțiune, iar instanța a menținut-o, considerând-o legală.

Susținerea din recurs, că

reclamantul beneficiază de regim preferențial, întrucât este vorba de niște

neconcordanțe formale, și nu de fond, la eliberarea certificatului de origine a

mărfii, în mod justificat nu a fost primită de instanță.

Reclamantul, ca titular al

operațiunii de import bunuri, a prezentat un certificat de origine EUR 1 nr. D

946698 din 6 noiembrie 2000, anexat la declarația vamală întocmită, astfel că

acestuia i s-a acordat un regim vamal preferențial, conform Protocolului nr. 4 la Acordul European, acord ce a fost ratificat prin O.U.G. nr. 1/1997.

Potrivit art. 16, produsele

originare din Comunitatea Europeană beneficiază la importul în România, de un

regim vamal preferențial, în cazul în care titularul operațiunii prezintă, fie

un certificat de circulație a mărfurilor tip EUR 1, eliberat de autoritatea

vamală a statului membru al Comunității, de unde se importă bunul, fie a unei

declarații date de firma exportatoare, pe factura emisă.

Autoritatea vamală emitentă, la un

control a posteriori, în caseta 14 a documentului, a certificat că acest

document nu îndeplinește condițiile de autenticitate și legalitate cerute,

astfel acesta nu mai poate duce la acordarea regimului vamal preferențial.

Infirmarea certificatului nu poate

fi asimilată micilor neconcordanțe sau erori, așa cum se susține în recurs.

În raportul de drept vamal născut

între părțile în litigiu, este nerelevant faptul că organul de poliție, sesizat

de autoritatea vamală, a ajuns la concluzia că certificatul în cauză nu a făcut

obiectul unei contrafaceri.

Acordarea sau nu, a regimului

tarifar vamal preferențial, este ținută de îndeplinirea riguroasă a

formalităților acceptate prin acordul încheiat de România, cu Comunitatea

Europeană.

În consecință, soluția instanței, de

respingere a acțiunii, este temeinică și legală, astfel că recursul se privește

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.D.

împotriva sentinței civile nr. 1992/E din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Iași,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 aprilie 2004.